APADOR-CH nu și-a asumat public amendamentul ce îi trimite la închisoare pe părinții care nu-și vaccinează copiii

„Dreptul la libertate, dreptul la viață sunt chestiuni care, dacă e necesar într-o societate democratică, pot fi restrânse.”



„Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) este o organizație neguvernamentală, non-profit, înființată în 1990, care acționează pentru protecția drepturilor omului și pentru stabilirea echilibrului atunci când acestea sunt în pericol sau sunt încălcate.” Asta scrie pe site-ul organizației.

Proiectul de lege care prevede vaccinarea obligatorie încalcă, în mod flagrant, mai multe dintre drepturile prevăzute în Convenția Europeană a Drepturile Omului: libertatea de gândire, de conștiință și de religie, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la viață, libertatea de exprimare. Dar APADOR-CH susține că restrângerea acestor drepturi „apare ca fiind necesară pentru protejarea sănătății și chiar a vieții atât a copilului nevaccinat, cât și a celorlalți copii, din colectivitate”.

Mai mult, APADOR-CH este autoarea amendamentului ce prevede pedepse cu închisoarea pentru părinții care nu-și vaccinează copiii. Amendamentul a fost propus de deputata PNL Adriana Săftoiu, și apoi însușit de Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților.

Ieri, la dezbaterile/audierile din Comisia pentru Sănătate, a fost prezentă și Maria-Nicoleta Andreescu, director executiv al APADOR-CH, care a prezentat un punct de vedere „formulat strict din perspectiva drepturilor omului, așa cum sunt ele consacrate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Este și o discuție despre drepturile omului, pentru că se invocă atât dreptul la viață privată și de familie, cât și libertatea de gândire și de conștiință a părinților, în mare, dar și a unor adulți. Pe de altă parte, este vorba de posibilitatea de a afecta dreptul la viață, fie a copilului sau a celui vaccinat, fie, în sens mai larg, sănătatea publică. Existând această discuție, despre echilibru între drepturile enumerate, vreau să precizez că în Convenția Europeană a Drepturilor Omului foarte puține drepturi sunt drepturi absolute, care nu pot fi niciodată restrânse. De exemplu, un drept absolut este dreptul de a nu fi supus torturii. Dreptul la viață privată și libertatea de gândire și conștiință sunt drepturi relative, asta însemnând că ele pot fi limitate, restrânse, atunci când limitarea urmărește un scop legitim, când limitarea este necesară și este proporțională cu scopul urmărit”, a declarat Andreescu.

Este scopul urmărit legitim, în cazul legii vaccinării? „Plec de la premisa că vaccinarea este o problemă de sănătate publică. Ca urmare, dacă este o problemă de sănătate publică, și scopul legiuitorului este acela de a îmbunătăți starea de sănătate a populației, din punctul nostru de vedere, scopul este unul legitim și necesar într-o societate democratică. Apoi, având în vedere că din textul legii reiese că ingerința în dreptul la viață privată și de familie este una proporțională, graduală, noi, la APADOR-CH, am tras concluzia că obligativitatea vaccinării nu este o încălcare a drepturilor omului”, a precizat Andreescu. Și gata, a încheiat cu mulțumiri, fără să facă vreo referire și la amendamentul care-i trimite la închisoare pe părinți, limitându-le deci dreptul la libertate.

O oră mai târziu, în aceeași sală a Comisiei pentru Sănătate, deputatul ALDE Varujan Vosganian spunea despre legea privind vaccinarea obligatorie că „dezvoltă un sistem de persecuție. Și, ca să vedem până unde ajunge, am luat amendamentul doamnei Săftoiu (n.r. – al APADOR-CH), care este halucinant: cel care face un vaccin prost nu pățește nimic, decât ia profit, iar părintele care are un copil, care nu-i clar dacă a murit de-o boală, poate să facă 25 de ani de pușcărie”.

Deputatul ALDE nu știe că acest amendament le aparține, de fapt, celor de la APADOR-CH. Ȋnsă doamna Andreescu, cu siguranță, știe. Dar nu spune nimic, tace și ascultă. Nici președintele Comisiei pentru Sănătate, care e moderatorul dezbaterii/audierilor, nu cunoaște paternitatea amendamentului. „Să nu facem referire la amendamentele persoanelor care nu sunt în sală”, apără el dreptul la imagine. Doamna Andreescu tace în continuare. Deși, dacă era convinsă de justețea propunerii sale, putea să apese pe butonul microfonului și să spună: „Acest amendamentul este nostru! Domnu’ Vosganian, probleme?”

A fost însă o liniște deplină, prin care se auzea doar bormașina ce huruia la etajul de deasupra. „Dar e public amendamentul”, s-a apărat Vosganian. „Am vrut să atrag atenția până unde se poate merge”, a adăugat deputat ALDE, și apoi a început să vorbească despre Convenția de la Oviedo. O respectăm sau n-o mai respectăm?Acela a fost momentul în care doamna Andreescu a simțit nevoia să pună punct. „Hai să plecăm, o dă în lucruri electorale” i-a șoptit ea Anei Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame. S-au ridicat amândouă de pe scaune și au ieșit din sală.

Am ieșit după ele, curioasă să aflu de la doamna Andreescu cum se poate ca dreptul la viață să nu fie considerat un drept absolut. Convenția Europeană a Drepturilor Omului spune că acest articol nu este încălcat doar dacă decesul „ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forță” (legitimă apărare, împiedicarea unei evadări sau reprimarea unor tulburări violente/insurecții). Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu spune nimic despre posibilitatea restrângerii acestui drept pentru „protecția sănătății”.

Doamna Andreescu, deosebit de amabilă până în momentul în care a venit liftul, mi-a explicat că „dreptul la libertate și siguranță, dreptul la viață sunt chestiuni care, dacă sunt necesare într-o societate democratică, pot fi restrânse. Să vă dau un exemplu: avem pe cineva, într-un stadion de 50.000 de persoane, cu o bombă. Și, dacă te duci și încerci progresiv să…”, spune ea, în timp ce înaintează progresiv spre ușa liftului deschisă. Și nu mai vrea nici măcar să-și termine ideea. „Nu mai pot, trebuie să plec”, îmi spune. Am rugat-o. Degeaba. „Am plecat, pentru că întârzii”, mă anunță. „Atunci, filmăm aici”, zic și intru și eu în lift.

Aici s-a rupt filmul. I-am spus că știu că amendamentul propus de Adriana Săftoiu a fost, de fapt, al APADOR-CH. „Am spus că nu vă mai dau acordul să mă filmați. Refuz să vă vorbesc acum”, mi-a replicat doamna Andreescu. Am închis camera, respectându-i dreptul la imagine, prevăzut în Codul Civil.

Mai departe însă, cu camera video închisă, am întrebat-o pe doamna Andreescu, din textul amendamentului propus de APADOR – CH, cum ar putea stabili un procuror că, prin nevaccinare, a fost pusă „în primejdie gravă dezvoltarea intelectuală sau morală a unui copil”. Mi-a răspuns că aceste lucruri există deja în Codul Penal. I-am spus că știu ce prevede infracțiunea de „rele tratamente aplicate minorului” (n.r. – text preluat în amendament cu copy/paste și cu majorarea limitei maxime de pedeapsă), dar că e greu de crezut că lipsa vaccinării poate afecta „dezvoltarea morală sau intelectuală” a unui copil. N-a spus nimic.

Am întrebat-o apoi pe doamna Andreescu dacă Adelina Iacob, mama care și-a îngropat copilul din cauza vaccinului și a cărei poveste doamna Andreescu a auzit-o, în sală fiind, ar trebui trimisă la pușcărie dacă nu-și vaccinează a doua fetiță. Dar deja vorbeam singură (exercitându-mi libertatea de exprimare). Doamna Andreescu nu mi-a mai răspuns. A ieșit din lift, imediat ce ușa s-a deschis.

Autor:  Adriana Oprea-Poescu si Florian Ilinca 

Sursa: Active News