Romania. Sfarsit de martie al anului 2010. Sufocati de neajunsuri, pensionarii au iesit in strada. Vor pensii decente, respect din partea celor care ii condamna la umilinta si saracie. Profesorii au inceput a treia saptamana de proteste. Nu putine sunt judetele in care cadrele didactice refuza sa puna note in catalog. Haosul este generalizat intr-un sistem de Educatie puternic afectat de lipsa acuta a fondurilor publice. Guvernantii se ascund in spatele crizei. Lasitatea face casa buna cu aroganta si incompetenta. Nu sunt bani pentru proiecte. Pentru infrastructura. Pentru combaterea somajului. Pentru sustinerea firmelor aflate in pragul falimentului. Pentru o Justitie credibila, capabila sa redea speranta romanilor intr-un act de judecata impartial. Pentru o Administratie sufocata de politizarea excesiva. Pentru un sistem de sanatate in care numarul paturilor din spitale se reduce pana la cote alarmante, iar fondurile pentru compensate s-au epuizat dupa nici doua luni.
Nemultumirile sunt la ele acasa in Romania, tara unde prezentul provoaca veritabile cosmaruri, iar viitorul suna si mai ingrijorator. Premierul Boc sustine, insa, ca mergem pe drumul cel bun. Ca austeritatea la care suntem supusi este o datorie a fiecaruia dintre noi. Ca toti trebuie sa punem umarul. Insa ei, alesii, se exclud si de aceasta data. Ei joaca in liga mare a politicii. In liga profitorilor, a celor care se amagesc ca nu au obligatia de a da explicatii nimanui pentru scenariul de groaza pe care il scriu in aceasta guvernare. Gastile politice din jurul Modroganului si al Cotroceniului nu simt efectele crizei. Pentru acestea, sunt mereu bani. Chiar si din putinul bugetului de stat pe 2010. Ele au un alt statut in aceasta societate a neajunsurilor. Au imunitate, au dreptul de a frauda cu legea in mana statul, sub protectia razelor violet si a guvernarii portocalii.
In doar trei luni, guvernul resapat Boc si-a demonstrat, cu varf si indesat, incompetenta. De aceasta data nu mai poate arunca vinovatia in spatele ministrilor PSD. Diversiunile care vin dinspre Putere nu pot masca o realitate cruda. O realitate in care populatia se scufunda din ce in ce mai adanc. O realitate a problemelor ce par fara rezolvare. O realitate in care luptele politice tin locul solutiilor. Parlamentul a fost transformat in taramul bataliilor electorale. Puterea si Opozitia nu mai au timp de populatie, de combaterea crizei. Scandalurile se tin lant. Raportul SRTv, Legea Educatiei, infiintarea comisiei de revizuire a Constitutiei, statutul asa-zisilor independenti, revocarea lui Geoana reprezinta doar cateva motive care arunca in derizoriu interesul national. Actuala clasa politica face parte din alt film. Un film horror, in care dispretul fata de cetatean si obsesia obtinerii Puterii se afla in rolurile principale. Guvernantii ridica din umeri cand sunt intrebati de solutii. Sindicatele nu primesc, in schimb, decat noi promisiuni. Criza nu va fi combatuta prin discursuri demagogice si scuze penibile in care nu mai crede nimeni. Demisia nu a reprezentat, insa, o solutie de luat in calcul pentru guvernele postdecembriste. Pentru Boc, Udrea, Berceanu, Videanu si ceilalti sefi si sefuleti din PDL, pierderea privilegiilor, a controlului asupra Justitiei si Administratiei este de neconceput. Ei vor tine cu dintii de Putere, vor ramane pe baricadele guvernarii, indiferent cat de mult s-ar acutiza drama Romaniei.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu