Habar nu am câți vom fi azi în stradă. Vom fi zece, vom fi douăzeci, o sută sau o mie. Habar nu am dacă mass-media mainstream vor fi mai prompte decât anul trecut, dacă vor încerca sau nu să dea protestelor o interpretare partinică. Și nu știu (deși sper) în ce măsură protestele vor conta pentru alegerile prezidențiale din toamna asta. Toate acestea sunt calcule meschine în raport cu adevăratele motive pentru care (cel puțin eu) îmi voi încheia vara și voi începe toamna în Piața Unirii din Cluj.
Sunt suficient de realist pentru a înțelege că povestea cu traseismul aleșilor locali nu a avut vreme să dospească destul. Că discuțiile, dezbaterile, iritările și revoltele pe tema asta s-au purtat mai mereu într-un cadru restrâns, la un nivel de cele mai multe ori academic. Și acesta este un prim motiv de protest – pentru că era și este nevoie să fie scoase odată în piețele publice. Și de aici, din piețele publice, leapșa dată mai departe, din om în om, fără medierea presei sau a altor ”formatori de opinie”.
Am trecut și am văzut de prea multe ori în ultimele decenii cetățenii umiliți cu dreptatea și legea în mână. Iar luptele lor pierdute. Am văzut însă și bătălii câștigate, nu multe, dar esențiale. Ține de o realitate cotidiană: singurele lupte pierdute din start sunt cele în care nu te implici, în care nu faci nimic pentru a câștiga. O să reamintesc până mă plictisesc bătălia pentru Roșia Montană și reacția cvasi-unanimă de acum mai bine de zece ani: ”oamenii ăia de acolo nu au nicio șansă”. Acum nu mai sunt chiar așa de mulți cei care spun asta și și cei care o fac, deschid doar pe jumătate sau pe sfert gura.
De fapt, mai mult decât în alte ocazii, am speranța că vom câștiga. Și vom câștiga mai mult decât anularea unei ordonanțe imbecile care pune legea între paranteze. Cu toamna trecută am intrat pe un drum pe care nu mai e cale de întoarcere, oricât de disperat ar încerca unii să-l dinamiteze. De altfel, chiar și această ordonanță de urgență care ne scoate astăzi în stradă arată faptul că am obținut victorii importante până acum. Dacă lucrurile ar fi funcționat la fel ca în urmă nu cu mulți ani, nu ar fi avut nevoie de această măsură ”de urgență”, care îi acoperă de penibil. S-ar fi bătut ”sistemul unora” cu ”sistemul altora” și, apoi, ar fi văzut care e mai ”performant”. Ar fi fost o înfruntare între cine controlează mai multe televiziuni și mai multe firme de spălat creierele, cine poate umple mai multe pungi și camioane cu zahăr, ulei și făină, cine poate scoate mai mulți morți la vot ori cine poate bate recordurile la vot/minut în cine știe ce secție din lume sau uitată de lume. Faptul că au luat o asemenea măsură excepțională arată cât de mare le este deruta. Și că sunt departe de a mai deține controlul. Că de la o rundă de alegeri la alta, cei care sunt, temporar, la butoane, sunt obligați să facă mizerii din ce în ce mai mari pentru a rămâne la Putere (și, implicit, pentru a încerca să scape de pușcărie – că, mai nou, nici chiar Puterea nu le mai dă siguranța că nu vor ajunge să-și scrie memoriile de la Rahova ori Jilava). Și pentru a menține acest trend ascendent, voi ieși astăzi în stradă.
Mai există și un motiv personal. Am tot fost plecat pe drumuri în primăvara și vara asta. Sunt atât de mulți prieteni cu care n-am avut ocazia să mă văd de luni bune și de care mi-e dor. Sunt convins că, cu cei mai mulți dintre ei, mă voi vedea astăzi în piață.
În fine, dar nu în cele din urmă, mă gândesc că s-ar putea să vină o zi în care vocea oamenilor din stradă să nu mai conteze. În care protestele lor vor fi degeaba. Sau în care, pur și simplu, orice reacție publică la mizeriile cotidiene va fi amorțită definitiv. Dar e atât de departe acea zi…
Autor: Mihai Gotiu
Sursa: Romania curata
“s-ar putea să vină o zi în care vocea oamenilor din stradă să nu mai conteze”
Eu cred că aproape a venit ziua în care guvernanților nu le mai pasă de protestele firave ale oamenilor. Cand vor fi in strada peste 100000 oameni? Românii nu sunt capabili de luptă, mai simplu sunt ușor adaptabili la o viață de slugă.
Primarul nu e un iobag . Un om cinstit , ales primar pe lista unui partid , sa nu aiba dreptul sa-si schimbe apartenenta politica atunci cind nu mai e de acurd cu politica respectivului partid ? Legea ar trebui anulata , pentru ca primarul trebuie sa obtina maximum de avantaje pentru comunitatea care l-a ales. Pe de alta parte … astia de dau ordonanta nu au nimic impotriva legii pe care ordonanta o suspenda , he he , temporar , atit cit sa aiba ei avantaj .