Sindromul ADHD este definit ca o problema legata de neatentie, hiperactivitate, impulsivitate sau o combinatie din toate. Simptomele includ incapacitatea de a fi atent la detalii, greseli provocate din neatentie la serviciu sau la scoala, dificultatea de a mentine atentia in timpul activitatilor sau chiar la joaca, dificultatea de a asculta atunci cand cineva vorbeste, dificultatea de a urmari instructiunile, dificultatea de a sta nemiscat intr-un singur loc si predispozitia spre a fi usor de distras. Toate aceste simptome sunt perfect normale avand in vedere mediul inconjurator pe care ni l-am creat.
ADHD este considerata cea mai comuna afectiune neuropsihiatrica a copilariei, cu o rata cuprinsa intre 7 si 9 procente de incidenta. Multe articole publicate in reviste medicale si stiintifice “credibile” au transmis informatii care conecteaza aceasta afectiune de un deficit de dopamina a creierului. Putem avea incredere in aceasta descoperire medicala? Aceleasi familii si corporatii care finanteaza American Medical Association (AMA) si cercetarile sale sunt relationate direct cu industria farmaceutica. Au existat atat o recompensa financiara imensa pentru a distorsiona informatia si cat si alterarea perceptiei profesionale academice.
Ipoteza care leaga deficitul de dopamina de afectiunea ADHD este doar o teorie. O luam atat de in serios, cu toate ca exista dovezi foarte inconcludente care sa o sustina. Aceasta teorie sugereaza ca in creierul copilului sau adultului exista un deficit de dopamina. Este un fapt bine stiut in comunitatea medicala ca infomatiile genetice, neurochimice, farmacologice si imagistice sunt foarte slabe si nu sunt concludente pentru a indica un deficit chimic in creier. Din pacate, teoria cu deficitul de dopamina care provoaca ADHD este atat de puternic sustinuta incat nu exista destule fonduri disponibile pentru a studia alte posibilitati.
Intelegem foarte putine lucruri despre creierul nostru, iar umanitatea poate fi foarte usor indusa sa creada orice informatie considerata a proveni dintr-o sursa “credibila”. De foarte multe ori, cei care dezvolta aceste teorii sunt perfect constienti de tacticile pe care le folosesc pentru a convinge. Dopamina este un compus chimic care joaca un rol important in sistemul creierului si este responsabil pentru invatarea pe baza de recompensa. Sa luam ipoteza care leaga dopamina de ADHD si sa o analizam mai de-aproape, sa presupunem ca ipoteza contine un fapt adevarat.
Cocaina, alte droguri si chiar dependentele care nu contin substante, cum ar fi ALERGATUL fac ca dopamina, neurotransmitatorul care cauzeaza placerea sa fie mai activa in creier. Dopamina este numita neurotransmitatorul recompensa, deoarece atunci cand reusim ceva- alergam intr-o cursa si castigam-creierul nostru declanseaza eliberarea de dopamina. Desi suntem extenuati, simtim ca avem rezerve de energie, simtim placere si incredere, chiar ridicam bratele si ne simtim in stare sa mai alergam o tura pentru a marca victoria. Invinsii, pe de alta parte, care nu beneficiaza de o asemenea avalansa de dopamina, raman imediat fara energie, se prabusesc la final si se simt ingrozitor. Substantele care dau dependenta ne permit sa obtinem placere fara sa muncim prea mult pentru asta. – Dr Norman Doige, Expert in Neuroplasticitate
Daca recompensa, sentimentul implinirii si starea de bine declanseaza eliberare de dopamina, trebuie sa fim atenti la mediul inconjurator in care traiesc oamenii. Daca acest mediu nu este indeajuns de stimulativ, daca nu este provocator si nu furnizeaza niciun sentiment de implinire, atunci aceasta dopamina nu se elibereaza. Nu eliberarea de dopamina declanseaza emotii si sentimente, ci aceste sentimente si emotii cauzeaza perceptia care determina reactii chimice in creierul nostru. Da, creierul trimite mesaje si semnale catre inima, care la randul sau influenteaza modul in care functioneaza creierul. Cercetarile au inceput sa arate ce rol extraordinar are inima in vietile noastre, mult peste ceea ce deja se stie. Inima are un sistem de neuroni care detin memorie de lunga si de scurta durata, iar semnalele lor trimise catre creier pot afecta experientele noastre emotionale.
Oricare copil care petrece 18 ani in scoala, fiind asezat pe scaun 6 ore pe zi poate avea aceasta problema, educatia noastra nu stimuleaza creativitatea si imaginatia, ci mai degraba obedienta si sentimentul de plictiseala. Chiar daca ipoteza care leaga dopamina de afectiunea ADHD exista, nu are nicio legatura cu creierele noastre sau cu lipsa activitatii din ele, are de-a face cu emotiile, sentimentele si perceptia noastra despre mediul inconjurator. Asociatii medicale si companii farmaceutice nu au nicio baza pentru a sprijini teoria medicatiei, chiar daca ei afirma ca exista un deficit, de fapt raspunsurile se afla in mediul ambiant in care traieste adultul sau copilul si care trebuie modificat. Medicamentele nu sunt utile si sunt prea putin sau deloc ajutatoare.
ADHD este o eticheta care a fost aplicata unei definitii a unei afectiuni neuropsihiatrice care la randul sau manipuleaza constiinta populatiei prin oferirea de justificari pentru medicamente. Am fost dusi de nas, medicatia si etichetele de genul ADHD sunt folosite pentru a-i face pe indivizii care nu se incadreaza in sistem mai obedienti. Pentru mai multe pareri despre educatia medicala accesati link-urile indicate ca resurse.
Surse:
http://medialab.sciences-po.fr/controversies/2011/ecole_com/tdah/explications/ressources/Gonon_TDAH_EN.pdf
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18986716
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/PMH0002518/
autor: ARJUN
sursa: collective-evolution.com
traducerea: Alina Stredie
Tin minte ca si eu am avut problemele care le-ai scris mai sus. In copilarie le aveam foarte des :) Prbabil ca si eu am avut sindromul ADHD :) Oricum nu mi se pare o problema foarte grava…doctorii si psihologii o fac mai grava decat este cazul. Va doresc sa aveti parte de o duminica excelenta !