Guvernul Boc, prin vocea ministrului Muncii, Mihai Şeitan, a anunţat că principiul de bază după care vor fi daţi afară în 2010 cei până la 100.000 de bugetari va fi competenţa. Adică “am într-o structură nişte oameni cu salarii mai mari şi nu-s competenţi, dau doi-trei afară şi îi păstrez pe cei cu salarii mai mici şi care te pot ajuta mai mult”, după cum a explicat ministrul în Gândul de vineri.
Dacă bugetarii ar fi daţi afară după acest criteriu, sunt şanse foarte mari ca reducerea locurilor de muncă să nu fie de 100.000 ci de câteva ori mai mare, direct proporţională cu locurile de muncă de la stat ocupate de reprezentanţii partidelor politice sau de pseudotehnocraţii sau birocraţii de profesie care lipesc afişe din patru în patru ani.
Pentru că nu există şi nici nu poate fi inventat un indice al productivităţii muncii la stat, fapt recunoscut atât de sindicaliştii bugetari cât şi de patronate, singurul indicator care rămâne în picioare, în afară de cel politic, este rezultatul final, concret, al unei anumite instituţii.
Ministerele, de exemplu, ar trebui să fie evalute după anumiţi indicatori. La Turism se pot număra toaletele publice nou construite sau montate (tot au avut campanie anul trecut), se poate lua în considerare numărul de turişti străini care au venit în România şi au fost mulţumiţi de găzduire sau kilometrii de plajă care au fost curăţaţi de algele aflate în stadiu de putrefacţie.
La Transporturi, tot aşa, în cifre: kilometri de autostradă construiţi, de cale ferată reabilitată sau numărul de maşini distruse, dacă nu înghiţite parţial sau cu totul, de gropile din drumurile naţionale, şi aşa mai departe în tot Guvernul. Dacă cifrele sunt proaste, ministrul trebuie dat afară, mai ales că e în categoria “oamenilor cu salarii mai mari”. Lista nu trebuie să ocolească nici directorii de şcoli sau de spitale, nici zecile de agenţii sau sutele de direcţii inventate pentru clienţii politici.
Fără miniştrii pe care i-am încercat deja şi s-a dovedit că au fost sau sunt proşti, fără secretarii de stat cu mandate cât ale miniştrilor sau consilieri personali plătiţi să urce şi să coboare genţile şefilor din maşinile de serviciu, fără doamnele de la ghişeele ANAF, întotdeauna plictisite şi nemulţumite că trebuie să încaseze dările contribuabililor (dări din care li se plăteşte salariul, că tot veni vorba), România ar putea, vorba premierului Boc, să iasă din criză.
Evident, acest lucru este imposibil. Se va da afară, poate nu peste tot, dar cu siguranţă în cele mai multe locuri, “pe ochi frumoşi”, din punct de vedere politic şi nu numai. De la stat vor fi date afară secretarele şi consilierele urâte sau cele căsătorite şi serioase, directorii buni care nu au pile, profesorii care nu ştiu unde locuieşte inspectorul judeţean, medicii care nu iau mită dar nici nu dau, şefii de departamente care nu ştiu care e băutura preferată a şefului şi angajaţii-victimă ai conducerii dezastruoase a statului în cazul unor companii precum cele ale CFR.
Singura speranţă pe care o putem avea este că, aşa proastă cum este, dacă tot va fi aplicată, strategia de a da afară oameni din pix va face victime şi în rândul celor care chiar merită să fie aruncaţi în stradă. Sacrificarea celorlalţi nu poate fi însă scuzată numai cu atât.
Victor Rotariu
sursa: gandul.info
Adauga comentariu