Cînd nu se ocupă cu elogierea Laurei Kovesi, filosoful Gabriel Liiceanu își găsește vreme să lanseze mesaje publice subtile, cum ar fi cel potrivit căruia conducerea ideală a unei societăți nu e cea prin reprezentanți, care ar fi păguboasă, ci prin exprimarea liberă, în piață, a cîtorva mii de cetățeni liberi, aluzia la stilul practicat în România ultimilor 2-3 ani fiind de-a dreptul străvezie.
Prezent zilele trecute pe scena Ateneului Român alături de Horia Roman Patapievici, la conferința „Splendoarea Europei” – din seria „Despre lumea în care trăim”, Liiceanu a suspinat îndelung după modelul implementat cîndva în Atena lui Pericle și pe care l-a numit un model al genialității eline:
”Cetatea greacă în varianta ateniană este cea în care, descoperindu-se democrația, în cu totul altă formă decît o trăim noi astăzi, avea sensul de a pune laolaltă oameni care erau liberi, cu toții, în măsura în care participau cu toții la hotărîrile comunității. Erau puși laolaltă în direct. Noi nu suntem puși astăzi laolaltă decît prin reprezentativitate, alții ne reprezintă – vai de capul nostru cum! – și o mînă de oameni ne fac să luăm hotărîrile – așa zicînd -, pentru toți.
În Grecia, hotărîrile le lua fiecare cetățean liber. Erau 50.000 de oameni care luau hotărîrile despre cum să trăiască. Asta era libertatea la greci. Libertatea individului nu exista” a punctat filosoful, exprimîndu-și, în final, regretul că respectivul model nu s-a perpetuat după greci, iar azi îl mai întîlnim doar în cantoanele elvețiene.
Parțial, Liiceanu are dreptate: modelul conducerii cetățenești directe nu s-a perpetuat după epoca lui Pericle, din motive pe care unii le-ar numi logice și de bun simț.
Dar, nu-i mai puțin adevărat că tentative stranii de relansare a lui se tot fac în țara noastră, cum spuneam, de 2-3 ani încoace. Cam de cînd cîteva zeci de mii de oameni încearcă să conducă societatea direct din piață, trecînd peste sistemul reprezentativității.
Sursa: InPolitics
Adauga comentariu