Când mă gândesc la România, văd o listă lungă de probleme:
1. O clasă politică formată în majoritate zdrobitoare din politicieni mediocri, fără personalitate, chelneri despre care istoria nu va putea spune nimic.
Cu toate acestea, această clasă politică este rezistentă, în ciuda mediocrităţii sale, fiind de fapt un uriaş mecanism de relaţii, dependenţe şi şantaje transpartinice.
2. Un electorat blazat şi uşor manipulat. Văd cel puţin două tipuri de electorat manipulat- cel al reţelelor clientelare dar şi cel controlat mediatic (mai ales prin intermediul reţelelor de socializare), pe care îl numesc generic ca fiind „hipsteri”.
3. O falsă „societate civilă”, controlată de ambasade străine occidentale şi de diverşi moguli „civici”, precum George Soros.
Această falsă „societate civilă” este cea care deţine practic monopolul atât în relaţia cu instituţiile statului cât şi cu mass-media.
4. O Biserică ortodoxă care, deşi se bucură de o uriaşă încredere, se erodează ca imagine în proiecte faraonice (precum catedrala „mântuirii neamului”) şi este incapabilă să ofere un mesaj coerent civic, să coaguleze o societate civilă autentică.
5. O înmulţire alarmantă a legislaţiei liberticide- menite să instaureze o cenzură ideologică şi să pună capăt multor libertăţi esenţiale pentru consolidarea şi rezistenţa unei societăţi civile autentice.
6. O înmulţire a campaniilor mediatice menite să distrugă valorile creştine şi tradiţionale, în numele „civilizaţiei” şi „integrării euro-atlantice”.
7. O mare presiune economică de tip neocolonial, impusă României. Trebuie să „plătim tainul” aliaţilor noştri europeni, cu cel mai scump kilometru de autostradă din Europa şi cu contracte diverse care sunt perdante pentru noi, cetăţenii români.
8. O veritabilă dictatură a procurorilor, dictatură făcută în numele justiţiei şi statului de drept, care efectiv paralizează instituţiile statului şi distruge toţi centrii de putere ce se construiseră în România post-comunistă.
9.Dispariţia din discursul public chiar a conceptelor de „democraţie” şi de „libertate”, invocându-se în schimb tot mai mult concepte gen „justiţie” şi „stat de drept”.
10 Lipsa oricărei dezbateri pe tema alternativelor României. Ţara a fost angajată într-un proiect, fără nicio soluţie alternativă.
Pe plan extern:
1. Văd o Uniune Europeană care, deşi în crize multiple, este tot mai puţin democratică şi tot mai hotărâtă să distrugă statele naţionale.
2. Văd Statele Unite şi ţările europene trecând printr-o revoluţie culturală, degenerantă şi deja declarat anticreştină.
3. Văd renaşterea unui islamism căruia nu i se mai poate opune nimic cu adevărat eficient. Mai grav,văd cum Islamismul este direct susţinut de SUA şi UE pentrua fi folosit în meciuri economico-politice de miză mică.
4. Văd cum România se izolează pe plan extern, fiind tot mai mult receptată ca fiind doar servitoarea SUA în Europa, decât o voce autonomă.
5. Văd că Dumnezeu ţine (încă) cu noi şi ne ajută. Împiedicându-ne să intrăm în Schengen, între altele.
Cam asta văd eu când mă gândesc la România. Şi nu pot da vina pe Rusia pentru toate astea ci pe ….politicienii români, SUA şi UE.
Altora le e suficient să înjure Rusia de mamă ca să nu mai vadă nimic …. Mie nu.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Adauga comentariu