Blejnaria capitalista si scandalurile de prostit prostii

Procurorii braşoveni descoperă, chipurile, a şaptea zi după Scripturi, sistemul piramidal de strângere a şpăgii. Azi au picat, pe post de exemple, nişte naşi de tren, mâine-poimâine ajungem la poliţiştii de stradă, încasatorii facturilor de curent şi reţelele criminale de factori poştali. Singura noutate relevantă din acest scandal pentru prostit proştii, dincolo de faptul că omu’ lu’ Necolaiciuc e director general la CFR Marfă, de parcă societatea asta s-ar da pe baza certificatelor de moştenitor, e că tradiţionala şpagă a intrat şi ea în era capitalistă: s-a inventat abonamentul specific, cu discount, plătibil la începutul lunii sau, după caz, al săptămânii. România toată-i o sumă de piramide paralele care urcă semeţ pe verticală-n rafturi feliate pe orizontală. La bază stau mereu truditorii. Care-s spoliaţi de primul nivel, funcţionari, agenţi de circulaţie, naşi sau ce-or mai fi. Ei sunt, la rândul lor, dependenţi de cei din felia superioară, care-i numesc/ţin pe funcţii şi le dau/iau în responsabilitate zonele mai bănoase/influente. Aşa că dau o cotă parte şefuleţilor locali cărora le datorează existenţa/prosperitatea/supravieţuirea. Şi ăştia marcă, la rândul lor, banu’ mai sus, la centru sau la factorul politic local care, dacă se simte deranjat de întârzierea plăţii cotizaţiei, le poate lua gâtuţurile instantaneu. Uite-aşa ajunge acolo, sus, oricare ar fi susul ăla şi oricine ar fi vârful grămezii, o foarte mare sumă, colectată în tranşe mici de la foarte mulţi oameni.

Una dintre cele mai eficiente şi de neclintit piramide specifice e cea a colectorilor de taxe şi impozite. Care, dacă mă-ntreabă cineva, tot din raţiuni de eficienţă a colectării şpăgii a fost unificată sub umbrela ANAF. Odată pus în capu’ trebii, Blejnar, care-n ciuda aparenţelor şi a jocului actoricesc remarcabil, nu-i deloc prost, a ajuns semizeu. Om al sistemului, promovat politic din interior după ani de practică, a ştiut să regleze repede pârghiile şi (măcar) să mimeze infailibilitatea. Puterea lui a fost reală. Intensitatea ei era cu adevărat covârşitoare. Pentru că de o simplă decizie a lui depindea dacă tu, contribuabilul, mori sau mai trăieşti. D-aia stenogramele date publicităţii (care-i supără, mai nou, al dracu’ de tare pe foştii beneficiari băsişti ai transcrierilor de convorbiri telefonice uselistice, din presă şi din mediul de afaceri) în dosarul de spălare de bani în care este inculpat fostul şef al Fiscului relevă o mulţime de solicitanţi de favoruri şi un singur paşă care emite indulgenţe. D-aia stăteau ghiocel în faţa lui parlamentari din tot spectrul politic, şefi de instituţii şi agenţii guvernamentale, agenţi de influenţă vopsiţi în ziarişti şi cine Dumnezeu s-o mai fi milogit de aparent rocambolescul personaj decupat parcă din filmele de divertisment pentru copii. Nici azi nu-i îngenuncheat. Pentru că, graţie sistemului legislativ pe care şi l-a construit cu mari complicităţi politice, ştie. ŞI fiindcă, datorită priceperii, are. Informaţii şi documente care, la o adică, pot înfunda cam pe oricine de la vârful piramidei. Sunt mulţi care vor să-l gâtuie. Din păcate, nu pentru a face dreptate, ci doar ca să preia conducerea reţelei. Pentru simplificare, o vom numi Blejnăria…

Autor: Victor Ciutacu