A fi bine informat înseamnă a şti pe ce lume trăieşti. Fiindcă astăzi, mai mult ca oricând, putem deveni, la orice pas, victimele manipulatorilor. Cine sunt aceste personaje de temut? Oricine. Începând de jos în sus, adică de la persoane cunoscute, uneori chiar de la cei apropiaţi, care nu-ţi doresc binele (ci dimpotrivă!) până la instituţii publice. Sau viceversa. Judecând după cele întâmplate nouă, de-a lungul şi de-a latul tristei perioade de tranziţie – încă neîncheiată! – oare, nu rezultă că mulţi dintre români au fost “manevraţi”, subtil sau pe faţă, pentru a putea fi dirijaţi în direcţia dorită de către manipulatori? Voinţa Puterii de a se impune cu forţa, de a hotărî, în numele celor mulţi, paşii spre magia unei “epoci înfloritoare”, a învins. Numai că malurile minciunii şi ale manipulării s-au prăbuşit, iar pe faliile acestora s-a ridicat tot putregaiul societăţii româneşti. Cine sunt cei care îşi plâng de milă, astăzi?! Nimeni alţii decât aceia care au fost, ieri, de bună-credinţă. Cine s-a îmbătat cu promisiuni? Cine a gustat din papara amară servită de către cei formaţi la “şcoala dezumanizării”? Răspunsul ne este cunoscut. Iar învăţămintele sunt tardive. Desigur, nu e târziu să se ştie de ce este ameninţată libertatea presei; de ce există multe nereguli în primării şi ministere, tot mai greu de depistat; cine conduce “sistemul închis” al şpăgilor; cine se joacă de-a v-aţi ascunselea cu licitaţiile publice sau încotro se îndreaptă România, după ce a căzut în prăpastie. “La grădiniţă!”, va fi răspunsul unora; dacă nu cumva va rămâne în stadiul mersului de-a buşilea. Şi toate astea din lipsa de informare… Oamenii nu au chef să cunoască legislaţia, şi aşa plină de lacune, de parcă li s-ar distribui, zilnic, somnifere… pe calea aerului; de parcă s-ar vinde, la fiecare colţ de stradă, pilule pentru adormirea conştiinţei.
Întotdeauna şi în toate timpurile, morbul dorinţei de putere – politică, financiară, economică etc., atacă tot ce mişcă. Nu s-ar spune că la noi a fost “secetă” în această privinţă. Se ştie că “există o eternă tendinţă spre despotism, spre putere, spre dominaţie”; că “omul este o fiinţă contradictorie şi în conflict cu el însuşi”; că “omul nu devine stăpânul altora decât pentru că este el însuşi sclav al voinţei de putere”, scria filosoful rus Nikolai Berdeaev, în cartea sa “Despre sclavia şi libertatea omului”. Şi să nu credem că puternicii zilelor de “tranziţie românească” nu s-au documentat, pe şest, pentru a-şi pune planurile în aplicare? Să nu rezumăm că aceste timpuri infernale sunt consecinţa “studiului intens” al celor care au doborât toate recordurile în materie de tiranie? Se pare că nu le-a scăpat niciun prilej de a se documenta despre “beneficiile despotismului” şi ştergerea oricărei amintiri despre ce am fost odată. Se sapă adânc, zi de zi, la rădăcina fărădelegilor care le împrospătează afacerile, trădările, înstrăinările. Dar ei, cei mulţi, de ce joacă, la nesfârşit, cartea servilismului? A agoniei? A morţii tragice, încă din timpul vieţii? Poate pentru că libertatea nu există sau este fluturată, secvenţial, în faţa ochilor celor care nu mai văd. Sau poate că există, la noi, cu adevărat, oameni liberi, care nu mai vor să vadă şi să audă nimic din toate astea. Câtă dreptate are Berdeaev când afirmă că “Un om liber nu pretinde să stăpânească pe nimeni”… El rămâne toată viaţa neutru; binevoitor, discret şi tăcut, doar de dragul propriei libertăţi. Trăim în epoca paradoxurilor…şi mai vrem să fim şi informaţi.
sursa: curierulnational.ro
comentariu