Deci, să recapitulăm. V-am mai spus și altă dată: lupta ireconciliabilă se dă între complexitate și autonomie.
Uite, mă uit acum la o fotografie postată de un nenea cont anonim pe Facebook. Pe cont îl cheamă, în mod sugestiv, Nicolae Ceaușescu. La întîmplare. An ideological statement, evident.
Și poza zice așa, arătînd un peisaj urban din anii 80, cu tramvai, ARO, șine de tramvai, blocuri în spate și un nenea biciclist (și nici un copac prin preajmă – ăsta e comentariul meu malițios de ecologist kaghebist):
“Undeva în Bucureștiul anilor 80. Camion românesc, bicicletă românească, Dacie românească, Aro românesc, tramvai românesc… Și blocuri de apartamente aproape gratuite.”
Ce vă spuneam? Complexitate versus autonomie.
Să mă ecsplic.
Cînd eram noi în anii ’80, eram – sau cel puțin ne doream să fim – autonomi. Nu prea importam nimic. Exportam multe, încercînd să echilibrăm balanța de plăți. Tot un ideological statement, pînă la urmă, consecință a dezamăgirii lui Ceaușescu față de marea finanță, cu care încercase cu un deceniu în urmă o tatonare, un flirt, o logodnă.
Ne doream să fim autonomi, cel puțin la nivel de conducere statală. În schimb românii, pe persoană fizică, urau asta. O urau din toți porii lor.
De ce? Pentru că produsele românești nu reușeau să incorporeze aceeași cantitate de complexitate precum cele occidentale, la care visam cu toții.
Pantalonii românești erau mai puțin compleși (mai puțin adecvați cererii, cu materiale de calitate mai slabă, incorporînd mai puțină informație de marketing etc.) decît cei occidentali. De-aia toată lumea căuta blugi, aflați la mare preț pe piața neagră și deja trecuți dincolo de simpla utilitate, ajunși obiecte de identificare vizuală a statusului (status markers).
Țigările românești erau mai puțin complexe (mai puțin adecvate cererii, cu materiale de calitate mai slabă, incorporînd mai puțină informație de marketing etc.). De-aia țigările Carpați erau simbolul tractoristului și muncitorului bronzat doar pe ceafă, în schimb toată lumea alerga cu limba scoasă după țigările Kent și Malboro, devenite și ele un identificator vizual de status.
Mașinile românești erau mai puțin complexe decît mașinile străine. De-aia multă lume bombănea Daciile și bălea după un Volkswagen Golf, iar Mercedesurile erau considerate suprema opulență, doar pentru premianții nomenclaturiști.
Tramvaiele românești erau mai puțin complexe. Mașinile de teren românești erau mai puțin complexe (ARO, da?). Filmele românești erau mai puțin complexe, de-aia toată lumea bălea după filme străine, îndeosebi americane, care mama lor de filme americane, erau ideologice, capitaliste, decadente, interzise, superficiale, stereotipe, niște prosteli crunte, dar totuși toată lumea alerga după ele cu limba scoasă, să li se încînte ochiul și emoția și sufletul cum filmele românești nu reușeau să o facă.
Lista, evident, poate continua. Blocurile românești. Da, ieftine, accesibile întregii clase muncitoare. Dar percepția era că sînt mai prost construite, mai prost spațiate, cu suprafețe mai mici, cu instalații mai prost făcute. Și toată lumea vroia să trăiască precum în Occident. Și nu putea.
Și pe urmă a venit Marea Loviluție Controlată din Decembrie. Și am început să putem să trăim ca în Occident. Unii direct în Occident, prin emigrare – milioane de români care au votat cu picioarele, luîndu-și tălpășița, și slabe speranțe să-i mai vedem înapoi. Alte milioane de români care au îmbrățișat necritic și entuziast valorile occidentale și se străduie din răsputeri să facă un Occident mai mic și mai pricăjit aici la noi, în țară. “Vrem o țară ca afară”.
Am schimbat autonomia pe complexitate. Încet-încet, pas cu pas, produsele care au început să intre în România au fost de complexitate și de adecvare la realitate mai ridicate. Evident, nu de aceeași calitate ca cele din Occident. Dar incremental mai bune.
Nu aveam chiar Mercedesuri scoase din țiplă. Dar un Golf la mîna a doua tot ne puteam permite. Și era mai bun decît sărăcia aia de Dacie la care aveai nevoie să umbli cu jumătate de portbagaj de piese de schimb după tine, că nu știai ce poate să-ți crape la drum lung cînd ți-era lumea mai dragă.
Și uite așa comerțul cu mașini second hand a înflorit. Mai proaste decît ale occidentalilor cei strălucitori. Mai bune decît ale noastre, autohtone.
Tot ce a fost comerț a venit ca un tăvălug. Produsele occidentale, fie materiale, fie simbolice, le-au scos de pe piață pe cele autohtone. Din motive de complexitate în principal, în combinație cu o componentă emoțională resentimentară. Haine. Mîncare. Mașini. Vacanțe. Produse electronice și electrocasnice. Produse simbolice: cărți, filme, emisiuni TV. Produse ideologice: partide, lideri de opinie.
Occidentul, cu această complexitate construită migălos, multe decenii de ajustare la realitate în timp ce comunismul se străduia să contrazică realitatea, să o ia la pilă pînă începea să ajungă să semene cu doctrina din cărțile de ideologie, Occidentul a năvălit peste noi. Iar noi l-am îmbrățișat cu entuziasm.
Am dat fără nici un fel de remușcare autonomia pe complexitate.
Iar acum, cel puțin unii dintre noi, am început să ne dăm seama că prin acest schimb faustic am ajuns să fim sclavii complexității. Și mai ales sclavii celor care produc complexitatea.
Nu a fost o chestie conștientă. Nici una bruscă. Însă marile motoare ale principiilor economiei de piață s-au tot rotit încontinuu, încet, implacabil. Cu fiecare blug cumpărat, cu fiecare Golf la mîna a doua adus din Nemția, cu fiecare film american văzut, am mai trimis o părticică infimă de plus-valoare peste graniță, la ăia care se pricepeau să facă blugi, Golf, filme cu Brad Pitt.
Și iac-așa, după vreo douăzeci-treizeci de ani, ne-am trezit că încet încet avem o caricatură de “vrem o țară ca afară”, plină de blugi, de ciungă, de mașini străineze, de filme stereotipe, de ciocolăți cu vacă mov și de supermarketuri pline cu de toate. Dar mai toate făcute afară. Și pentru că sînt făcute afară, banii pleacă afară.
Am vrut o țară cu blugi și ciungă și filme cu Brad Pitt? O avem. Acuma plătim pentru ea. Avem complexitate să ne punem și-n cap. Dar nu mai avem autonomie. Și începem să ne dăm seama că, totuși, nici autonomia aia nu e de ici de colo, parcă parcă e importantă. Parcă e bine să fii liber, nu?
Cît timp nu vom fi în stare să producem niște blugi locali suficient de atractivi pentru tefeliștii din ziua de azi – noi, ăștia iubitorii de blugi și ciungă de pe vremuri fiind tefeliștii de atunci, evident – cît timp nu facem mașini suficient de atractive, case suficient de atractive, filme suficient de atractive, nu vom ieși din acest ciclu de submisivitate economică, societală, valorică, ideologică în care singuri cu entuziasm am intrat.
Ei, măreții ei de peste granițe, produc Golf din ce în ce mai atractiv, ciungă din ce în ce mai chimică și mai producătoare de plăceri dependente, Kenturi din ce în ce mai atomice, blugi din ce în ce mai… Mai rupți în genunchi, că așa se poartă acum.
Și lumea cumpără. Și cu fiecare produs cumpărat, o părticică de autonomie pleacă dincolo. Pentru că ne place. Pentru că nu sîntem în stare să producem atîta complexitate cîtă ne dorim, și vrem să trăim într-o complexitate cumpărată pe datorie.
Prețul? Simplu. Să nu fim liberi. Să nu fim autonomi. Să fim slugi la alții. Și ne place, chiar dacă bombănim. Și o facem. Și cumpărăm blugi și ciungă și filme cu Brad Pitt în continuare.
Gata, am terminat de scris. Mă duc să-mi cumpăr țigări. Străine, evident…
Autor: Mirel Palada
Sursa: Mirel Palada
Nu invatam nimic din trecut. In prezent sclavul isi iubeste zdrentele.
Tara avea de toate: si fabrici de tigari, sunt si-acum, le stie DIICOT; industrie auto renumita: DACIA, ARO, TRACTORUL etc, etc., etc. DE TOATE, # DE TOATE. DNA STIE DE CE. INSTITUTIILE DE FORTA, CONSOLIDATE, ALE STATULUI, STIU DE CE. CSAT-UL STIE DE CE. Tara aceasta are FOND din geneza, stravechime, de la Dumnezeu Creatorul. FORMA …forma a fost DENATURATA in timp si spatiu … in mod incorect, ilegal, imoral. Cunoscatorii stiu de ce, constienti de consecintele justitiei divine.
Blocurile …. aceleasi. Locuim inca in ele. # – istii locuiesc cumva in cartierele rezidentiale?????????????????????????????????
Protocolul secret cu ANAF, BLOCAREA CONTURILOR, EXECUTAREA SILITA, DECAPITAREA FIRMELOR ROMANESTI!
Infestarea produselor alimementare, fructelor, legumelor, cu bacterii, pesticide!
Locul I in UE – 2017 la imbolavirile de CANCER!
Am ramas doar cu porcii bipezi caci cei cu patru picioare au pesta si trebuie euthanasiati …
Sub pretextul LUPTEI IMPOTRIVA EVAZIUNII FISCALE – declarata vulnerabilitate la siguranta nationala prin Hotararea CSAT nr. 69/2010, prin eludarea PARLAMENTULUI!, distrugerea FIRMELOR ROMANESTI a devenit o “joaca de copil”, ODATA CU PENETRAREA ANAF de catre OFITERI SRI, sustine luju.ro. Sa ne amintim atacul la florarese, buticari, covrigari, intreprinzatori mici si mijlocii din Saptamana Patimilor. Prin PROTOCOLUL SECRET SRI-PICCJ-M.FINANTELOR (ANAF) reglem. in timpul regimului Basescu, PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE AL INSPECTORILOR ANAF, a fost ridicat la rang de MIJLOC DE PROBA in baza caruia se retineau pretinsele evaziuni fiscale sau rambursari ilegale de TVA – la IMM & CO, cu mentiunea expresa ca rechinii erau scapati, ex. speta Blejnar, Codrut Marta & CO … In lipsa oricarei EXPERTIZE, PROCURORII de la PARCHETE DE TRIBUNALE, CURTI DE APEL isi “crosetau” acuzatiile EXCLUSIV PE RAPORTUL CELOR DE LA ANAF, procedand la SECHESTRE DE CONTURI, INCULPARI, PROPUNERI DE ARESTARE PREVENTIVA. Urmau perioade de cativa ani – pana in sfanta si binecuvantata zi de azi, in care PROCURORII tineau dosarele la sertar ( mai crosetau cate-o adresa in scopul intreruperii PRESCRIPTIEI!), in timp ce firmele firmele aflate in BLOCAJ ECONOMIC – cu conturile sechestrate, administratorii, actionarii sub masuri preventive, intrau in FALIMENT – procedura la care au colaborat si FIRME DE LICHIDARE, BIROURI ALE EXECUTORILOR JUDECATORESTI, AVOCATI, climat favorabil exercitarii presiunilor ostile din partea CONCURENTEI preponderent STRAINE, dovada ponderea detinuta a CAPITALULUI STRAIN!!!!!!!!!!! si … “NU NE VINDEM TARA!”
# DE PLANS!
Art. 942 C.civ. defineste contractul ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”; definitia este insa INCOMPLETA, deoarece nu sunt enumerate toate EFECTELE pe care le poate produce un contract, cum sunt: modificarea si stramutarea unui raport juridic de la o etapa istorica la alta, de la o perioada la alta, de la un regim politic/SISTEM, la altul, de la un context geostrategic, partenerial, la altul.
Contractul este considerat principalul izvor al OBLIGATIILOR. Calificarea contractului, incadrarea lui intr-o anumita categorie determina un anumit REGIM JURIDIC prin care se deosebeste de alt contract, din alta categorie. Neclaritatea, echivocul si obscuritatea in derularea unui contract persista pe toata perioada … ISTORICA! Interpretarea contractelor este reglementata prin reguli cu caracter supletiv sau de recomandare inscrise in texte de legi: reguli dupa care se permite judecatorului sa stabileasaca VOINTA REALA A PARTILOR; reguli de interpretare a CLAUZELOR CONFUZE, CONTRADICTORII, ABUZIVE, DOLOSIVE; reguli de stabilire si interpretare a CLAUZELOR TACITE, de natura a completa contractul.
Cum afecteaza PROTOCOALELE SECRETE, OBSCURE, derularea unui CONTRACT, ma-ntreb?
De regula, infractiunile comisive se savarsesc prin actiune, prin comisiune, iar cele OMISIVE prin inactiune, OMISIUNE. Exista insa si infractiuni comisive care pot fi savarsite prin OMISIUNE, aspect unanim recunoscut. Exceptia care intareste REGULA. Reprezentantii legali ai statului s-au angajat prin juramant sa respecte Constitutia si legile tarii, drepturile si libertatile cetatenilor. REGULA sau EXCEPTIA?!
…
“Sunt imprejurari cand trebuie sa tacem, dar niciodata sa nu tradam adevarul prin minciuna”, Fericitul Augustin – Tacere (unii denumesc “omerta”, alias tainuirea, nedenuntarea, complicitatea, favorizarea infractorului, intretinerea confuziei, a echivocului, exceptia de la regula).
Clauzele indoielnice se interpreteaza dupa … OBICEIUL LOCULUI INCHEIERII CONTRACTULUI (art. 980 C.civ) – una dintre regulile de interpretare a CLAUZELOR CONFUZE, CONTRADICTORII.
OBLIGATII, # OBLIGATII:
Obligatia de a fi executat silit, a deveni falit, pentru unii, obligatia de a pleca cu banii prin paradisuri fiscale, externaliza profituri, pentru altii. Regula sau exceptia, oul sau gaina, sunetul sau lumina …Dumnezeu cu mila!
“Scapa cine poate!”, de la Victor Viorel Ponta, citire. Legea talionului in varianta SEC. XXI! Pai, nu-i degradare, regres, psihoinvolutie?!
REGULA SIMETRIEI IN CONTRACTE: “mutuus consensus” / “mutuus dissensus” … in varianta “care mai apuca” …
In “TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR” scrie ca “obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna credinta”, da’ nu se mentioneaza planeta, perioada istorica, era, dimensiunea. PRACTICA … ni omoara cu zili!
Intotdeauna cu buna credinta! Scrie in Carte.
… mai avem 3 ani la dispozitie sa implementam Buna Credinta. Simplu ca lumina zilei.
Intuiesc ca la Helsinki cei doi lideri au discutat despre Buna Credinta.