Justitia din Romania trece printr-un moment extrem de greu si periculos. Cu mult mai greu decat o monitorizare. Retinerea si apoi arestarea lui George Becali a declansat o campanie inimaginabila de discreditare si presiuni absolut inadmisibile asupra politistilor, procurorilor si judecatorilor.
Am auzit zilele acestea interlopi proferand amenintari cu moartea si bataia la adresa judecatorilor si procurorilor care au legatura cu cazul precum si la adresa familiilor lor. Judecatoarea Nicoleta Cristus, care a decis in prima instanta arestarea omului de afaceri a cerut deja protectia politiei si se gandeste sa renunte la meserie.
I-am auzit pe interolopi terefelindu-le magistratilor imaginea, manjindu-le viata personala in emisiuni radio si TV. Arareori moderatorii reactionau. Ce poate face o judecatoare acuzata de tot fel de enormitati legate de viata ei private de catre un gangster furibund? Sa intre si ea in direct, expunandu-se mai abitir balacarelii? Tace si incaseaza, desi face parte dintr-o categorie sociala si profesionala de elita care niciunde in lume nu este expusa unui astfel de tratament.
Magistratii sunt reprezentantii unei puteri in stat care trebuie respectata la fel ca insemnele nationale, de exemplu.
Ma intreb daca aceste acuzatii si injurii, pe care si George Becali le-a proferat de nenumarate ori impotriva magistratilor, nu sunt ele insele dovezi ale pericolului social pe care-l reprezinta un om cu o astfel de mentalitate intr-un stat de drept.
Am vazut zilele acestea avocati dand indicatii judecatorilor privind felul in care trebuie asigurata securitatea intr-o sala de judecata.
Am auzit oameni simpli si personalitati invocand virtutile politiei paralele, clamand dreptul fiecaruia sa-si faca dreptate singur. Am auzit tot felul de chemati si nechemati ridiculizand o hotarare judecatoreasca si pe judecatoarea care a emis-o.
Si, cel putin la fel de grav, l-am auzit pe presedintele Senatului somand magistratii sa dea socotelala puterii politice pentru arestarea sau nu a unor oameni in cazuri precise si sa se autosesize in alte cazuri.
Amestecul puterilor in stat
Mircea Geoana n-avea decat sa sesiseze Parchetul in scris, cu numar de inregistrare, impotriva lui Mircea Basescu, a Ioanei Basescu, a magistratilor care au instrumentat dosarul Costel Iancu si a cui mai credea el de cuviinta. L-ar fi putut interesa, de exemplu, si consulul de la Torino si Ion Bazac, acuzati de politie politica, de exemplu.
A cere insa public socoteala si autosesizarea, o ineptie pana si ca terminologie juridica, invocand calitatea de presedinte al Senatului, reprezinta o incalcare extrem de grava a puterilor in stat.
Reactia asociatiilor de magistrati este absolut normala si chiar salutara: “Nicio autoritate a celorlalte puteri nu are dreptul sa ceara socoteala parchetului sau instantelor pentru modul de solutionare a unui caz concret.
Un dialog interinstitutional este permis in baza principiului constitutional al colaborarii puterilor, dar cu unicul scop de imbunatatire a cadrului legal si al celui de desfasurare a activitatii, nicidecum de justificare a solutiei date intr-un dosar. Astfel de actiuni sunt presiuni asupra justitiei, nepermise intr-o societate democratica”.
Testul magistratilor
Traim un moment extrem de periculos pentru statul de drept, cat de problematic este inca el in Romania. Dreptul la libera exprimare nu permite terfelirea puterii judecatoresti in ansamblu si a magistratilor. Ea nu acopera orice amenintare, orice injurii. Acestea nu mai sunt o libertate, ci un atac la ordinea si statul de drept.
Magistratii sunt supusi unei presiuni enorme, sub care trebuie sa-si faca treaba. Daca vor reusi sau nu este testul lor de maxima importanta. Este esential felul in care va fi solutionat cazul Becali, si prin asta inteleg celeritate si acuratete. Magistratii nu trebuie sa-si permita nicio eroare in acest caz care trebuie rapid dus la bun sfarsit, intr-un fel sau altul. O misiune infernal de grea cat timp televizunile au reusit sa-l scoata pe Becali erou national, victima politica.
Daca insa presiunea aceasta imensa media, politica si a interlopilor va vicia actul de justitie, vom asista la o infrangere foarte grava pentru statul de drept, o infrangere ale carei consecinte vor fi cu mult mai rele decat ale oricarei monitorizori. Iar singurii care o pot evita sunt magistratii, asa huliti cum sunt ei. Deocamdata, spre cinstea lor, rezista.
Ioana Ene
sursa: ziare.com
Adauga comentariu