C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ascensiunea superbogaților- oare economia trece doar printr-o serie de dificultăți?

Gold stacksAșadar, bogații sunt diferiți. De ce ne interesează?

Din multe motive, dacă e să ne uităm la analiza recentă a distanței care crește din ce în ce mai mult dintre “cei 1 la sută” și noi, restul, care de-abia ne menținem deasupra valurilor financiare.

Noua carte a Chrystiei Freeland, Plutocrats: the Rise of the New Global Super-Rich and the Fall of Everyone Else (Plutocrații: ascensiunea noilor superbogați ai lumii și prăbușirea tuturor celorlalți, n. tr.) demontează teoria că sistemul economic doar trece printr-o serie de ghinioane.

Cartea a câștigat săptămâna aceasta Lionel Gelber Prize pentru cea mai bună carte englezească de non-ficțiune despre afacerile externe, iar autoarea va ține un discurs la Universitatea din Toronto (Școala de afaceri globale) pe 15 aprilie.

Mesajul ei este deopotrivă inovator și demoralizator. Plutocrații ultra-bogați nu doar că trăiesc din punct de vedere ideologic pe planeta Pluto, dar puterea, influența și imensa lor bogăție creează o comunitate globală izolată care prevestește de rău pentru majoritatea de aici, de pe Pământ.

Chrystia Freeland, acum editor digital la Thomson Reuters, ne-a împărtășit gândurile sale din biroul din New York:

Reporter: Avem de-a face cu o “nouă ordine” a capitalismului?

Chrystia Freeland: Așa este. Într-adevăr, afacerile au căpătat o dimensiune globală, fluxurile de capital au devenit globale, parțial datorită globalizării și tehnologiei, iar acele tendințe sunt înrudite și au o influență mai amplă. Asta înseamnă că, dacă ai o idee extraordinară, ca acel copil de 17 ani care a inventat algoritmul, compania Yahoo o va detecta și o va cumpăra pentru 30 de milioane de dolari. Adică te confrunți cu acest sistem în care cel care câștigă ia totul și care devine din ce în ce mai puternic și totul se reduce la acel mic grup economic din vârf care ia totul, sau aproape totul.

Olivia Ward: Un grup devotat mai degrabă ideii de a acumula și a mări averea.

Chrystia Freeland: Nu este în mod necesar o alegere personală, este mai degrabă un mod de gândire defectuos. Prin natura afacerilor și a vieții pe care o duc ei astăzi, sunt atrași în mod inevitabil într-o lume globalizată. Au mai puțin de-a face cu și sunt mai puțin legați de comunitatea lor națională, iar recompensele lor se regăsesc în lumea globalizată.

Olivia Ward: La fel ca și în Cipru, unde banii de proveniență internațională se ascund de taxele naționale.

Chrystia Freeland: Afacerile au scăpat de sub urmărirea guvernelor naționale. Dintr-un punct de vedere, se referă la o conștientizare colectivă a faptului că nu mai ești captiv al unui stat națiune.

Olivia Ward: Te-ai concentrat pe bogații care fac parte din acel “1 la sută”. Ce-ai descoperit despre aceștia?

Chrystia Freeland: Una dintre anecdotele mele preferate este cea auzită la un investitor de capital privat care a spus că Beijing-ul și New York-ul sunt foarte asemănătoare: aceleași restaurante, aceeași oameni. A spus asta cu sinceritate. Dacă lași un om obișnuit pe stradă pentru cinci minute, acesta nu  se va simți confuz.

Însă, pentru oamenii din acest spațiu, acele orașe sunt cu adevărat similare. Este o neconcordanță care care le modelează politicile și viziunea despre lume și nu doar într-un mod subtil.

Există de asemenea o neconcordanță și în cazul intereselor economice- Henry Ford spunea că trebuie să-ți plătești îndeajuns de mult muncitorii încât aceștia să poată să-și permită să-ți cumpere mașinile. Despre asta era vorba în America de după război. Ideea de bază era că pătura de mijloc avea nevoie să prospere tocmai pentru că ei erau consumatorii de care depindea afacerea ta. Acum piața este diferită.

Olivia Ward: Dacă clasa de mijloc- să nu mai vorbim despre cei săraci- nu mai contează pentru cei din sfera de influență, putem considera că statul asistențial e pe cale de dispariție?

Chrystia Freeland: Este în același timp din ce în ce mai necesar și din ce în ce mai greu să obții sprijin politic pentru acesta. Clasa mijlocie este pustiită, egalitatea de șanse este și ea erodată, mobilitatea socială se înrăutățește. Metafora pe care prefer să o folosesc este că treptele scării se distanțează din ce în ce mai mult.

Clasa mijlocie are nevoie de mai mult sprijin, dar capacitatea statului de a impozita companiile individuale și pe cei bogați este redusă, la fel și părerea că acest lucru ar conta.

Olivia Ward: Și efectul asupra democrației?

Chrystia Freeland: Aceste lucruri sunt legate între ele. Unul dintre pericole este acela că pe măsură ce acumulezi putere economică mai mare, în mod inevitabil o folosești pentru a exercita influență politică. În Statele Unite, cea mai evidentă dovadă este existența așa-numitului “super PAC” (un nou gen de comitet de acțiune politică înființat în iulie 2010, n. tr.), care poate strânge fonduri nelimitate pentru cauze politice. Dar și mai importantă este suma extraordinară de bani care se cheltuie pentru acțiunile grupurilor de presiune.

Este în natura instinctului uman de a înclina balanța în favoarea ta. Pe măsură ce distanța dintre cei bogați și restul se mărește, de asemenea devine mai mare și influența lor politică. Atunci când clasa mijlocie este pustiită, devine mai greu să fii implicat în procesul politic.

Reporter: Există speranțe?

Chrystia Freeland: Cred că procesul de creștere a inechității este inevitabil. Forțele economice care contribuie la desfășurarea acestuia sunt foarte puternice, se întăresc pe zi ce trece. Forțele care măresc distanța mai degrabă se vor mări în intensitate decât vor slăbi.

Dar e bine să fim optimiști și e important să ne amintim că am mai trecut prin  asta. Eforturile impuse de revoluția industrială au fost într-o anumită măsură mai grele. Săracii erau mai săraci și sistemul era mai închis- cu toate astea am ajuns într-o situație mai bună.

Nu cred că se va întâmpla într-o zi și nu cred că va fi ușor. O văd ca pe o misiune cetățenească a generației noastre.

Acest interviu a fost condensat.

Despre autor:
Olivia Ward a acoperit subiecte care aveau la bază conflicte și drepturile omului din fosta Uniune Sovietică până în Balcani, Irlanda de Nord, Orientul Mijlociu și Asia de Sud, a câștigat numeroase premii naționale și internaționale. A colaborat la producerea a două filme recompensate cu două premii Emmy, filme bazate pe munca ei.

sursa: truth-out.org // gandeste.org
traducerea: Alina Stredie

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss