Desi primul raspuns normal care ar veni in mintea oricui este “sa speram”, nu aceasta este miza si nu de asta am avea nevoie cel mai mult. Toata lumea spera. Si cei care isi spun ca si-au pierdut speranta spera chiar daca nu isi dau seama, spera fara sa stie ca o fac, spera chiar daca speranta lor are ca termen limita sfarsitul vietii lor.
Nici macar de credinta nu este nevoie cel mai mult, desi credinta este o conditie necesara. Dar niciodata nu este suficienta. Pentru o Romanie mai buna, pentru Romania pe care toti ne-o dorim, tara fara coruptie, fara hotie, cu egalitate de sanse, mai curata, prospera si cu politicieni mai buni, este nevoie in primul rand de actiune.
Fapte si actiuni concrete din partea fiecaruia dintre noi – asta ar fi lucrul cel mai important si, cu siguranta, unicul care ar putea schimba cu adevarat soarta acestei tari si a poporului ei.
Din start, o buna parte dintre cei care vor lua contact cu aceste idei vor fi deja zambind cand vor fi ajuns cu gandul aici. Vor fi ras de naivitatea autorului acestor randuri si vor fi zambind spunandu-si ca nu e nimic mai mult decat o utopie ce este descris aici. Le raspund, tot aici, tuturor celor amuzati ca ei vor fi ultimii de care avem nevoie pentru viitorul nostru. Si tot din cauza lor, ei isi vor spune mereu ca nu e nimic de facut in tara asta …
Asadar, de ce ar avea aceasta tara nevoie cel mai mult? Cred ca nu este prea tarziu inca sa incepem noi sa ne schimbam si apoi sa urmarim daca schimbarea noastra produce efecte si in societate.
Sa incetam, de exemplu, sa ne mai gandim (si apoi sa facem totul pentru a pune in practica aceasta idee) ca doar cu relatii si spagi se poate reusi – si vizez aici orice fel de reusita, fie ea de ordin profesional sau cea care priveste orice interes privat al nostru.
Sa incetam, asadar, sa mai oferim bani politistilor pentru a scapa de amenzi, sa incetam sa sunam pe cutare sau cutare pentru a obtine un document sau un serviciu, sa incetam sa apelam la o “relatie” pentru a ne angaja nepotul sau fiica, sa incetam sa mai primim “atentii” din partea celor dispusi sa le ofere.
Atunci cand majoritatea celor care inca traiesc folosindu-se de aceste practici vor renunta la ele, atunci abia valul de normalitate va incepe sa se propage in societate si sa fie resimtit la nivel comunitate. Imaginea de astazi a societatii romanesti te poate face sa iti pierzi orice speranta ca generatiile in viata vor mai fi capabile sa faca acest pas. Haosul moral al fiecaruia dintre noi in fuga de a scapa de saracie, al politicienilor romani in fuga spre averi si functii tot mai mari, a intregii noastre societati ne face sa fim convinsi ca nimic nu ne mai poate salva.
Ne vine greu sa credem ca micile gesturi oneste din viata de zi cu zi sunt, de fapt, cele care conteaza si care fac diferenta pe termen lung. Ele pleaca desigur dintr-o cultura si dintr-un mod de a fi care nu ne caracterizeaza inca, dar care poate sa devina oricand unul asumat. Vom iesi din aceasta situatie atunci cand nu vom mai auzi peste tot ideea ca esti un “fraier” daca nu iei atunci cand ti se da “atentia cuvenita”, ca esti un naiv ca inca mai crezi ca poti sa schimbi ceva de unul singur.
Vom avea o sansa mai mare pentru o lume mai buna atunci cand vom intelege cu totii ca aceasta este strans legata de fiecare gest in parte pe care il facem cu totii zilnic. Nu trebuie sa asteptam generatiile care vin sa ne salveze, ci trebuie sa stim ca doar noi suntem cei care putem sa o facem.
Iulian Leca
sursa: ziare.com