În ultimii 20 de ani statistica demografică a României este dezastruoasă. România se îndreaptă spre o catastrofă demografică, care pune sub semnul întrebăriii existenţa poporului român în următorii 50 de ani. Oricum statisticile arată că în ritmul acesta al scăderii natalităţii etnice la români, peste 30 de ani spaţiul carpato-danubiano-pontic va fi populat majoritar de ţigani. România riscă să dispară de pe harta Europei, nu datorită unui război sau a ocupaţiei ţării de către Federaţia Rusă cum ne sperie preşedintele Traian Băsescu, ci că românii nu se mai căsătoresc şi nu mai fac copii. România a ajuns la 18 milioane de locuitori, ca în anul 1930. Tendinţa de scădere a populaţiei pare de nestăvilit. În 2013, numărul bebelușilor aduși pe lume a atins un minim istoric înregistrat după Al Doilea Război Mondial. Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică (INS), făcea public numărul bebelușilor veniți pe lume în 2013, anunțând că asistăm la un minim istoric nu doar după Revoluție, ci chiar după Al Doilea Război Mondial – sub 180.000. „Pentru înlocuirea populației la același nivel ar trebui să avem 2,1 copii/femeie. Acest nivel este acum mult sub această cifră, circa 1,4”.
La această catastrofă demografică au contribuit mai mulţi factori obiectivi, de după 1990. În primul rând criza economică, lipsa locurilor de muncă şi veniturile scăzute, care au dus la o insecuritate mentală a familiei în societate. S-a dovedit o greşeală majoră tăierea de către guvern, în 2010, a îndemnizaţiilor pentru mame şi a alocaţiile pentru copii, pentru economie la buget, în timp ce baronii locali şi clientela politică dădeau tunuri de miliarde de euro din veniturile statului. A fost o măsură criminală privind viitorul demografic al României, care a descurajat familiile să facă copii. O altă cauză a scăderii natalităţii în ţară este emigrarea. După 1990 până în prezent, circa 3 milioane de români au plecat la muncă în ţările dezvoltate din UE şi în America de Nord. Ei s-au eludat din statistica din ţară. Familiile de emigranţi români au născut copii în străinătate, care nu au mai fost contabilizaţi la naşteri în România, astfel societatea românească pierzând un capital uman esenţial pentru creşterea demografică şi economică viitoare. Cine ne va mai plăti taxele şi impozitele sau pensiile peste 30 de ani într-o România îmbătrânită şi depopulată? Dar scăderea natalităţii româneşti nu o pun numai pe seama crizei economice şi emigrare, ci datorită, în primul rând, a crizei morale. Din egoism şi accesând hedonismul, o viaţă uşoară în stil occidental, familiile de români nu mai doresc să facă copii. Bunicii şi părinţii noştri în condiţii materiale mult mai grele făceau câte trei sau patru copii, azi abia o familie mai procreează un copil sau chiar niciunul, punând la priorităţi cariera, vacanţele exotice sau o vilă cu piscină. Multe femei îşi sacrifică familia pentru carieră sau visează la vacanţe exotice, fără să-şi dea seama că o femeie fără familie şi copii, după vârsta de patruzeci de ani, este neîmplinită ca mamă şi femeie, deci, în consecinţă, o ratată moral pentru societate. O femeie este realizată dacă are un soţ şi minim doi copii, în rest carieră, vile şi vacanţe exotice, sunt „anexe” care nu aduc fericirea şi împlinirea sufletească. Calea spre fericire şi mântuire pentru o familie sunt pruncii în casă, nu cariera şi vacanţele. Egoismul este principala cauză a scăderii natalităţii la români. Egoismul este legat de lipsa de credinţă. Românii nu mai descoperă sensul adevăratei vieţii, ca şi strămoşii noştri, care era familia şi pruncii numeroşi, ca premisă a mântuirii. Păcat că Biserica face puţin pentru sprijinirea creşterii natalităţii la români. S-a ajuns ca şi familiile de preoţi ortodocşi căsătoriţi să facă maxim un copil. Exemplul creşterii natalităţii trebuie să-l ofere, în primul rând, Biserica Ortodoxă, care trebuie să le spună în predici şi la scaunul de spovedanie românilor să facă copii, iar familiile de preoţi ortodocşi să aibă minim trei prunci, să nu se permită dispense în acest caz, numai din motive medicale. Familia preotului înconjurată de prunci numeroşi trebuie să fie un model şi un exemplu demn de urmat pentru români.
Autor: Ionuţ Ţene
Sursa: Napoca News
Cum sa intemeiezi o familie intr-o tara unde salarizarea este mizera, cu salarii intre 150EUR-350EUR, iar preturile la alimente, benzina si electricitate sunt la fel ca in Elvetia unde salariul minim este 2500CHF(cca.2000EUR). Codul muncii te face sclav umil la patron,la angajare un criteriu eliminator este familia si copii,patronatul preferand angajatii nefamilisti sau pe cei fara copii, motivele find ca nefamilistii sau cei fara copii accepta salarii mai mici si sa ramana mult peste program. Marea problema in Romania ramane LOCUINTA, pretul chiriilor find insuportabil pentru cei cu venituri mici si medii, de cumparat o casa cu imprumut bancar pe termen lung, este un mare risc intr-o tara precum Romania,unde spectru somajului este foarte ridicat pe termen lung, unde marginalizarea si excluderea din campul muncii datorita varstei este o regula,femeile in Romania au dificultati la angajare,indiferent de nivelul de pregatire(exceptie medicii si avocatii)dupa varsta de 35 de ani iar la barbati apare problema de varsta dupa 45 de ani. Locuintele sociale sunt insuficiente,iar cele care exista,sunt repartizate tiganilor, cica discriminare pozitiva, cunosc personal un caz in care doua famili una de tigani si una de romani care au fost evacuate dintr-un imobil nationalizat retrocedat, unde familia de tigani a primit mai intai casa sociala si apoi au fost evacuata,familia de romani a fost evacuata fara a primi locuinta la schimb,primaria motivand lipsa locuintelor sociale, si au fost pusi pe o lista de asteptare.