Pentru a-şi reduce datoria, statul grec a dat noi concesiuni miniere în Nordul ţării. Dar locuitorii, chiar dacă loviţi de şomaj, se tem de consecinţele pe care noile proiecte de exploatare le pot avea pentru mediu.
“Acolo, vezi? Acolo vor să facă gaura”. Lazaros Toskas arată cu degetul spre vârful muntelui. În mijlocul pădurilor de stejari, fagi şi pini va apărea cariera, marea excavare pe care o companie minieră, Hellas Gold, o plănuieşte pentru a extrage tezaurul care se ascunde în măruntaiele muntelui Kakavos, în Skouries. De milenii se cunoaşte bogăţia acestui colţ din Halkidiki, în Nordul Greciei: cupru, argint, plumb, zinc și, mai ales, aur, căruia i-a crescut de patru ori valoarea în ultimii 10 ani. Dar acolo unde unii văd afaceri şi oportunităţi de slujbe pe un meleag al şomajului, alţii se tem de distrugerea ecosistemului în favoarea unei dezvoltării, forţată de criza economică, în care nu au încredere.
Toskas este un inginer civil de 54 de ani. Trăieşte în Megali Panagía, satul cel mai apropiat de exploatarea de la Skouries. Este unul dintre liderii mişcării care se opune proiectului şi care în ultimele luni a fost protagonista mai multor acţiuni de protest. Inginerul arată lucrările care s-au făcut deja pentru drenarea apei: “Trebuie să golească muntele pentru a putea construi galerii”. Sub carieră, care va ajunge până la 250 de metri adâncime, se vor deschide tuneluri ce vor ajunge până la 700 de metri adâncime. Populaţia se teme de resursele de apă din zonă. “În pământ există multe minerale, şi, între ele, arsenic în procentaje ridicate… Nu ştim ce se poate întâmpla”, comentează Toskas.
Apar locuri de muncă, dispar turişti?
În conversaţiile cu cei care se opun proiectului, arsenicul este numit frecvent. Se spune că procedeul pe care dorește compania să-l utilizeze pentru a extrage aerul nu este posibil într-un loc cu mari concentraţii de arsenic. Eduardo Moura, vicepreşedinte al Eldorado Gold (colosul canadian minier, proprietar al 95% din Hellas Gold), răspunde, printr-un mail, că firma acţionează urmând strict reglementările de mediu europene şi greceşti şi că“studiul de impact ambiental pentru minele din Halkidiki a avut nevoie de cinci ani pentru a fi pregătit, revizuit şi aprobat de statul grec”. Cât despre procesul producţiei, compania spune că a efectuat “probe pentru a determina cum se poate folosi cu succes”.
“Nu sunt nici pentru, nici contra. Dar mi-ar plăcea ca slujbele să apară prin alte variante”, spune proprietarul unui magazin de bijuterii din Ierissos, centrul turistic al Halkidiki, convertit în cartier general al protestelor împotriva minei. Bijutierul rezumă neliniştile oamenilor, inclusiv ale celor care, ca şi el, nu au participat la mobilizări. “Apa pe care o bem vine de la munte. Dacă este contaminată, ce facem?”, se întreabă el. Apoi e şi problema turismului: “Credeţi că ar veni cineva dacă ar şti că la puţini kilometri este o mină?”. Spune că înţelege îngrijorarea şomerilor, principalul argument de divizare între cei care sunt pentru şi cei care resping proiectul. De fapt, compania a angajat deja 1 100 de muncitori. “Operaţiunile noastre vor crea peste 5 000 de locuri de muncă directe şi indirecte”, explică Moura.
Motivele neîncrederii
Mulţi cred totuşi, că beneficiile nu compensează riscurile, şi nu au încredere în informaţiile oficiale. Și pentru a explica motivele neîncrederii arată modul greşit în care statul a vândul drepturile de explotare ale proiectului minier, într-o regiune, Nordul Greciei, care are o comoară în metale în valoare de aproximativ 20 000 de milioane de euro.
În decembrie 2003, Guvernul grec a preluat controlul minei cu un acord extrajudiciar cu TVX Hellas, fostul proprietar, care a declarat închis proiectul în urma protestelor populaţiei locale. Statul l-a cumpărat cu 11 milioane de euro şi în aceeaşi zi l-a vândut cu aceeaşi sumă către Hellas Gold, companie fondată cu trei zile în urmă, cedând toate drepturile de exploatare. La puţin timp după, 95% din acţiunile companiei au fost obţinute de compania canadiană European Goldfields (EG). La un audit, valoarea de piaţă a societăţii se estima atunci la aproximativ 400 de milioane de euro. În 2012 a fost preluată de Eldorado.
Compania apără proiectul şi afirmă că “are toate avizele de mediu necesare”. Dar grupurile care se opun minei au făcut apel în faţa Consiliului de Stat grec în privinţa studiului de impact ambiental şi încă se aşteaptă decizia definitivă.
“Aici, între 1947 şi 1949 au avut loc importante bătălii ale războiului civil”, povesteşte Yorgos Tarazas, un şomer care a stat în prima linie a protestelor împotriva proiectului. Unele s-au terminat cu înfruntări violente cu poliţia. O dată, în vara trecută, după o bătălie violentă pe munte, responsabilii cu ordinea publică au coborât în centrul din Ierissos şi au utilizat gaze lacrimogene. “Unii nu-i mai văzuserăm decât la televizor”, spune Tarazas.
autor: Mariangela Paone
sursa: presseurop.eu
comentarii