Bătălia pentru Assange: libertatea lui este și libertatea noastră

Cu ani in urma, ii consideram pe Robert Woodward si Carl Bernstein de la “WaPo” zei ai jurnalismului. Am fost socat cind am aflat ca au fost desemnati sa investigheze cazul Watergate pentru ca erau o pereche de luzeri.



Uitandu-ma la ei astazi, recunosc ca cei de pe urma aveau perfecta dreptate. La fel am patit si cu Neculai Constantin Munteanu, aparator al unor uncheseli si basesti. Daca Wodward si Bernstein au scris dupa dictatea lui Mark Felt (FBI), iar Munteanu a devenit un pupator al unor politicieni si ai uneltelor lor, nu acelasi este cazul lui Julian Assange. Asssange nu s-a bazat decit pe el insusi. Il consider pe Assange cel mai mare jurnalist al tuturor timpurilor? Cu siguranta, da!

Povestea lui Julian Assange este o poveste trista. Nu atit pentru Assange cit pentru noi toti. Zilele acestea asistam la un alt episod incredibil, in urma incercarii fondatorului WikiLeaks de a parasi Ambasada Ecuadorului din Londra. Batalia juridica s-a dat, in ultimele saptamini, pentru a se ridica mandatul de arestare britanic emis pe numele celui care a demonstrat ca are curajul sa rosteasca adevarul despre “putere”.

Ne place sau nu, Julian Assange a schimbat esential vechile relatii care guvernau lumea in materie de jurnalism, politica sau activism civic. WikiLeaks a constituit o piatra de hotar atunci cind prin simple apritudini si agerime a mintii a reusit sa ridice valul ce oculta relatiile de putere, banii scursi in diversele campanii, politicile incredibil de murdare ale statelor occidentale sau felul cinic in care se poarta razboaiele de astazi.

Atrocitatile comise in Irak, in Libia,in Ucraina, uciderea unor civili nevinovati, rasturnari de guverne, sint doar o parte a adevarului ce s-a restituit cetatenilor lumii. Dar Assange a rostogolit lucrurile si mai departe, facind dezvaluiri devastatoare despre Hillary Clinton, si mai ales, despre cei care stateau in spatele acestui personaj si despre interesele lor sinistre. De asta, WikiLeaks este o sula in coastele mai marilor acestei lumi. Si nu de ieri sau de azi. Adolescent fiind, inca in zilele in care nu exista propriu-zis internetul, Assange a reusit sa intre in bazele de date americane si sa releve lumii ca “the land of the free and the home of the brave” nu este decit o tara dispusa sa masacreze civili irakieni in mod deliberat. A raspuns George Bush pentru aceasta crima? Sigur ca nu.

“Crima” savirsita de Assange este in primul rind faptul ca demonstreaza ca exista o distanta uriasa intre societatea libera in care ne gindim ca traim si cea in care traim cu adevarat, aceea in care drepturile omului sint incalcate cu buna stiinta, liberatile garantate de Constitutii sint apa de ploaie, iar libertatea ca si concept este doar un miraj. Bogatii lumii si corporatiile controleaza guvernele, iar guvernele ne mint ca tot ceea ce se face este spre binele nostru si nu pentru profitul lor. Iar oameni ca Assange, ca Manning, ca Snowden au demonstrat ca fix asa e. Iar pentru indrazneala lor trebuie sa plateasca. Singuri. Noi sintem prea lasi ca sa stam alaturi de ei.

Ceea ce ii deranjeaza insa cel mai mult pe cei care vor sa il elimine pe Assange, este faptul ca nu pot contesta nici un document scurs catre publicul larg de catre WikiLeaks. Cum nici n-au facut-o! Iar, Assange, cum se spune, “lucreaza cu materialul clientului”. Tot ceea ce a adus in fata opiniei publice sint documente oficiale, nu publice. Discursuri platite. Facturi. Cablograme. Documente interne ale unor organizatii. Ceea ce au insa toate in comun: vizeaza vietile cetatenilor platitori de taxe si de impozite.

Business as usual

Ce contin documentele secretizate? In primul rind prostii monumentale, asa cum am vazut in cazul investigatiei privind complicitatea lui Donald Trump cu “rusii” in timpul campaniei electorale. Democratii s-au dat de ceasul mortii ca sa nu fie desecretizate aceste documente, si nu fara motiv! Pe scurt, s-a produs “in house” un document, care a fost remis unui fraier care sa il faca public. Pe urma, pe baza acelui document fabricat, luat de bun, nu-i asa, prezentat de presa, se apuca o institutie a statului sa investigheze presupusa “crima”, care se adauga, chipurile, un “memo” scris de acelasi individ si fiind exact acelasi document. Decit ca, acum, din doua surse! Iar chestiunile sint “top secret”, ca nu cumva sa aduca statului american vreun prejudiciu. In al doilea rind, exista documente secrete ce releva chiar crime ale statului. Nici acestea nu pot fi relevate publicului, din ratiuni evidente. Abia in al treilea rind avem si documente cu adevarate secrete si care tin de ratiuni rezonabile pentru a fi tinute la sertar.

Dezvaluirile lui Assange au insa si urmari. Sa luam doar cazul scurgerilor de informatii din campania din 2016 din Statele Unite. Debbie Wasserman Schultz si-a pierdut pozitia de presedinte al DNC (Democratic National Committee) in urma dezvaluirii emailurilor ce aratau in mod clar cum democratii l-au obstructionat pe  Bernie Sanders sa obtina nominalizarea partidului pentru prezidentiale. Seth Rich, banuit ca ar fi scurs datele catre WikiLeaks, a fost ucis. Acoperirea perfecta a fost teoria ca “rusii” care il sprijineau pe Trump au scurs informatiile, teza vehement respinsa de WikiLeaks. Iar acesta este doar un caz marunt. Suficient de mare insa pentru a-i face pe unii sa traverseze momente de groaza, Donna Brazile, succesoare la conducerea DNC dupa Schultz, relatind ca stateau cu jaluzelele trase si tremurau la propriu de frica in timpul campaniei. Sa incercam acum sa ne imaginam doar consecintele publicarii unor documente din fiefurile miliardarilor care vor sa conduca lumea. Miliardari care o impingeau pe Hillary Clinton din spate si aruncau multe milioane de dolari ca ea sa fie aleasa.

Sa nu ne miram, deci, ca astfel de personaje nu vad cu ochi buni activitatea lui Assange. Nici nu il pot acuza pe fata. Ar da rau. Ca atare, recurg la “business as usual”. In cazul nostru, globalistii au ales o tara care a trecut cu arme si bagaje in tabara lor, Suedia. Sigur, nu despre documente secrete a fost vorba, ci despre presupuse acuzatii de comportament sexual inadecvat si viol! Ce surpriza! In Suedia.

Pe buna dreptate, Assange a negat acuzatiile. Suedia a cerut ca Assange sa compara in fata judecatorilor, existind o cerere de extradare pe baza careia britanicii (amicii traditionali ai Statelor Unite) au emis un mandat de arestare. Asa a ajuns Assange in Ambasada Ecuadorului. Daca s-ar fi conformat dorintei suedezilor, Assange ar fi fost predat americanilor. Dupa cum spuneam, “the land of the free and the home of the brave”. Seful CIA, Mike Pompeo, a clasificat Wikileaks “a hostile intelligence service”, iar purtatorii de epoleti din jurul sau ar da orice sa il arunce pe fondatorul WikiLeaks in spatele gratiilor pentru publicarea filmelor aduse in fata publicului de Bradley Manning, in care soldati americani ucid civili si ziaristi in Baghdad, ceea ce, tradus intr-un limbaj mai sofisticat inseamna “atentat la securitatea nationala“. La fel si cei din establishment-ul “liberal” de la Washington D.C. Si, chiar daca asta nu ar mai putea insemna sfirsitul WikiLeaks, ar constitui totusi un bun exemplu pentru toti cei care indraznesc sa arate publicului lucruri pe care puterea le doreste bine ascunse.

Dar, Julian Assange a ales sa nu riste. Ca atare, a primit azil politic si sta incuiat in meschina cladire a Ambasadei Ecuadorului de cinci ani si jumatate. Situatia a devenit si mai complicata dupa ce Hillary Clinton a intrebat “Why can’t we drone him“? Ceea ce a insemnat suprimarea iesirilor sporadice ale fondatorului WikiLeaks pe balcon. Iar de aici, sintem la un marunt pas pina la alterarea sanatatii din cauza miscarii, aerului si in general a izolarii.

Intre timp, Suedia a reuntat la plingerile formulate, astfel ca si mandatul de arestare britanic parea sa devina caduc. Numai ca, establishmentul este mai larg decit pare! Judecator in cazul lui Assange a fost Lady Emma (Broadbent) Arbuthnot of Edrom. sotia fostului Ministru al Apararii, Lord James Arbuthnot. Oameni care iau in serios propria lor pozitie in societate. Dar si a “clasei de jos”, din care Assange face parte. Pe scurt, Lady Arbuthnot a decis sa nu dispuna anularea amndatului de arestare pe motiv ca Assange sta la ambasada din propria vointa, iar prin faptul ca nu s-a supus extradarii a impiedicat instanta sa desavirseasca actul de justitie. Pe vremuri, cind povestea era actuala.

Cit de eronate sint perceptiile lui Assange? Ca s-o linistim pe Lady Emma Arbuthnot, iata, presa din Suedia a relatat ca procurorii suedezi au vrut sa renunte la acuzele de hartuire sexuala impotriva lui Assange, dar partea britanica a insistat ca acuzele sa se mentina, pentru a se justifica prezenta plitistilor in fata Ambasadei de cinci ani si jumatate. Apoi, The Foreign and Commonwealth Office (un fel Minister de Externe) a refuzat sa confirme sau sa infirme existenta unei cereri de extradare pe numele lui Julian Assange. O a doua incercare, pe baza FoIA (Freedom of Information Act) adresata catre procuratura (CPS – Crown Prosecution Service) s-a terminat tot cu un refuz de a comunica informatii. Ceea ce este foarte grav. Nu in ultimul rind, surpriza o furnizeaza procurorul general al Statelor Unite, onorabilul Jeff Sessions (republican / GOP) care a declarat ca arestarea lui Assange reprezinta o prioritate pentru Departamentul de Justie. Cu toate acestea, public, nu s-au formulat acuze impotriva fondatorului WikiLeaks. Totul ramine o nebuloasa politica si dorinta gregara de razbunare. Nu, nu Assange este vinovat! Vinovati sint cei care au ordonat sau executat crime ce au fost dezvaluite de WikiLeaks. Indiferent cine si cum ambaleaza aceste crime si in spatele caror stampile si clasificari incearca sa spele singele nevinovatilor.

Autor: Ambrus Bela

Sursa: Samizdat