C O N T R A P R O P A G A N D Ă

BARROSO: G20 trebuie să remodeleze globalizarea

barroso-g20

Reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra va fi un moment-cheie pentru a obţine acele rezultate care să permită ieşirea din criza financiară şi economică actuală şi care să prevină producerea unor noi crize în viitor. Sunt convins că vom răspunde aşteptărilor. Pentru a menţine şi crea locuri de muncă şi prosperitate, aici, în Europa, şi în întreaga lume.

Criza actuală este prima criză de proporţii din era globalizării. Unii consideră că globalizarea este vinovată de crearea acestei crize şi militea ză pentru „deglobalizare” ca soluţie de ieşire din criză.

Deşi această teză pare plauzibilă, ea este complet eronată. Soluţia la criza actuală nu este “deglobalizarea”. Protecţionismul şi naţionalismul economic sunt doar false soluţii, care alimentează de fapt sărăcia şi conflictele – aşa cum s-a întâmplat, de altfel, în anii ’30. Soluţia la criza actuală este „remodelarea globalizării”.

Trebuie să stabilim un set de norme la nivel mondial care să ne permită să controlăm globalizarea. Numai printr-o cooperare care nu ţine cont de frontiere putem pune potenţialul pieţelor în serviciul cetăţenilor şi putem răspunde provocărilor mondiale, precum schimbările climatice, securitatea energetică şi combaterea sărăciei.

Aceste norme trebuie să se bazeze pe valori şi pe principii etice. Trebuie să conjuge libertatea, responsabilitatea şi solidaritatea. Trebuie să asigure faptul că pieţele răsplătesc munca asiduă şi iniţia tiva, şi nu simpla speculaţie.

În prezent, Uniunea Europeană are, ca nimeni altcineva, mijloacele necesare pentru a deveni o forţă motrice către o globalizare bazată pe valori şi pe norme. Nicio altă regiune din lume nu are o experienţă similară în a conveni asupra unor norme transnaţionale şi în a le pune în aplicare eficace. Atuurile noastre comune – de la piaţa internă la euro – au avut un rol crucial în eforturile de stabilizare întreprinse de la începutul crizei şi sunt cea mai bună platformă posibilă pentru a putea începe redresarea.

Uniunea Europeană a convenit să transmită la Londra un mesaj comun. Am luat decizii comune rapide şi decisive. Am prezentat un pachet de stimulente uriaş: cumulate, eforturile statelor membre şi cele de la nivelul UE se ridică la peste 400 de miliarde de euro. Ne-am coordonat acţiunile pentru a ne stabiliza băncile. Am ajutat statele membre aflate la nevoie, şi anume Letonia, Ungaria şi România. Am pus la punct un plan cuprinzător de creare a unor pieţe financiare mai eficace şi mai sigure.

Comisia a propus măsuri de înăsprire a cerinţelor privind capitalul pe care băncile trebuie să le îndeplinească, de îmbunătăţire a garanţiilor aferente depozitelor şi de consolidare a reglementării agenţiilor de rating al creditelor. Am propus îmbunătăţirea supravegherii transfrontaliere a întreprinderilor finan ciare importante, inclusiv crea rea unui orga nism care să monitorizeze acumularea globală a riscurilor în sistem şi care să întreprindă acţiuni preventive. În săptămânile următoare vor fi înaintate propuneri privind fondurile speculative, capitalul privat şi remunerarea personalului de conducere.

Mai mult, liderii UE au convenit deja la Consiliul European de Primăvară de la Bruxelles să sprijine o creştere substanţială a resurselor Fondului Monetar Internaţional destinate combaterii crizei, la care Europa ar urma să contribuie cu 75 de miliarde de euro. Această măsură se adaugă deciziei care a fost, de asemenea, luată de a dubla plafonul pentru asistenţa noastră intracomunitară pentru balanţa de plăţi pentru ţările care nu fac parte din zona euro la 50 de miliarde de euro.

Vom continua să conducem prin puterea exemplului. Îi vom angrena pe partenerii noştri internaţionali. Vom depune eforturi susţinute pentru a ajunge la un acord cu privire la toate cele patru probleme-cheie.

Prima – acordarea unui stimulent economic de proporţii, coordonat şi durabil, pentru a limita efectele crizei asupra cetăţenilor noştri şi a relansa economia reală.

A doua – restabilirea încrederii în sistemul financiar. Nu pentru a sprijini băncile, ci întreprinzătorii şi lucrătorii din economia reală care au nevoie de credite. Trebuie să punem rapid în aplicare măsuri care să determine băncile să îşi reînceapă activitatea de creditare, aşa cum am convenit să procedăm în Europa şi cum face deja SUA. Acest lucru înseamnă să punem capăt incertitudinii cu privire la amploarea pierderilor suferite de bănci, prin eliminarea aşa-numitelor „active de preciate” din bilanţurile acestora. În acelaşi timp, trebuie să consolidăm supravegherea la nivel mondial şi să remediem deficienţele, inclusiv punând capăt paradiselor fiscale. Acest lucru necesită o reformă amplă a instituţiilor financiare internaţionale.

A treia – transmiterea unui mesaj ferm de dezavuare a tuturor formelor de protecţionism şi de încurajare a deschiderii comerţului, prin continuarea discuţiilor de la Doha.

În fine, a patra problemă-cheie, dar nu şi cea din urmă, este construirea unei lumi mai echitabile prin reiterarea angajamentelor noastre faţă de ţările în curs de dezvoltare şi faţă de trans formarea FMI într-o instituţie mai reprezentativă. Ţările în curs de dezvoltare nu trebuie să plătească preţul crizei create în ţările dezvoltate. Acestea au nevoie de ajutor suplimentar. Una dintre măsurile propuse de UE în acest context este crearea unui instrument mondial de finanţare a comerţului. Avem nevoie de contribuţia ţărilor în curs de dezvoltare pentru a răspunde provocărilor mondiale, ca de exemplu schimbărilor climatice. Dorim ca la conferinţa de la Copenhaga, care va avea loc în cursul acestui an, să luăm o decizie la nivel mondial în acest sens.

Există deja un nivel extrem de ridicat de convergenţă între ideile noastre şi cele ale partenerilor noştri mondiali, în special

cele ale SUA. Este demn de remarcat, de asemenea, că o mare parte a acestui consens s-a clădit în jurul ideilor Europei şi al modelului economic european. De exemplu, Planul american de redresare economică pune accentul pe măsurile de îmbunătăţire a serviciilor medicale şi de protejare a persoanelor vulnerabile, precum şi pe inves tiţiile pe termen lung, în special în infrastructură. Aceste măsuri au fost deja luate în majoritatea statelor membre ale UE. E vorba de măsuri care sunt eficiente nu numai pentru că limitează greu tăţile întâmpinate, ci şi pentru că în perioadele de declin asigură automat faptul că în economie exis tă constant cerere şi că lucrătorii îşi păstrează locurile de muncă.

Având în vedere că în UE avem aceşti „factori de stabilizare automată”, orice comparaţie între cheltuielile făcute de SUA şi cele efectuate de UE induce foarte mult în eroare. Acesta este motivul pentru care poziţiile noastre cu privire la amploarea generală a stimulentului sunt mai apropiate decât poate părea la prima vedere. Constatăm existenţa aceloraşi tendinţe de convergenţă cu privire la chestiunile referitoare la reglementare.

Prin urmare, în cadrul G20 există consens cu privire la multe aspecte. Provocarea cu care ne confruntăm este de a transforma acest consens în măsuri concrete menite să remedieze situaţia. Europa este gata să înfrunte această provocare. Suntem convinşi că şi par tenerii noştri o vor face. Doresc ca cetăţenii noştri să ştie că discuţiile şi deciziile noastre se vor axa pe preocupările lor. Sunt conştient de faptul că multe persoane se tem pentru locurile lor de muncă, pentru ipotecile sau eco nomiile lor. Prioritatea mea absolută în această etapă este asi gurarea faptului că tot ceea ce facem are un efect pozitiv asupra ocupării forţei de muncă. Transformând bunele noastre intenţii în acţiuni comune joia viitoare, la Londra, ne vom ridica la înălţimea aşteptărilor justificate ale cetăţenilor. (José Manuel Durão Barroso, preşedinte al Comisiei Europene)

sursa: evz.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss