Devine tot mai limpede ca societatea romaneasca nu trece doar printr-o criza economica, in mare parte “importata” din plan global/regional si ale carei efecte au fost sporite prin mult prea indelungata ei ignorare de catre autoritati/public in ultimul an, ci si printr-o alta serie de crize, unele cronicizate, de natura politica, sociala si, nu in ultimul rind, morala.
Criza economica nu a fost/este decit un coagulant care a scos si mai mult in evidenta tarele unei societati construite anapoda pe (aproape) toate componentele ei un ultimele doua decenii.
Cu sau fara componenta economica, era limpede pentru toata lumea ca Romania perpetua o grava criza sociala. Pensionarile fortate de la inceputul deceniului noua, imbatrinirea accentuata a populatiei – fenomen care a inceput in anii ’60 si care s-a acutizat in anii ’90 – si exodul masiv al fortei de munca active au creat un dezechilibru important intre consumatorii de resurse si producatorii acestora. Rezultatul? O presiune constanta pe bugetele de asigurari si perpetuarea necesitatii unei fiscalitati agresive, care inchide cercul vicios al productiei/consumului.
Mai mult, constructia relativ oligarhica a societatii, de tip latino-american, in care o minoritate minuscula are foarte mult iar o larga majoritate traieste de pe o zi pe alta, deci absenta clasei mijlocii naste drame, stres social si, de ce nu, poate degenera in instabilitate politica. In Romania europeana se moare cu zile in spitale, satul traditional – lovit oricum de comunism – se scufunda in alcoolism, criminalitate si degenerare, largi zone urbane napastuite devin ghetouri in toata regula.
Exista apoi o criza economica – nu ne referim la cea actuala, repetam, mai degraba sosita prin ricoseu decit provocata de tarele sistemului autohton. Insa o criza structurala exista oricum, in pofida unei pojghite de mai mult aparenta crestere/dezvoltare. Romania a ajuns sa importe trei sferuri din oferta alimentara din galantare, nu mai are controlul nici macar simbolic asupra propriilor resurse – inclusiv a celor fundamentale: energie, capital, inovatie stiintifica – iar clasa ei antreprenoriala se imparte intre “smecheri” cu relatii politice (in tara sau in afara acesteia) si firme care traiesc de pe o zi pe alta ciugulind de sub masa primilor si impiedicati de un mediu complet ostil sa se dezvolte si sa devina competitive in plan local/regional/global.
“Made in Romania” nu mai este un brand nici macar la nasturi, creioane sau tricouri. Prea putini investitori de categoria supergrea au luat drumul Bucurestilor, procopsindu-ne in schimb cu o serie de plescari care nu fac decit sa stoarca lamiile oferite cu o generozitate suspecta de guvernele care s-au perindat la Palatul Victoria. O asemenea economie este una de lumea a treia si nu una care se doreste o prezenta semnificativa in complexul unional european.
Avem apoi o criza politica, mai precis o criza ideologica. Partidele care populeaza mediul doctrinar de la Bucuresti par mai degraba “clanuri” sau aliante de “clanuri”, adunate laolalta de dorinta puterii, decit institutii dedicate binelui public si interesului national.
Migratia ideologica, piruetele doctrinare si cirdasiile cu final neasteptat sunt tot atitea dovezi de inconsistenta a convingerilor individuale/de grup. Prin urmare, credibilitatea unor persoane/institutii este ingrijorator de redusa pentru un public care trece o data la patru ani de la stadiul de “prostime” la acela de “electorat”, pentru a reveni rapid si cu cinism la cel anterior imediat dupa vot. Capacitatea unei asemenea clase politice de a produce un proiect romanesc pe termen lung, de a-l promova in complicata geometrie europeana/internationala si de a-l urmari cu perseverenta si onestitate este, prin urmare, dramatic de redus.
Nu in ultimul rind – si poate chiar cauza cea mai importanta a tuturor celor de mai sus – este o grava criza morala. Vorba lui Caragiale, o societate fara principii, fara repere morale limpezi si de nezdruncinat, este o societate fara tinta si sortita disolutiei sau existentei periferice.
Este o societate a smenarilor, a celor iuti de mina, a oportunistilor care asemenea unor pesti pirania sunt gata sa rontaie totul pina la os. Priviti defilarea de “modele” care se perinda zilnic pe ecranele televizoarelor sau printr-o presa scrisa tot mai decazuta intr-un monden care adesea atinge limita patologicului (de aceea a prostiei a trecut de mult) si este limpede despre ce vorbim.
Tara lui Enescu si a lui Brincusi, tara lui Carol l si a lui Nicolae Iorga a devenit, parca pe nesimtite, tara lui Magda Ciumac si a Simonei Senzual, ca si cum milioane de oameni urmeaza un flautist nebun spre dezastru, lasindu-se anesteziati si uitindu-si trecutul.
Preoti cu priviri fixe il asociaza pe satana din Apocalipsa cu cipurile noilor pasapoarte si “exocizeaza” biete fapturi bolnave, “lideri” politici se dau in stamba hlizindu-se prosteste linga tot soiul de personaje dubioase sau de-a dreptul interlope in cadrul emisiunilor “mondene”, fostii (?) turnatori discuta doct cu fostele (?) victime ale comunismului, devalizatori ai economiei ofera sfaturi antreprenoriale intr-un limbaj peltic si agramat. In toata aceasta “curte a miracolelor”, notiuni ca patriotismul, credinta, ierarhia naturala a valorilor si onestiatea sociala devin umbre palide si desuete ascunse pe sub sandalele vreunei starlete sau pantofii unui escroc imbogatit pe spinarea naivilor.
Nu exista nici o societatea ideala, nici o natiune fara o agenda – adesea incarcata – de probleme nerezolvate. Dar fara cei “zece drepti”, fara ancorele sigure ale unor principii limpezi si larg impartasite, fara mintile lucide care vegheaza la binele public, viata unei societati nu va fi decit o obsedanta succesiune de crize. La fel ca aceea pe care, de citeva luni, o traim in economie. Pina la urma, Romania va avea nevoie de un bypass – cele mai importante « artere » par tot mai obturate.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: http://www.bloombiz.ro/stiri/bypass-pentru-o-tara-bolnava-
Eugen Chirovici este cel mai bun analist economic de ani buni. A fost singurul care a scris despre criza si posibilele efecte asupra “tarisoarei” noastre inca de acum un an de zile. Dar avem politicienii pe care ii avem si tehnocrati ca el nu au ce cauta printre ei.