Dupa ce, in democratia noastra originala, in care nu se respecta separatia puterilor in stat, s-a pronuntat in cate in luna si in stele, ajungand sa stabileasca chiar si daca este sau nu constitutional sa existe bani la buget pentru majorarea salariilor profesorilor, desi fizic acesti bani nu existau – si asta doar pentru ca toti membrii ei erau si profesori –, Curtea Constitutionala a dat si un verdict temeinic intr-o speta care, intr-o derulare normala a lucrurilor, nici n-ar fi trebuit sa incarce inutil agenda inaltului for judecatoresc.
Curtea Constitutionala a decis ca nu este constitutionala obligarea salariatilor din sectorul public de a-si ridica drepturile banesti pe card, obligatie care ajunsese sa fie impusa printr-o ordonanta guvernamentala salariatilor din domeniul public.
O hotarare normala, pentru ca impunerea formei prin care sa fie dobandite drepturile banesti este o incalcare a dreptului la proprietate, unul dintre drepturile fundamentale ale omului, mai ales ca, prin forma respectiva, desi prezentata mai facila si mai moderna, veniturile la care se ajunge sa se aiba acces sunt diminuate.
Evident ca numai la acest aspect, de fond, se putea referi Curtea Constitutionala – singurul care de altfel ii putea intra in jurisdictie – dar jegosenia asta cu impunerea platii prin card (jegosenie, pentru ca altfel nu i se poate spune) are un noian de fatete, care mai de care mai grotesti si nefericite, ce se transforma toate in poveri inacceptabile pentru cei carora li se baga pe gat plata drepturilor banesti prin card.
Si nu intelegem de ce Curtea Constitutionala limiteaza referirea doar la salariatii din sistemul public (probabil pentru ca in discutie a fost o ordonanta guvernamentala care ii privea pe acestia), desi lucruril in esenta sunt aceleasi pentru toti salariatii.
Modernizare? Nu! Doar umilire si jecmaneala! Umilire, pentru niste oameni fara absolut nici o alternativa sunt jigniti, intr-o bataie de joc incalificabila, impunandu-li-se sa foloseasca un instrument care, oricat de modern ar fi, mai mult ii incurca in momentul de fata, facandu-le viata si mai grea decat o au!
La ce le folosesc cardurile salariatilor de rand, care astfel au fost nevoiti sa-si mute statul la coada de la casieriile intreprinderilor si institutiilor unde lucreaza la bancomatele din strada?! La ce folosesc cardurile taranilor, care trebuie sa mearga la oras pentru a gasi bancomatele care nu exista si la sate?
Jecmaneala, pentru ca, din acest montaj hidos, niste „baieti destepti“ castiga bani buni! Sunt „baietii destepti“ din banci, din sectorul emisiunilor de carduri si, bineinteles, cei din administratia publica ce capata ceva si ei de buzunar din faptul ca le-au pus pe tava emitatorilor de carduri si bancilor un asemenea cadou platit de bietii oameni de rand.
Comisionul mediu pe card este de 0,2%, ceea ce insemana ca, la 1,3 milioane de bugetari, este vorba de cheltuieli de cel putin 12 milioane de euro pe an! 12 milioane de euro care ingrasa buzunarele bancilor pe seama diminuarii neasumate a veniturilor oamenilor.
Cardurile au ajuns in Romania o scarboasa sfidare la adresa oamenilor de rand. Cardurile pentru tarani constituie doar ultima dintre expresiile acestei sfidari.
Cea anterioara – despre care se credea ca reprezinta sumumum de absurditate – a constituit-o acordarea prin card a ajutoarelor de somaj si a salariilor in mari intreprinderi si institutii, ceea ce i-a obligat pe beneficiari sa stea la cozi la bancomate pentru a-si procura numerarul cu care se descurca in viata de zi cu zi in Romania.
Bancile erau insa fericite ca incaseaza comisioane in plus din vehicularea carduilor. Companiile de carduri erau fericite pentru ca emiteau mai multe. |ntreprinderile si institutiile erau fericite pentru ca nu mai era necesar sa umble cu sacii de bani pentru plata salariilor.
Conducatorii acestor intreprinderi si institutii erau fericiti pentru ca, probabil, luau niscai comisioane frumusele pentru a da comenzi de mii de carduri intr-un loc, si nu in altul! Numai bietii salariati si someri erau nefericiti, pentru ca, din putinul pe care il incasau, trebuiau sa mai plateasca si cardul, si lantul de comisioane licite si ilicite mentionate.
Si mai sunt prezentate statistici care lauda cresterea numarului de carduri in Romania, cand, de fapt, in peste 95% din cazuri, nu avem de-a face cu carduri infiintate din necesitate, ci cu carduri obligatorii pentru incasarea salariilor. Deci carduri infiintate prin impunere, si nu din convingere!
Ca a fost vorba doar de o mutare a aglomerarii de numerar de la oficiile de plata a drepturilor banesti la bancomate a dovedit-o faptul ca, prin inmultirea cardurilor, nu a scazut nevoia de numerar in economia nationala.
Or, tocmai inlocuirea acestuia ar fi scopul cardurilor. Altfel, ele constituie doar o tichie de margaritar pe capul chelului!
Pentru cetateni, daca nu se poate folosi cardul la absolut orice plata (asa cum pot folosi banii gheata), atunci acesta devine chiar o povara, prin nevoia de a-i transforma inscrisul electronic in bani lichizi, operatiune care nu poate fi facuta oriunde, care reclama timp si te expune la agresiuni si furturi.
Nemaivorbind de faptul ca te mai pot fura si cei care detin „cheile electronice“ ale cardului sau cei care reusesc sa ajunga, tot pe cai electronice, la aceste chei. Si, daca tot nu te protejeaza de furturi, care, dimpotriva, se intetesc, atunci unde este beneficiul?!
Si sa nu uitam ca plata prin card dureaza mai mult decat una prin numerar, fara a mai pune la socoteala ca, daca se intampla vreo incurcatura cu cardul, atunci alergi de-ti sar ochii, pe timpul tau, pe banii tai!
Nu prea se tine cont de toate acestea, preferandu-se ca reticenta romanilor fata de carduri sa fie pusa pe seama eternului si imbecilului argument al mentalitatii lor inapoiate. Si atunci, cei care afirma ca vor binele romanilor au decis sa si li-l impuna!
Cu de-a sila! Nimeni nu analizeaza insa efectele. Cu ce costuri si cu ce beneficii se extinde piata nu se invredniceste nimeni sa identifice. Si, eventual, sa calculeze! Se merge doar pe ideea ca, din cauza inapoierii lor, romanii nu sunt in stare sa-si vada propriul bine.
Dar, lasa, le bagam noi binele pe gat! Ei n-o au p-asta cu electronica, dar ii fortam sa o aiba! De parca a fost nevoie sa-i forteze cineva pe romani s-o aiba p-asta cu electronica in materie de telefoane mobile?! Au realizat rapid avantajele certe ale telefoniei mobile si piata a explodat pur si simplu! Nu este cazul cardurilor!
Ilie Serbanescu
sursa: Bloombiz
superb articol. 100% adevarat