De sapte luni, Cabinetul Boc orbecaie prin criza. Romania inainteaza in haos, in incertitudine economica. Ravagiile facute de o recesiune necrutatoare se vad la tot pasul, dar guvernantii, prea ocupati cu prezidentialele, nu au timp sa le vada, sa identifice solutii pentru contracararea declinului economic. Situatia ingrijoratoare in care se gasesc milioane de romani nu intereseaza prea mult un guvern care pune mai presus de strategiile economice, strategiile electorale. Toate sectoarele economiei sunt lovite in plin, iar consecintele sunt tot mai alarmante. Creste numarul romanilor care se afla sub limita saraciei, al celor disponibilizati, ca si cel al firmelor care sunt obligate, in urma unor decizii economice iresponsabile, sa-si traga obloanele. Se intensifica gradul nemultumirilor sociale, se exacerbeaza teama fata de necunoscutele zilei de maine. Este greu sa supravietuiesti in Romania anului 2009. Indiferent ca lucrezi in Justitie, Educatie, Sanatate sau Agricultura, lipsa fondurilor bugetare este acuta. Banii sunt putini, tot mai putini, iar perspectivele sumbre. Bugetul a ajuns la fundul sacului, iar imprumuturile excesive ale ministerelor nu fac decat sa mai amane putin inevitabilul. Fiscalitatea uriasa impusa de Cabinetul Boc nu a facut altceva decat sa mareasca decalajul dintre incasari si venituri. De altfel, deficitul bugetar risca sa scape de sub control, iar realitatea economica arata ca pana la prezidentiale, statul va fi incapabil sa mai achite salariile, pensiile si alocatiile. Situatia in care am ajuns este una disperata si nu poate fi salvata cu declaratiile demagogice ale decidentilor zilei. Este socant sa vezi cum politicieni care se pretind cu experienta sunt incapabili sa inteleaga faptul ca Romania se afunda in groapa colapsului economic.
Din sediile principalelor partide – Kiseleff, Modrogan sau Aviatorilor – in spatele usilor inchise, se pierd zeci, sute de ore in care se analizeaza sondaje, se pregatesc diversiuni, se ascut armele pentru confruntarea din toamna. Daca macar o zecime din efortul conjugat al liderilor Coalitiei, depus pentru victoria la prezidentiale s-ar fi indreptat spre combaterea crizei, semnalul ar fi fost unul pozitiv. Din pacate, obsesia anihilarii electorale a adversarilor politici este singura prioritate a unei clase politice inconstiente si incapabile sa se salveze pe ea insasi. Vremea in care romanii vor iesi in strada este aproape. Iar valul popular nu va putea fi oprit cu minciuni electorale. Este de neconceput ca in conditiile unei situatii grave, liderii de la Bucuresti sa continue sa se comporte ca si cum ar fi total straini de declinul economic, de somaj, falimente, fragilitatea Bugetului, a pierderii increderii romanilor in institutii. Vinovatia este comuna, generalizata, iar cei care s-au aflat sau se afla la Putere nu pot fugi de raspundere.
Toate guvernarile au praduit Romania. Aici nu exista semne de intrebare decat in privinta cui a furat mai mult. Este greu sa faci acest tip de comparatii. Realitatea anului 2009 arata ca avem o clasa politica putred de bogata. De altfel, politica reprezinta, de departe, cea mai sigura si profitabila afacere postdecembrista. Imunitatea, relatiile, influenta, au facut din „bugetarii” din Parlament, multimilionari in euro. Romania a fost impartita in feude, unde doctrinele s-au subjugat intereselor. In politica razboaiele nu se duc pentru o idee, principiu sau o lege care sa apere nevoile celor multi, ci pentru a intra si tu, ca lider, cat mai adanc in afacerile celor care au avut neobrazarea ca, in nopti de compromisuri politice, sa te scoata din ecuatia profitului. De aici vine toata aceasta disperare de a arata ca si tu contezi, ca poti fi chiar din Opozitie un fidel aliat al marilor tunuri ale Puterii. Pana la prezidentiale, lupta politica se va exacerba. Basescu, Geoana si Antonescu vor incerca sa arate ca ei reprezinta solutia viitorului. Capacitatea alesilor de a se tavali fara nicio retinere in mocirla minciunilor, de a se ridica si a continua sa mearga ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat pentru a reveni iar si iar in aceeasi mocirla cu un tupeu nemarginit, este de notorietate. Demisia de onoare sau refuzul de a candida la o functie oarecare intr-un moment de criza ca acesta, pe motiv ca undeva, candva, ai gresit iar la situatia actuala ai “contribuit” si tu, este un subiect strain politicienilor nostri. Dar, oare, cum putem crede ca Basescu, Geoana, Tariceanu si altii ca ei au vreo parte de vina, cand tot ce au facut domniile lor a fost sa se sacrifice pentru interesul Romaniei? Pentru binele unei populatii nerecunoscatoare?
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu