Spun de la bun început, ca să nu existe dubii: îmi pare rău de oamenii ăștia pe care-i vedem în pribegie, indiferent cum s-ar chema. Nu pot să simt decât milă pentru cei care sunt nevoiți să-și lase casele, indiferent de etnia sau religia lor.
Mai consider că acești oameni sunt niște victime, cei care plătesc pentru nesăbuința și crimele altora.
În altă ordine de idei, trebuie să ne punem niște întrebări. În primul rând: : cine este de vină pentru copiii morți pe mare? Cine-i responsabil pentru acest exod? Care este cauza?
Din punctul meu de vedere, răspunsul este simplu. Nenorocirile pe care le vedem sunt consecința directă a intervențiilor occidentale în Siria, Libia, Irak și Afganistan. Să nu facem confuzia între efecte și cauze. Liderii occidentali și-au dorit căderea regimurilor din acele țări, iar acum ne confruntăm cu consecințele acelor acțiuni.
Ceea ce mi se pare destul de evident este faptul că liderii statelor Europei Occidentale își doresc să găzduiască acești refugiați. Pentru a ne face o idee despre acest lucru, e suficient să remarcăm ceea ce a remarcat și premierul Slovaciei, acum câteva zile.
Când UE dorește ceva, se dă peste cap până reușește. Mai mult, urmăriți reacțiile analiștilor economici: toți laudă la unison faptul că acești refugiați/imigranți vor aduce concurență pe piața muncii, prin faptul că sunt dispuși să muncească pe salarii mai mici decât băștinașii.
Citesc “argumente” care mai de care mai tragi-comice, care ar trebui să vină în sprijinul ideii că aceasta ar fi o invazie musulmană, similară cu ceea ce se petrecea pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Unul din acestea ar fi că “nu arată precum refugiații” pentru că sunt “bine îmbrăcați”. Trecând peste faptul că nu știu cum arată uniforma refugiatului și nici care este comportamentul standard al unuia, cei care fac aceste afirmații uită sau nu știu un singur lucru: acești oameni nu sunt maimuțe care trăiau în copaci.
Pentru cine nu știe, Siria, Irakul, chiar și Libia, erau/sunt civilizații vechi, care ajunseseră la un nivel decent al dezvoltării în secolul XX. Priviți imaginea cu care am ales să ilustrez acest articol. E frumos, nu? Arată bine, cred eu. V-ați fi dus acolo într-o vacanță gratuită, la un hotel de cinci stele?
Eu zic că da. Din păcate, acum nu v-ați mai duce. Stațiunea Latakia a fost scena unor bătălii crâncene între forțele Armate Siriene și “rebeli”. Conform paginii în engleză a Wikipedia, forțele islamiste rebele au fost susținute masiv de Turcia și Statele Unite. Kessab, un oraș din zonă, a fost curățat de aproape întreaga populație de etnie armenească, adică 70% din total.Genocid? Holocaust? Cum se cheamă chestia asta?
Ce vreau să spun e că mulți din cei care fug/au fugit, care sunt refugiați/imigranți, formează o forță de muncă destul de bine calificată, disciplinată, care nu va avea nevoie de prea mult timp pentru a se adapta și astfel a deveni soldăței fideli ai corporațiilor occidentale de tot felul. Într-o Europă în care guvernează banul nici cei aduși să colonizeze Vestul nu puteau fi altfel. E cea mai ieftină cale de a rezolva criza demografică: doar nu vă gândeați că o să îngreuneze avorturile, o afacere de miliarde de euro? Sau doar n-o să promoveze moralitatea și familia, în dauna “căsătoriilor” homosexuale?
Ceea ce-mi doresc este ca acești oameni să se ducă, toți, în Germania, în Franța, în SUA și în toate țările care au sprijinit crima care s-a produs în țările lor de origine. Să trăiască împreună cu consecințele faptelor lor. Se tem să nu fie islamizați? Ghinion, cum ar spune președintele nostru.
În ceea ce ne privește, e clar că România nu are conducător proprii, ci doar executanți.Când refuzi să-i ajuți pe românii din Ucraina, ca să nu ieși din cuvântul stăpânului, dar îi ajuți pe migranții sirieni pentru că așa au stabilit alții, se cheamă că practici dubla măsură. Și că ești slugă.
Despre discuțiile panicarde de la noi, pe subiectul imigranților nu pot să nu mă întreb: cui servesc?
Cui servește provocarea unui conflict între o parte a majorității cu minoritatea musulmană de la noi din țară, cu care am conviețuit și conviețuim foarte bine de atâta timp? Nu se știe vorba aia românească: cine seamănă vânt, culege furtună? Cui servește existența unei panici generalizate, instalarea unei fobii, care va duce, inevitabil, la gesturi regretabile? Oare nu se știe că gesturile provocatoare și discursul radical servesc la justificarea unor noi legi represive și la sporirea puterilor statului polițienesc?
O dată pornit bulgărle conflictelor, cu greu mai poate fi oprit, așa cum bine puncta Patriarhia Română. Cei care se plâng acum mai bine s-ar fi revoltat când România s-a oferit să participe la “pacificarea” Irakului, a Afganistanului sau a Libiei. Niciun gest de opunere atunci, nici cel mai mic Faptul că acum vorbește Traian Băsescu despre asta, deși putea s-o facă atunci când a contat, e simptomatic.
În ceea ce mă privește, mă rog ca să se termine conflictele în țările din care vin acești oameni și să poată să se întoarcă la casele lor. Dacă se vor găsi, totuși, migranți care ar dori să vină în România (deși, repet, NU este și NU cred că va fi cazul), nu pot accepta ideea ca un nevinovat să piară din rațiuni “socio-economice”: fie că e un prunc nenăscut din pântecele unei românce, fie că e un adult din Siria.
Ar fi exact mentalitatea fariseică a celor care l-au condamnat pe Hristos. Închei cu un cuvânt al Patriarhului Pavle (Dumnezeu să-l odinească) al Serbiei. Înlocuiți “Serbia” cu “România” și țineți cont că aceste cuvinte au fost spuse după câțiva ani de războaie crâncene, reale, nu de facebook. Și la care au luat parte oameni reali, care au murit pe bune și care au văzut unde duce ura. Cu toate astea, nimeni nu s-a gândit să-l facă “trădător” de neam pe marele Pavle.
“Dacă o Serbie Mare poate fi păstrată doar prin comiterea unei crime, n-o voi accepta niciodată; fie ca Serbia Mare să dispară, dar s-o păstrăm prin crimă, – asta nu. Dacă ar fi necesară crima pentru a păstra numai o Serbie micuță, n-aș accepta. Fie să dispară această Serbie, dar s-o păstrăm prin crime – nu. De-ar fi să dispărem ca popor, atunci să dispărem ca oameni, pentru că atunci nu vom dispăruți, ci vom fi vii în mâinile Dumnezeului celui Viu”.
Apropo: Latakia este înfrățită cu Constanța.
Autor: Mihai Somanescu
Sursa: Active News
erorile Puterii si contra-Puterii cu care se “procopseste” Romania au creat un stoc de risc enorm pentru populatie. acest risc vine din destructurarea si distrugerea economiei nationale in numele unor principia straine si de economia de piata, si de democratie si chiar de liberalism, din acumularea de datorie publica peste capul contribuabililor si din, mai ales, distrugerea surselor de auto-finantare a economiei, din privatizarea ec. nationale, din “restitution in integrum si rezolvarea venala/frauduloasa a drepturilor litigioase, din “inarmarea pentru pace”, din aderarea “in genunchi” la uniunea europeana, din dispretul flagrant cu care este interpretata constitutia. Romania nu este inca “sat fara caini”, dar aluneca vertiginous catre o republica a procurorilor in care ex-titulari si titulari ai marilor demnitati in stat (basescu, monica macovei,boc, tariceanu, ponta, isarescu etc.) au alienat (eu zic, cu buna stiinta) interesul national care a fost mai intai abandonat in numele unei doctrine straine de romani. constitutia romaniei mai mentine inca intre filele ei, un principiu care acum se doreste a fi incalcat de dragul unui “cacat” numit consens pan-European prin care finalitatea asteptata din irespectul suveranitatii (aceste populatii pornite pe calea bejeniei) vrea sa fie rezolvata pe spesele tertilor: “Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”. orice discutie fara luarea in considerare a prevederilor acestiui alineat (4) din art.3 nu isi au rostul si contituie in opinia mea un act de tradare!