Ce mai cautam in Romania?

Cand patria iti intoarce spatele, indiferent ca ai contribuit din plin la asta, cu mintea ta lenesa, sau pur si simplu ai asteptat o jumatate de ora la coada la posta intr-o caldura infernala, pentru ca dirigintele oficiului a decis sa reduca cheltuielile si tine aparatele de aer conditionat inchise, devii atent.

Si mai descoperi ceva: ca tara nu da doi bani pe tine decat atunci cand constata ca ai sa-i platesti ceva, si iti popreste contul. Poate ca ai de incasat de la stat o suma egala, dar nu te poti lupta. Nu ai bani sa-l dai in judecata, legea oricum e facuta sa-l protejeze pe el, statul asistat social de milioane de trogloditi romantici. Cu nervii intinsi, organul de simt se ascute si mai tare, si ceea ce nu bagasesi de seama atatia ani, politica si-i ai ei administratori, te calca pe cap.

Inca un val de oameni tristi

Si daca nimeresti si intr-o realitate mancata de criza, in care nimeni nu-ti da sperante, doar suturi in fund, ai atins maturitatea rabdarii. Fugi mancand pamantul spre computer si descoperi care sunt conditiile emigrarii in Canada, Australia sau Noua Zeelanda. Cazuri fericite, cand mai ai ceva rabdare pusa de-o parte. Dar daca n-ai, petreci cateva zile imaginandu-ti ca muncesti in Franta, in constructii, sau la menaj in Italia.

Daca esti medic sau tamplar, esti un caz fericit. Nu mai sta pe ganduri. Poti sa-ti vinzi fara remuscari pe 3.000 de euro (varianta pesimista) vremurile cand iti iubeai pasii care strabateau parcul copilariei tale si te gandeai ca tarii care te hraneste ii esti dator.

Dar daca pleaca toti cei care au puterea sa construiasca, sa tamaduiasca, sa inspire celorlalti sentimentul ca se poate, ce sa va alege de biata patrie? Tineti minte ca ne puneam intrebarea asta mereu, acum 15, 10 ani, si o socoteam argumentul suprem al iubirii?

Ei bine, cei care mai reusesc sa o gaseasca in minte sunt fericiti. Dar sunt tot mai putini. La Pasapoarte e coada in fiecare zi. Speranta a murit incet, dar sigur, si renaste cu documentul in mana. Dar poate ca asta e sansa natiunii.

O lectie de viata

Nu-si abandoneaza copilaria cei mai buni, dupa cum cei care raman aici, in cautarea ei, nu sunt cei mai tampiti. Resursa umana a Romaniei este constanta, asa ca sa plecam, ca poate ne vom intoarce. Vom putea sa le impartasim celor care nu au avut curaj o lectie de viata.

Reveniti acasa din tari un regulile se respecta, unde cine munceste nu e fraier, ci clasa de mijloc, unde vanzatoarele nu au aerul ca-ti fac o favoare, unde oamenii cer servicii de calitate, pentru ca altfel isi cauta alt furnizor, iar o hartie aruncata pe jos costa 100 de euro, ne vom transforma in dascali de civilizatie.

O singura fisura are rationamentul acesta: politicienii. Ne vom intoarce cu pasi fericiti langa castanul unde ne-am sarutat pentru prima oara, dar vom descoperi la televizor aceeasi piesa. Ca EI nu se cara niciodata. N-au motiv. Romania e a lor.

Cristian Mihai Chis
sursa: ziare.com