Unul dintre “miturile” fundamentale ale poporului român este acela al “drobului de sare” din basmul lui Ion Creangă ce va cădea mai devreme sau mai târziu în capul copilului.
Frica de “drobul de sare” a devenit aproape definitorie pentru un popor care trăieşte de câteva decenii la mila şi la adăpostul unui stat asistenţial care i-a alterat şi cele mai elementare percepţii cu privire la risc şi la incertitudine. Acest popor trăieşte cu o teamă şi o repulsie aproape generalizată cu privire la ideea de a-şi lua viaţa în propriile mâini, la a renunţa la calitatea de salariat şi la a începe o afacere pe cont propriu. Românii găsesc mult mai uşor decât alte naţii argumente împotriva unei astfel de acţiuni, punând în prim plan nu câştigul potenţial (mult mai mare) cât pierderea potenţială asociate unei astfel de iniţiative.
Românii nu se gândesc că prin asociere pot elimina mult mai uşor efectele “devastatoare” ale drobului de sare (aici intervine un alt mit pe care îl voi comenta altă dată) şi aşteaptă ca statul să vină şi să îi protejeze de eventuala sa cădere. Îşi pun mâinile mult prea uşor în cap şi încep să ţipe din toate puterile cât de ticăloase sunt ”droburile de sare” care cad, uneori inevitabil, de pe sobă. Unii români (care nu au avut vreodată o iniţiativă privată) au simţit această teamă patologică a românului de “drobul de sare” şi au început să propovăduiască la unison necesitatea ca o construcţie ciudată şi amorfă numită ”stat” să dezvolte proiecte de diminuare a efectelor produse de “drobul de sare”; în spatele acestor proiecte ascunzându-se un adevărat jaf naţional prin care taxele celor “protejaţi” colectate cu forţa sunt cheltuite fie pe măsuri de protecţie ineficiente, fie mult prea scumpe.
Atunci când banii de protecţie au ajuns să fie insuficienţi (proiectele de diminuare a efectului “drobului de sare” au devenit mult prea complexe şi necesită resurse tot mai mari), grupul celor care oferă asistenţă a împrumutat în numele celor cu teamă de “drobul de sare” sume importante, amanetând viitorul lor şi asumându-şi doar parţial incertitudinea cu privire la capacitatea lor de a da banii înapoi (dacă banii nu vor putea fi returnaţi ei vor fi recuperaţi nu de la “stat” care a anticipat greşit şi s-a angajat în proiecte protecţioniste mult prea costisitoare, ci tot de la cei protejaţi de el). Pentru a-i proteja de un “drob de sare” mai mic, statul îi expune conştient pe cei asistaţi unui “drob de sare” mult mai mare, care creşte pe zi ce trece.
Acest stat asistenţial a deturnat atenţia de la faptul că există şi alte căi, mult mai sănătoase de a diminua efectele “drobului de sare”. Deşi aparent acţiunea statului este îndreptată spre a proteja de “drobul de sare”, ea amplifică aversiunea la risc şi îi elimină din ecuaţie pe toţi cei care încearcă să spună că “drobul de sare” nu contează atât de mult şi că dacă ignorăm potenţiala sa cădere putem obţine avantaje mult mai mari (sau că există căi mai ieftine şi mai facile de protecţie). Mai multă protecţie nu înseamnă neapărat mai mult progres. Protecţia excesivă pe care o promovează statul asistenţial sărăceşte populaţia şi permite deturnări masive de fonduri în conturi private (cu cât metodele de protecţie devin mai numeroase şi mai complexe, cu atât resursele de punere în aplicare cresc exponenţial).
Atâta timp cât în această ţară continuă să se audă doar vaietele celor care se tem de “drobul de sare” şi strigătele false de încurajare ale celor care promit protecţie din taxe şi impozite, nu vom ajunge prea departe.Dacă nu vom înţelege că creşterea economică nu poate veni decât din iniţiativa noastră, din creativitatea noastră şi dintr-un efort mult mai mare decât cel pe care îl desfăşurăm în prezent, degeaba aşteptăm pe altcineva să ne scoată din criză (care e criza noastră în principal), că nu o va face (chiar dacă sună frumos şi liniştitor minciuna sa).
sursa: cristianpaun.finantare.ro
Cate lectii ne dau impaunatii si imbacsitii capitalisti!
Se strofoaca ei sa ne panicheze ca nu avem crestere economica. Ce dezastru, in viziunea lor! Dar ei incearca sa ne explice lucruri pornind de la altele pe care ei insisi nu le inteleg.
Cresterea economica nu depinde de munca efectiva a angajatilor sau de micii patroni care supravietuiesc numai ei stiu cum. Depinde de sistemul in sine, dar mai ales de cei care au parghiile. Iar acestia sunt: marii detinatori de capital, guvernantii, cluburile elitistilor care se lauda ca ei sunt fruntea. Din pacate fruntea e a unei bovine prost manate. Bovina pentru ca asa cred ei ca trebuie sa fie populatia, prost manata pentru ca ei insisi sunt niste bovine infumurate care nu-si recunosc ineficienta.
Deci sa lamurim faptul ca acea sperietoare numita crestere economica poate fi tradusa astfel: profituri din ce in ce mai mari pentru patroni(actionari) si venituri din ce in ce mai nesimtite pentru manageri si alti “fruntasi” ai muncii capitaliste. Aceasta crestere economica este foarte normal sa nu mai existe in momentul in care piata este suprasaturata de produse si servicii, in ultima vreme atat de artificiale incat oamenii renunta la ele. E vina lui Dorel ca prostii din marketing au facut prea multa reclama si consumul a explodat pe o scurta perioada de timp pentru ca apoi sa ajunga la zero? Cu siguranta nu. Dar Paun ne spune ca trebuie sa ne fortam, sa ne scremem ca la buda sa cream noi afaceri si locuri de munca doar pentru ca hartiile alea de sters la fund din cartile de economie ne spun asta! Ce e aia om? Economia sa traiasca! Omul, daca reuseste, e bine ca supravietuieste. Unde gasim noi adevarurile astea? NICAIERI! Trebuie sa gandim singuri sa le gasim si sa vedem daca trebuie sa ascultam de Paun sau de vocea interioara care ne spune ca ne ducem dracului cu capitalismul asta.
Pentru nbsh
Imi place ce-ai scris ! Sunt de acord cu vocea interioara ! Asta nu e capitalism, e orice altceva !Capitalistul e un om care gandeste, care stie ca fara a avea grija de oamenii cu care scoate profitul se duce el dracului. Astia care spun ca sunt capitalisti sunt niste amarati, obsedati pana la extrem de obtinerea unui profit maxim fara a mai avea grija ca si cei care fac profit au dreptul la o parte din acesta.Daca ar putea capitalistii astia de carton ne-ar lua toate drepturile si ne-ar face sclavi. Iar STATUL ar deveni cel mai mare proprietar de sclavi. Exact ca acum .Ceausescu era DICTATOR. Acum STATUL taie(salarii si pensii) si spanzura. Deci STATUL e DICTATOR. Care e diferenta pentru Nea Vasile sau Nea Gheorghe ? Se zice ca in 89 am schimbat oranduirea. Pe dracu ! Am schimbat doar niste nomenclaturisti amarati cu acces la Comturist cu ditamai CLASA POLITICA, cu acces nelimitat la munca si bogatiile acestei tari. Il regret sincer pe Ceausescu si Marea Adunare Nationala care aveau mai mult respect fata de acest popor !
Capitalistii au grija de angajatii lor doar atat cat sa poata merge la fabrica, munci, apoi intoarce acasa. In rest nu e problema lor ca acei muncitori nu mai au resurse pentru o viata decenta, daca nu normala. Pe hartie cam asata e diferenta intre comunism si capitalism: comunismul este mai grijuliu din acest punct de vedere. In practica s-a vazut ca acea grija n-a durat mult, dar mai mult din cauza coruperii nomenclaturistilor cu mirajul luxului vestic. S-au dus dracului orice idealuri cand au vazut verde in fata ochilor…
Incercarile astea de a prezenta capitalismul utopic, copiere a utopiei comuniste, imi fac greata. Comunismul este mult mai realist, dar prostia, lipsa de educatie a propagandistilor scoliti si prostiti la noile Stefan Gheorghiu capitaliste ii impiedica pe oameni sa vada adevarurile astea. Un exemplu celebru(cred eu) de manipulator ordinar este acel Niels Shnecker, vreun agent mossad sau ce-o fi el: are profilul perfect al “asasinului economic” descris in Zeitgeist si alte documentare. Asta e propagandistul capitalist de succes, este capitalistul perfect care poate distruge o tara impunand un trend prin analize fortate, prin impunerea necesitatii imprumutului la FMI. Deci lasati-ma cu utopiile voastre gretoase despre capitalism.
Chiar dacă în România, poporul în marea lui majoritate este “nevasta şi cu măsa”, nu ar fi rău. Nenorocirea noastră, vine de la faptul că politicienii, sunt cei cu “oborocul”,”ţăpoiul”,”rotari” şi cei ce trag vaca de funie pe şură. Asta este dureroasa şi crunta realitate româneascaă.
Eu consider ca avem nevoie de schimbari fundamentale, iar prima schimbare fundamentala ar trebui sa fie redefinirea notiunii de plus-valoare.De prea mult timp se face o confuzie uriasa intre plus-valoare si valoare-adaugata.Din pacate sistemul capitalist a ajuns sa aiba la baza DOAR notiunea de valoare adaugata.Se pare ca nu mai este suficienta taxarea si impozitarea valorii adaugate.
Pai daca cineva indrazneste sa se atinga de plus-valoare, consecinta ar fi ca vreo 50% din angajatii economiei capitaliste sa ajunga sa supravietuiasca asemenea celorlalti 50%(dupa care vor reusi sa traiasca toti decent, dar nu asta se vrea, nu?). Plus-valoarea le da bonusurile si salariile alea nesimtite, publicitatea ar disparea aproape complet. Cel putin SUA ar falimenta instantaneu, pentru ca acolo e centrul impachetarilor de fum si acolo se creeaza si se mentine acest trend artificial de viata consumerista. Pana nu-i zguduie cineva pe aia sa se trezeasca la realitate, sugacii la licurici tot asa vor continua.