Treceam zilele trecute pe langa un chiosc de ziare si m-a frapat intreaga scena petrecuta in fata mea. O mamica se oprise cu fetita ei (de vreo 6-7 anisori) la chiosc pentru a cumpara cateva reviste. Nimic neobisnuit pana cand cea mica a observat in geamul chioscului o revista Barbie si a inceput insistent sa o ceara. Initial, nebagand de seama ce-i declansase copilului starea de disperare si de extaz, mama a incercat s-o linisteasca si sa-i spuna ca trebuie sa se grabeasca sa ajunga acasa.
Incercarea a fost, asa cum probabil va asteptati, una nereusita, fetita s-a pus pe urlat, pe plans si mama, resemnata a trebuit sa cumpere si revista respectiva, explicandu-i vanzatoarei ca asa face mereu copilul cand vede genul respectiv de reviste, pe care este nevoita sa i le cumpere destul de des, daca nu saptamanal, o data la doua saptamani sigur.
Priveam uimit scena si nu puteam sa-mi cred ochilor, inteleg toanele celor mici, mai ales ale celor caposi dar intamplarea in sine mi-a dat de gandit si dupa un studiu mai atent pe internet, concluziile sunt destul de grave, motiv pentru care am decis sa abordez astazi acest subiect.
Nefiind un cumparator de astfel de ”literatura”, am cerut si eu vanzatoarei aceeasi revista si am intrebat-o ce vanzare are publicatia. Femeia mi-a raspuns imediat ca are clienti vechi, care cumpara fiecare numar, ca sunt parinti care achizitioneaza si cate 2-3 astfel de reviste lunar, la insistentele celor mici.
Mi-am luat si eu revista, si m-am intors cu ea acasa, sa vad cat de ramolit am ajuns, de nu mai inteleg reactiile generatiilor viitoare cand vine vorba de mofturi. Cu siguranta ati vazut si dvs, prin vitrinele chioscurilor de ziare, revistele despre care va povestesc, si cu siguranta ati constatat cat de atragatoare sunt, ma refer la culori, la desene si la nimicurile pe care le ofera cadou in punga sigilata in care se afla si revista.
Ajuns acasa am desfacut revista si rasfoind-o am constatat ca in cele 20 de pagini frumos colorate, nu sunt decat titluri gen: ”Barbie la shopping”, ”Barbie in club”, ”Barbie la plimbare”, ”Barbie la mall” etc… Jocurile care macar teoretic ar trebui sa dezvolte imaginatia celor mici sunt extrem de putine si de simpliste, eu am vazut doar unul de tip puzzle, si unul in care cele mici trebuie sa lipeasca autocolantele (cadou la revista) pe o imagine pentru a recrea imaginea unei rochii de gala…
Nicaieri nu aparea vreun titlu sau vreo imagine de genul ”Barbie la scoala” sau ”Barbie la olimpiada de mate”… Nu, tot e axat pe distractie si atat. Si daca n-ati vazut inca pe cate articole pentru copii apare marca Barbie, va recomand sa fiti un pic mai atenti, la ghiozdane, pixuri, caiete, caserole pentru mancare, absolut toate articolele de imbracaminte si incaltaminte, pahare, castroane etc… La o simpla accesare google veti descoperi ca aceasta afacere produce sume fabuloase anual.
Cautand sa aflu mai multe despre asa numitul ”efect Barbie” am fost surprins sa constat ca ne lasam copii inoxicati cu o gramada de aluzii sexuale, cu multe comportamente deloc normale la varste fragede, asta pe langa toata nebunia din educatie si interesul tot mai scazut pentru studiu.
Daca ati vedea pe strada o tanara imbracata ca aceasta ”Barbie” (vorbesc generic, sunt mult mai multe papusi si marci de acelasi fel) cu siguranta ati gandi ceva de genul ”uite-o si pe asta, a iesit din casa, ca pe centura”. Industria despre care va vorbesc, impreuna cu materialele de promovare, nu fac decat sa creeze stereotipuri si sa afecteze psihicul celor mici intr-o foarte mare masura. Sunt parinti care nici macar nu sunt interesati sa vada ce contine o astfel de revista, daca le contrazice sau nu principiile pe care ei ar dori sa le insufle copiilor. Le cumpara frumusel, si le ofera sigilate celor mici, care, conform studiilor, nu mai cresc cu imaginea parintilor ca model, ci imbratisaza alte modele, cele pe care chiar parintii le ofera.
Daca stati sa analizati putin imbracamintea acestor papusi veti vedea ca sunt tot mai sumar imbracate, tot mai mulat si mai provocator. Iar fetitele cresc cu modelul asta pentru a deveni mai tarziu niste obsedate de proportii deloc sanatoase, de un fizic ireal care li se intipareste in minte de mici. Asta, bineinteles in timp ce mancarea de tip fast food este tot mai promovata si iti face tot mai multi adepti.
Iar la adolescenta ne minunam ca fetele noastre au comportamente deviate, ca nu ne mai intelegem nicicum cu ele, ca ar sta non stop in cluburi sau la cumparaturi si ca aleg tinute tot mai deocheate… Adolescenta este o perioada extrem dificila din punt de vedere psihic pentru viitorul adult, insa asociata cu obsesia pentru un anume tip de fizic si de imagine nu face decat sa dea nastere cat mai multor depresii stari de instabilitate si confuzie psihica.
Mama, nu mai reprezinta modelul copilului, imaginea pe care copilul sa o aiba ca exemplu, de cele mai multe ori nu este la fel de frumoasa ca o Barbie, nu are nici corpul ei (apropo, masurile respectivei papusi s-ar traduce printr-o anorexie destul de pronuntata daca ar fi sa le transpunem in realitate), nici ”outfiturile” ei. Iar la adolescenta mama, ajunge sa fie destul de usor, persoana non-grata in perceptia copilului.
Despre imaginea tatalui nici nu mai discutam ca oricum el pare a fi unul care a trait in epoca dinozaurilor si nu are habar despre toate noutatile si toate ”minunatiile” de pe lumea asta. Parintii devin doi oameni ”de evitat” pentru tanara care nu stie cum sa-si mai ocupe timpul pentru a ajunge la perfectiunea fizica, care sta sa isi analizeze critic formele in oglinda cateva ore bune in fiecare zi. Sexualitatea lor debordanta naste o alta abordare si din partea baietilor si veti auzi tot mai des ca ”in ziua de azi baietii nu vor decat sex, sunt niste magari”… Pai de ce? De ce vor doar sex? Oare nu-i indreptam in directia asta chiar noi, parintii?
Am adus in discutie cazul ”Barbie” doar exemplificativ, nu pentru a demonstra ca doar psihicul si perceptiile fetelor sunt afectate de stereotipuri. Si baietii sunt in agala masura atacati de curentul asta, iar efectele cred ca nu sunt greu de identificat. Cuvantul de ordine pentru toti copiii si pentru toti tinerii este DISTRACTIA.
Si pe urma va intrebati de ce merge societatea in directia gresita? Pentru ca noi, parintii nu realizam ce oferim, de cele mai multe ori cu buna intentie… Pentru ca noi crestem niste copii cu un handicap psihic major si pe urma stam sa ne plangem, ca nu ne mai intelegem cu ei! Pentru ca ne este prea lene sa gandim si poate pentru ca nu ne mai pasa!
Si daca o sa spuneti ca mereu generatiile urmatoare le-au scandalizat pe cele anterioare prin atitutdini, vestimentatie, concepii, am sa va atrag atentia asupra unui fapt, n-am negat in acest articol rolul unor exemple pozitive, n-am sa spun ca era mai bine daca faceau papusi obeze pe care sa le aiba fetitele ca exemplu sau niste burtosi pe post de super eroi pentru baieti… Spun doar ca nu mai avem grija ce oferim celor mici pentru a-i putea tine aproape, pentru a-i putea sprijini si pe parcursul adolescentei si pentru a nu ajunge sa ne mai plangem ca societatea e de vina, ca sistemul e de vina, ca nu mai stiu cine e de vina! Nu! pentru cum ne crestem copii suntem doar noi de vina!
In speranta ca v-am trezit macar interesul pentru a va documenta ceva mai bine pe aceasta chestiune destul de importanta, ma inclin in fata dvs,
Cu toata consideratia,
Pavel Dinu
PERFECT ADEVARAT !!!
Dincolo de greşelile de tip virgulă între subiect şi predicat şi alte chestii asemănătoare, textul de opinie de mai sus atinge nişte punCte foarte importante. Legate de viitor. Aceşti monştri care sînt copiii noştri (am şi eu unul, e monstru pe felia lui) vor conduce ţara asta, ne vor plăti salariile şi pensiile. Mi-e milă de noi.
Nu ii pot intelege indiferenta unor parinti care isi pierd timpul cautand greseli de punctuatie si in treacat afirma ca ” a crescut un monstru”.
Asta e societatea care ne educa in primul rand pe noi, parintii, sa fim interesati mai mult de job decat de familie, sa ne cautam momentele de relaxare dupa ce am scapat de munca obositoare, iar apoi cand ne intersectam cu propriul nostru copil, sa afirmam la fel de dezinteresati ca am descoperit un monstru.
Desi barbie e “anorexica” nu stiu cum se face ca se promoveaza mai mult fast foodul iar copii supraponderali sunt din ce in ce mai multi ca numar. Daca te intereseaza mai mult jobul decat familia de ce te mai chinui sa ti-o intemeiezi? Nu pot sa inteleg conceptul asta… daca noi ca adulti nu suntem in stare sa ne autoeducam si sa ne asumam deciziile, atunci ce asteptari sa avem de la niste pusti?
Ma bucur ca articolul meu a ajuns pe acest site, e mereu o confirmare a faptului ca abordez o tema importanta. Cat despre comentariul referitor la greseli, n-as putea decat sa multumesc. De regula cand scriu, schimb forma paragrafelor de mai multe ori pana ajung la forma finala si se intampla de multe ori sa imi ramana si greseli :)Deci, e foarte bine ca mi s-a semnalat, am corectat deja. Iar despre copii, ce sa mai spun, e foarte greu cu ei, dar nu imposibil si asa cum am afirmat mereu suntem responsabili de tot viitorul, reusitele si sanatatea lor. Din aceeasi categorie puteti urmari pe blog si articolul referitor la efectul tabletelor: http://manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro/2014/02/informeaza-te-efectele-tabletelor.html
cu toata pretuirea, Pavel Dinu
Foarte bun articolul. Sunt absolut de acord cu tine! Eu am un băiețel și totuși sunt atentă la ce jucării și desene animate îl expun. Bravo!
Mi se pare o porcărie sa afirmi ca Barbie poate strica educația unei fetițe. Am crescut jucandu-ma cu aceasta papusa și crede-ma ca nici nu ies pe strada îmbrăcată ca ea, am terminat 2 facultăți și un master în ciuda faptului ca în reviste Barbie nu merge la scoala si sunt în stare sa îmi cresc si educ frumos copilul chiar dacă o iubește pe Barbie. Prin urmare ar fi ideal sa scrieți articole pe teme serioase. Etnobotanicele, drogurile din școlile nefrecventate de Barbie, tigarile, modelele vii de la Acces Direct, ăsta strica draga domnule copii din ziua de azi.
Eu va felicit ca o iubiti pe Barbie si ca va cresteti frumos copilul. Eu am atras atentia asupra faptului ca generatiile viitoare sunt tot mai interesate de imagine decat de dezvoltarea creierului. Si asta pentru ca parintii nu stiu sa echilibreze lucrurile inca din copilarie. Va felicit ca dvs sunteti atenta la cresterea copilului insa argumentul cu 2 facultati si un masterat mi se pare de-a dreptul pueril. Sunt doctoranzi in tara care abia stiu sa scrie, nu spun ca e cazul dvs. Sunt foarte mari si problemele enumerate de dvs, e drept, motiv pentru care va invit sa realizati un articol pe oricare dintre punctele amintite de dvs si eu cu mare drag il public pe blog. N-am afirmat ca doar Barbie e sursa tuturor problemelor universului, dar documentandu-ma pe ce studii s-au facut inafara pe aceasta tema, am considerat important sa trag un semnal de alarma… Daca va hotarati puteti sa-mi trimiteti articolul la adresa manifestulromanuluiscuipat@gmail.com. cu toata stima, Pavel Dinu
Generațiile viitoare sunt mai interesate de imagine pentru ca învățământul în aceasta tara îi îndobitoceste în loc sa le stimuleze mintea și imaginația. Despre asta trebuie tras semnalul de alarma nu despre faptul ca pe copii îi bucura un penar cu Barbie sau o revista. Sistemul nostru de a învăța cuvânt cu cuvânt îi face pe tineri sa aleagă imaginea. Faptul ca termina o facultate si nu își găsesc un serviciu îi determină să aleagă imaginea. Multi dintre copii nostri petrec 8 ore din zi cu oameni plictisiți de meseria lor, cu oameni cu salarii de mizerie, cu oameni care nu îi dezvolta în niciun fel. Nu m-am lăudat cu școlile mele ci am vrut sa subliniez ca în ciuda faptului ca dumneavoastră susțineți ca Barbie este un exemplu negativ,totuși pe mine nu m-a afectat. Pueril mi s-a părut titlul dat articolului dumneavoastră și tocmai din aceasta cauza am ales sa îmi expun părerea. O zi buna și poate va documentați și pe teme mult mai grave și importante.
Da, din pacate ati luat totul foarte personal… Eu am scris in articol ca nu faptul ca exista Barbie este o problema, ci faptul ca parintii nu mai sunt interesati sa-si creasca foarte echilibrat copii. Si da, se doreste o intoxicatie sexuala a copiilor de la varste cat mai mici pentru ca sunt mult mai usor de manevrat pe urma si da, daca tot m-ati provocat am sa postez si un articol despre hormonii care se introduc in mancarea copiilor si in dulciuri. Chiar credeti ca e asa de intamplator tot ce se intampla? Problemele tinerilor si ale copiilor sunt extrem de complexe dar daca spunem ca nimic nu ne afecteaza si realitatea este cu totul alta cred ca gresim. Repet, nu am vrut sa spun ca toate problemele se datoreaza acestei Barbie, am spus doar ca e un instrument bun pentru a manipula minti tinere fara indrumare corecta din partea parintilor! E o mare diferenta… In fine, eu va multumesc ca v-ati exprimat parerea, evolutia se naste din cotradictii deci nu cred ca e nimic rau intr-un schimb de pareri, atata timp cat obiectivul este acelasi, acela al educatiei. Cu toata stima, Pavel Dinu
Nu prea sunt de acord cu ceea ce ai scris. M-am nascut in 1990 si am fost absolut obsedata de Barbie. Papusi, reviste, orice. Dintre toate fetitele cu care ma jucam aveam cele mai multe. Dar asta nu m-a impiedicat sa am note bune, sa fiu olimpica la matematica in scoala generala si la fizica in liceu. Nu m-a impiedicat sa am bursa de performanta la facultate. Nu m-a facut ca in viata sa am alte modele decat parintii mei.
Problemele acestei societati, faptul ca parintii nu mai sunt modele pentru copiii lor nu pleaca decat de la modul in care acestia isi educa copiii. Ai mentionat ca doamna respectiva i-a cumparat revista fetitei ei pentru ca ea a inceput sa planga si sa urle. In cazul in care procedezi asa, nu o sa-ti inveti copilul decat ca tu reprezinti un mod ca el sa obtina tot ceea ce vrea, ca el e mai puternic decat tine, iar in acest moment normal ca nu te va mai asculta. Un parinte trebuie sa-si invete copilul ca el este cel puternic, ca lucrurile pe care i le cumpara copilului (ma refer la cele ce tin de distractie) vin ca un premiu pentru munca depusa de acesta si nici decum ca un rezultat al faptului ca el tipa ca apucatul. Acest comportament nu trebuie premiat, trebuie pedepsit. Parintii sunt cei care isi invata copiii sa nu-i mai respecte, nu societatea ne invata sa nu ne mai respectam parintii.
Si eu m-am jucat cand eram mica cu papusi Barbie, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa ma documentez despre influenta lor rea in viata fetitelor, de aceea pana la aceasta varsta fetita mea nu a avut nici o papusa de acest fel. Am evitat sa-i cumpar papusi al caror trup si forme sunt mai degraba ale unei femei decat ale unei fetite. Atunci cand am cautat sa-i cumpar o papusa cu parul lung si cu forme de copil, a trebuit sa caut destul de mult pentru ca cele mai raspandite sunt modele “Barbie”. In sprijinul articolului prezentat de dumneavoastra, las un link cu un material prezentat de domnul Virgiliu Gheorghe. De la ora 1, minutul 54 secunda 43, dumnealui vorbeste despre acelasi lucru, pana la ora 1, minutul 56, secunda 24: http://www.youtube.com/watch?v=A37ehFbcoNg (de la 1:54:43 pana la 1:56:24)
Sincer am citit de doua ori articolul sa ma asigur ca la m intales bine si a doua oara am ramas si mai uimita ca inca mai sunt oameni in anul 2014 care mai gandesc asa!Nu vreau sa jicnesc pe nimeni dar oameni buni daca ok va respect dar ma gandesc la copii vostri si nu pot sa tac,cum vreti sa ii aveti de adulti? un adult sigur pe sine si un adult care atunci cand se uita inapoi poate sa zica am avut o copilariie normala,fericita am facut lucruri normale ca de ex sa ma joc cu papusi barbi sau vreti un adult cu regrete ca nu a trait anii copilariiei asa cum trebuie sa ii traiasca.Ziceai aici de conexiune intre sexualitate si barbi sincer nu prea vad legatura pt ca nu barbi e cea care starneste dorinta sexuala in copii adolescenti etc ci pt ca sexualitatea e ceva natural si fiecare copil ar trebuii sa fie invatat si educat in sensul asta.Ia ca ‘barbi influence’ face ca adolescentii sa mearga in cluburi si sa umble imbracate sumar hey! in adolescenta nu ma mai jucam cu barbi si sigur nici alt adolescent nu o face.si daca chiar ii o problema papusa barby vine in atatea modele inclusiv imbracate in haine decente ex arabesti.
Nu e bine sa ti cresti copilil intru balon de stica ignorand viata reala ca intro zi magina se sparge si copilul nu o sa mai traiasca cu parintii si o sa fie un adult independent si o sa recupereze cea ce nu a fost lasat sa faca si poate nu in cel mai corect mod.Copii trebuie sa fie invatati ca sunt liberi sa aleaga si daca au libertate si incredere de la parinti nu cred ca ii va dezamagii.
Bravo Pavel Dinu dar nu este vina ta ca altii sunt cretini. Este simplu de fapt de explicat: daca cineva vine la tine si iti ofera un cadou pe care tu il refuzi in final al cui este cadoul? Asa cum vin oamenii si iti critica simtul de observatie trebuie sa te abtii de la comentarii deoarece argumentele si lipsa de logica sau experienta de viata sunt “cadourile” lor pe care tu doar le refuzi nu trebuie sa-ti consumi energia ta vitala pentru explicatii desarte oamenilor care nu vor sa accepte realitatea.
Acum pt restu` :
1. Sunt eu singurul care poate face relationarea directa dintre stereotipul BIANCA DRAGUSANU si BARBI?
2. Sunt eu singurul care poate face relationarea directa dintre stereotipul SMILEY si KEN?
3. Oare nu se vede ca modelele false ale comercialismului si ale Capitalismului desantat sunt identice din copilarie pana la batranetea timpurie?
4. Cu siguranta daca te-ai jucat cu papusile BARBI cand erai mica dar din cauza vizitelor dese la Fast-Food te-ai ingrasat logic ca in adolescenta vei avea exact opusul experientei BARBI de viata dar la nivelul subconstientului tu tot modelul BARBI il ai in creieras implantat.
5. De programarea neuro lingvistica nimeni de pe aceasta planeta nu are unde sa fuga. Ea este ranforsata de insasi societatea umana pe principiul: daca nu esti cu noi sigur esti impotriva noastra.
6. Sincer acum daca oamenii needucati sau dobitoci fac copii cum dracu vreti sa creasca si sa gandeasca copii lor( ca niste genii?).
7. Scoala nu are nici o legatura cu BARBI. De cand scoala a devenit obligatorie ea este folosita ca baza de programare neuro lingvistica a fiintei umane in a crede ca statul este o autoritate suprema condusa de lege si Dumnezeu a creat universul dar cumva la moarte te trimite la DRACU`.
8. Implementand stereotipul BARBI in societate individelor le este trasata linia de filtre si decizii logice cand vor devenii adulte astfel implementadu-le si sistemul de gandire dorit de cei la conducerea planetei.
9. Cumva daca aveti impresia ca sunteti liberi va spun ca va inselati amarnic sinteti exact opusul niste slugoi slabi si dornici doar de distractie care va acupa restul timpului dupa ce munciti ca niste roboti intr-o fabrica. Bineinteles ca nu va doriti sa aveti o intelegere filozofica si analitica a momentului prezent si sa identificati, analizati si intelegeti realitatea cotidiana. Doar ati muncit prea mult azi si vreti sa va mai distrati un pic.
10. Eu nu vad ce poate aduce BARBI in viata unui copil cum ii dezvolta aceasta simturile si capacitatea de analiza si gandire logica a copilului. Desigur fiind o marca stralucitoare copii care nu au asa ceva sunt invidiosi si cei care au se simt superiori celor care nu au, le hraneste egoul.
Acestea fiind spuse eu sunt de acord cu cele spuse de Pavel la inceput si vedeti voi si adaugarile insa esentialul este (si aici devine foarte greu de explicat) ca chiar societatea si sistemul in care traim incearca din rasputeri sa ramana asa cum e acum si din aceasta cauza are nevoie de multi martiri si multi tampiti needucati. Desigur si parintii au o parte de vina dar nu parintii educa in gradinite, scoli, licee si facultati fara sa mai adaug biserici si manastiri unde a fugit spalata aia pe creier de 15 ani din suceava sa se “calugareasca”.
Inca ceva scumpilor ca comenta careva ca e mila de noi cu salariile si pensiile nush de ce dar am atata inteligenta incat pot spune cu multa incredere ca sistemul actual de pensii nu mai are viata lunga in tara asta in aceste conditii si cu asa administratori; asa ca nu trebuie sa-ti faci griji @gadjodillo pensie oricum peste 30 de ani nu o sa mai iei.
De la @jema:Copii trebuie sa fie invatati ca sunt liberi sa aleaga si daca au libertate si incredere de la parinti nu cred ca ii va dezamagii. Prima mea observatie esta ca tu vorbind in dezacorduri clar si copilul tau o va face. Copilul trebuie invatat sa vada realitatea asa cum este ea nu cum ne-o prezinta astia la tembelizor( referitor la libertate este doar un slogan ca libertatea nu exista la juma de pret, ori e ori nu e) si fiecare dintre noi are viata lui, nu este de datoria copilului sa dezamageasca sau invers pe parinti ca nu traim unii pentru ceilalti traim “cu” ei si fiecare este responsabil de cacatul pe care il face.