Marea coaliţie condusă de Ponta şi Antonescu şi-a îndeplinit obiectivul major. A câştigat detaşat, în serie, alegerile locale şi generale, a obţinut nominalizarea de către preşedinte a premierului pe care şi l-a dorit şi l-a propus, şi-a făcut schema guvernamentală. Mai are să treacă de votul plenului Parlamentului (o formalitate) şi de obţinut semnăturile de învestire pe mandatele de miniştri ale colegului din pactul de coabitare. Dată fiind, însă, subita concordie politică naţională şi multitudinea de protocoale politice de pace semnate în ultimele luni, pe vreme declarată de război, n-ar trebui să apară probleme. După aia, în luminosul spirit al sărbătorilor de iarnă, renii politici pot purcede la judicioasa împărţire a ţării; în interes naţional, fireşte. Cei mari vor lua mult, cei mici vor prinde ce cade prin ochiurile plasei. Când vor termina şi marea împărţeală de partid şi de stat, se vor apuca să guverneze altfel. Să facă dreptate până la capăt şi să întroneze politica bunului simţ. Şi, fireşte, vor continua să se certe cu presa. Care, la rândul ei, va continua să nu priceapă-n gura mare de ce nu se respectă promisiunile, de ce se fac abuzuri de putere şi de autoritate sau de ce unii vor deveni subit mult mai prosperi decât îi arată declaraţiile de avere.
Poate şi ca urmare a jumătăţii istorice de secol cu opţiune politică unică şi obligatorie, românii au căpătat năravul epic de a-şi face, periodic, mari iluzii. Chiar dacă nu-s neapărat activi politic de-a lungul ciclurilor electorale, în preaja alegerilor, devin pasionali, îşi pun speranţe, se macină, chibiţează, se consumă. Ca să aibă, după aia, la fel de epic, motive să se deluzioneze. La fel se întâmplă şi acum. E un ditamai corul de bocitoare de răsună republica. Unii-s suspectaţi de corupţie, alţii de nepricepere. Se devoalează cu patos elemente de trecut umbros. Se dau în vileag aranjamente subterane ale găştilor politice. Se descoperă victime şi, mai ales, beneficiari. E democraţiei şi bine că oamenii se manifestă, că nu-a spatici. Dar sunt enervanţi pateticii care-şi închipuie că guvernul trebuie să arate fix aşa cum vor ei. Păreri despre componenţă şi competenţă e liber să aibă oricine. Şi, într-o societate unde nu se incriminează delictul de opinie, e normal să fie aşa. Am şi eu. Nu mă feresc s-o spun/scriu şi se rezumă într-un singur cuvânt: dezgust. Dar nominalizarea membrilor unui cabinet, ca urmare a rezultatului unor alegeri libere, este strict o chestie de opţiune şi decizie politică. Odată aceştia legitimaţi de votul popular, asumaţi de partide şi trecuţi prin Parlament, n-au decît să demonstreze că pot. Dacă n-o vor face, cu toată majoritatea lor parlamentară gigantică, extrem de ofertantă pentru a face aroganţe publice în momente nepotrivite, vor deconta politic, poate chiar mai repede decât îşi închipuie. Cum au făcut şi ceilalţi, care şi ei aveau impresia că-s veşnici.
Victor Ciutacu
sursa: jurnalul.ro
Privesc cu o tot mai mare neincredere toata tevatura ce se intampla in politica. Cine crede ca am scapat de cei rai si vor veni cei buni se inseala. Politica este condusa de reprezentantii natiei. Asta putem produce, este crema care se ridica din marea masa a populatiei. Nu mai aruncati in ei cu vorbe dupa ce-i votati, e pacat sa va contraziceti propriile alegeri. De unde sa avem mai buni? Astia suntem, de aceea cei care nu pot sa-si faca auzita parerea si vointa, pleaca din tara, sau incearca sa se descurce cum pot. Sa nu uitam de unde provenim, la 1907 la noi era rascoala cu furci, iar nemtii erau la a 3-a generatie de motoare Mercedes. Platim tribut istoriei.
Mai are sa treaca de juramant. Parca vineri are loc acesta. Oare cine va putea sa stea in picioare si care e acela pe care il va numi peste toate averile sale si il va pune peste ceata slugilor sale?
Ma intreb daca nu cumva a venit timpul.
Celebrul discurs…
Avem destul material gândit, analizat, expus la vedere. Pe gratis.
O, nu! Românul îl vrea chiar pe Hristosul viu să-l aibă în faţă. Jale… Ia apă vie! Ia apă vie! Ia apă vie! Este nevoia de a fi un pic nebun pentru a primi leacul dat, apoi veţi căpăta vederea.
Treziţi-vă!
Ia apă vie!
Procedeul dat e destinat poporului român, popor provenit de la daci, oameni crescuţi prin o mentalitate deosebită de altele, formată prin legile lui Zamolxe. Deoarece mentalitatea acestui popor nu corespunde limbii române moderne, cei mai sensibili membri ai ei trăiesc pe extremele moralităţii umane. Unii din cei mai deştepţi în matematică, informatică şi sport, sunt şi cei mai iscusiţi în furturi înalt calificate cu spargere de coduri secrete bancare sau crime prosteşti, ca la nimeni, lipsite de demnitate de om. Sfârşitul timpurilor, prezis de Biblie, aduce acestui popor procedeul co-legării limbii sale cu legile naturii, legi folosite şi de Zamolxe – zeul dacilor. Cunoaşterea limbii române ca unealta de structurare a informaţiei prin co-legarea ei cu legile adevărate, re-vizionate ale naturii, promovează acest popor ca exemplu universal în credinţă prin trinitate, o pildă ce merită de a fi copiată şi de alte popoare.
Scrie în Biblie:
„Şi am ascultat pe bărbatul cel îmbrăcat în veşminte de in care stătea deasupra apelor fluviului şi el şi-a ridicat dreapta şi stânga lui către ceruri şi a jurat pe Cel ce este viu în veci: “Va mai ţine o vreme; vremuri şi jumătate de vreme, iar când se va isprăvi de sfărâmat puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua sfârşit toate acestea”. (Daniel 7-25)
„Sfărâmarea puterii poporului celui sfânt”, luminat ca alde D-ta, profesori şi alţi „Dottori” va termina totul. Mai ia apă vie, poate ne descurcăm! A-a? http://www.apavie.md