Euforia ce a urmat pierderii majorităţii parlamentare de către comunişti a încetat imediat ce opoziţia moldoveană s-a văzut pusă în faţa responsabilităţilor guvernării, începând cu sarcina formării unei coaliţii. Acum, negocierile partidelor liberale cu comuniştii reformaţi din Partidul Democrat al lui Marian Lupu au fost înlocuite cu interviuri şi conferinţe de presă ce aduc aminte de perioada campaniei electorale, cu acuzaţii de şantaj la adresa potenţialilor parteneri şi blamarea democraţilor pentru disponibilitatea de a colabora cu Partidul Comuniştilor.
Blocarea confruntării de tip electoral îşi are o primă explicaţie în pretenţiile absurde ale lui Marian Lupu de a a fi ales în fruntea Parlamentului şi de a candida apoi şi la preşedinţie, chiar dacă partidul său s-a clasat abia pe locul patru în alegerile din iulie.
Nu mai puţin, partidele liberale s-au dovedit incapabile să candideze pe o listă comună, care pe lângă cele câteva mandate în plus, le-ar fi oferit acum ocazia să negocieze cu Marian Lupu pe o singură voce şi nu pe trei voci distincte, fără a-i oferi acestuia argumete pentru a arunca vina eşecului negocierilor asupra taberei liberale.
Reponsabilitatea deţinerii majorităţii parlamentare face ca partidele de opoziţie să devină tot mai circumspecte faţă de preluarea postului de premier. Nici o formaţiune nu a revendicat public această funcţie. Criza economică profundă, agravată de lipsa unei guvernări în perioada electorală prelungită şi de politica dezastruoasă a comuniştilor, va face funcţia de prim-ministru echivalentă cu uzura politică rapidă şi nepopularitatea. Indecizia opoziţiei poate fi speculată de către comunişti ca indiciu al incapabilităţii. În această notă poate fi citită declaraţia unui analist rus procomunist, care preciza că PCRM ar putea oferi cele opt voturi necesare alegerii unui preşedinte din partea opoziţiei pentru a “da posibilitate actualei opoziţii să-şi manifeste toate capacităţile, să demonstreze de ce este capabilă, să arate rezultate în economie, politica internă şi cea externă”.
În acest context, declaraţia ambasadorului Rusiei la Chişinău, potrivit căreia este prea de vreme de spus cine va fi la guvernare şi cine va fi în opoziţie, arată că negocierile pentru eliminarea comuniştilor de la guvernare sunt aproape de un eşec. Organizarea unor alegeri anticipate în 2010 este tot mai probabilă, la fel şi strategia comuniştilor de a se folosi de fisurile apărute în opoziţie, pentru a o face ţapul ispăşitor al colapsului economic.
Razvan Ciubotaru
sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu