Binomul SRI-DNA a fot creat si consolidat de-a lungul mai multor ani. Protocoalele si planurile de lucru demonstreaza acest lucru. Doua institutii de forta ale statului s-au unit pentru a invada si a domina institutiile democratice. S-a intamplat sub presedintia lui Traian Basescu. A continuat sub presedintia lui Klaus Iohannis. Oficial, binomul nu mai exista. Nu insa si neoficial. Cand se va incheia aceasta istorie?
Ne spune teoria catastrofelor. Conform teoriei catastrofelor, atata timp cat dureaza o catastrofa, dureaza si vindecarea. Din aceasta perspectiva, ar trebui pe de o parte sa nu fim sceptici, iar pe de alta parte sa avem rabdare. Cel putin zece ani.
Am mai avut prilejul sa insist asupra faptului ca binomul SRI-DNA, prin care s-a incercat, in buna masura cu succes, piratarea puterilor statului, judecatoreasca, executiva si legislativa, nu a functionat doar la nivel central. Binomul a existat pretutindeni in plan local. In fiecare localitate, protocoalele dintre SRI si DNA s-au materializat prin crearea unui camp tactic care a actionat asupra politiei, justitiei, ANAF-ului, primariilor si consiliilor si, de fiecare data, s-au extins si asupra lumii afacerilor. Din aceasta perspectiva, binomul s-a transformat intr-o veritabila industrie. Si a condus chiar la privatizarea unei parti din activitatea DNA si a unei parti din activitatea SRI.
Acest binom, caruia a incercat sa-i puna capat Curtea Constitutionala a Romaniei si Parlamentul, in special prin intermediul Senatului, a fost creat cu buna stiinta, prin incalcarea legii fundamentale si patronat de presedintia Romaniei. unul dintre cei doi presedinti, respectiv Traian Basescu, denunta astazi binomul si ii aduce nenumarate blesteme, fara insa a-si asuma nici cea mai mica responsabilitate. Cel de-al doilea presedinte pe umerii caruia apasa responsabilitatea binomului a ridicat, pana zilele trecute, osanale pana la cer celor doua institutii de forta si nu a suflat o vorba despre respectarea Constitutiei, a separarii puterilor in stat si despre necesitatea ca, intr-o democratie, drepturile omului sa fie respectate. Acum, acest presedinte, Klaus Iohannis, tace. Nu a suflat o vorba in momentul in care s-a pronuntat, pentru a doua oara, Curtea Constitutionala, a carei decizie este lipsita de echivoc. Directia Nationala Anticoruptie, una dintre cele doua institutii de forta aflate sub protectie prezidentiala, a incalcat cu buna stiinta si in mod brutal prevederile Constitutiei, patrunzand in spatiul exclusiv al puterii executive. Domnul Klaus Iohannis tace malc. Si aceasta tacere este vinovata. Si ea ne arata, in acelasi timp, cat vor mai dura efectele binomului.
In doar o zi, doua multi concetateni, adevarati luptatori pentru democratie, pentru drepturile omului si pentru separarea puterilor in stat, mai intai s-au entuziasmat pana la incandescenta si apoi au trecut, in mod dramatic, la o atitudine pesimista. S-au entziasmat pentru ca s-a pronuntat astfel cum s-a pronuntat Curtea Constitutionala si apoi au devenit pesimisti pentru ca nu au observat o schimbare instantanee. De unde putea veni schimbarea?
In mod cert, din doua directii. Din partea presedintelui Romaniei, care are obligatia sa isi indeplineasca principala sarcina din fisa postului, si anume sa intervina prompt atunci cand o institutie a statului incalca independenta uneia dintre puterile fundamentale. Iar Klaus Iohannis a tacut. Si inca tace. Semn ca isi ia leafa de pomana. Al doilea decident este Consiliul Superior al Magistraturii. Care, contrar asteptarilor, s-a intrunit, dar nu a luat decizia de a investiga si sanctiona incalcarea Constitutiei de catre seful DNA si procurorul general. In fine, scepticismul este alimentat si de faptul ca Liviu Dragnea, in calitatea sa de lider al majoritatii, nu a sarit ca ars pentru a infiera binomul si a cere sanctionarea vinovatilor. Teoria catastrofelor nu le da insa dreptate celor sceptici.
Asa cum este el, cu bune si cu rele, Consiliul Superior al Magistraturii are, acum, o sarcina extrem de grea. Daca se achita bine, va supravietui, ca institutie, in forma actuala. Daca nu, va trebui sa fie restructurat din temelii. Printr-o lege organica. CSM trebuie sa ia o decizie transanta nu numai pentru a pune in aplicare decizia Curtii Constitutionale, ci si pentru a-i sanctiona pe vinovati si a stabili reguli si proceduri pentru ca binomul, teoretic desfiintat, sa se retraga rapid din toate campurile tactice. Si, in primul rand, din justitie. Dar, pentru a se ajunge aici, mai este necesara o etapa. Aceasta etapa se cheama motivarea deciziei Curtii Constitutionale. Vom avea aceasta motivare probabil saptamana viitoare. Abia atunci CSM isi poate indeplini sau isi poate trada menirea. Abia atunci CSM isi va da cel mai important examen din existenta acestei institutii. Abia atunci vom sti daca CSM apara justitia si statul de drept sau este doar jalnicul purator de cuvant al unor varfuri ale procuraturii si ale unor varfuri din institutiile de forta. Prin urmare, pentru moment, eu prefer sa dau timp CSM-ului. Si sa recunosc ca, si in cel mai fericit caz, va mai fi nevoie de mult timp pana cand cangrena sa fie extirpata la nivelul tuturor localitatilor Romaniei.
Liviu Dragnea a surprins pe toata lumea afirmand ca, “pentru atata lucru”, nu poate sa ceara demisia sefilor marilor parchete. Socant, nu? Toti s-au grabit sa atribuie aceasta rezerva a sefului majoritatii lasitatii sale, generata de propriile dosare penale. Indiferent care ar fi adevarul, peste cateva zile, cand toti vom citi in detaliu motivarea Curtii Constitutionale, si Liviu Dragnea va primi un dus rece. Din care poate se va trezi. Sa recunoastem totusi ca nu el este cel chemat sa curete gunoiul binomului. El poate cel mult sa ii asigure ministrului Justitiei sustinerea politica pentru ca acesta sa ii propuna presedintelui demiterea sefului DNA si a procurorului general din functiile detinute.
A doua cheie, insa, se afla la Cotroceni. Presedintele care tace va fi pus literalmente cu spatele la zid si executat politic, daca va face acelasi lucru si dupa ce motivarea CCR va fi facuta publica. Atunci, presedintele Klaus Iohannis va trebui sa reactioneze imediat, fara a-si mai lua prea mult timp de gandire. Si nu va putea reactiona altfel decat in consens cu decizia CCR. Va fi silit sa recunoasca, prin urmare, ca mult laudata Directie Nationala Anticoruptie, in parteneriat cu mult laudatul SRI au incalcat flagrat una dintre cele mai importante prevederi ale Constitutiei. Piratand puterile fundamentale ale statului. Si incercand sa se substituie acestora.
Va fi examenul cheie al acestui mandat prezidential. Sa admitem ca presedintele Klaus Iohannis va trece cu bine de aceasta incercare si ca va vorbi si ca va actiona in consens cu Constitutia pe care are obligatia sa o apere. Asta nu inseamna insa sfarsitul efectelor binomului. Si nici macar sfarsitul binomului. Conform teoriei catastrofelor, va mai trece timp pana atunci. Dar, actionand in interes national, presedintele poate scurta acest timp. Sau, procedand impotriva interesului national, el poate lungi catastrofa.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu
Eu cred ca Dragnea a actionat minunat.Astfel tragandu-i presul de sub picioare Lulutei.Daca Dragnea ar fi insistat pentru demitere, ar fi aparut voci care ar fi victimizat-o si astfel ar fi creat o anumita aura in jurul lui kovesi.
Lasand-o sa se zabata in coruptiei, nu se mai poate Kovesi victimiza, Astfel kovesi devine o simpla corupta.
In mod cert, si in deplinatatea facultatilor mintale, niste schimbari, se impun, de reorganizare, reformare, reechilibrare, de preferat, in pasi de dans: cate-un pas in spate, cate unul lateral, fara patima, fara varsare de sange, constienti fiind de faptul ca de structuri inteligente in prestari servicii in context, toata lumea are nevoie. In caz contrar, ne clatinam in continuare in bataia vantului si-a pustii. Intelepciune, atata trebuie.
Este un joc de sah, le o scara mai mare.