V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul – servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
Adrian Păunescu
Aceasta este ne-poezia lui Păunescu. Cea care arată puterea imensă de a versifica….uşor. Este un discurs paranoic obişnuit. Cam aşa a scris în ultimii ani cu acelaşi dispreţ uriaş pentru toţi cei din jur. Şi toate acestea,pentru că avea o memorie fenomenală care îi dădea siguranţa folosirii cu uşurinţă a fondului aproape integral de cuvinte al limbii române. Un statistician,cu posibilităţile computerelor de astăzi,ne-ar putea spune relativ repede dacă l-a depăşit pe Arghezi, ştiut fiind că acesta din urmă,îl depăşise pe Eminescu. Arghezi,însă,nu şi-a propus niciodată să depăşească pe cineva. El a muncit din greu cu o extraordinară migală la alegerea şi potrivirea cuvintelor. Lui Păunescu i-a fost uşor. El le ţinea minte pe toate. Acesta a fost secretul său şi a profitat din tot plinul fizicului şi orgoliului lui de el. Păcat de el, Doamne!