Comentariu la articolul domnului Eugen Ovidiu Chirovici “Concluziile Puterii”
Domnule Eugen Ovidiu Chirovici
Ma adreses dumitale in speranta ca vom ajunge intr-o buna zi sa si dialogam efectiv aici, in mod public.
Este o speranta usor lipsita de temei, caci nu stiu deocamdata cum sa fac sa va ajunga la cunostiinta comentariile mele si nici nu stiu daca veti considera de cuviinta sa le dati vre-un curs, sau cel putin aici, pe acest site “Gandeste.org”. Am convingerea ca acest site nu va va stirbi in nici un fel prestigiul dumneavoastra si ca prezenta dumneavoastra aici va ridica cu mult nivelul dezbaterilor. Personal nu voi pleca curind de aici de pe acest site, caci nu vreau ca mesajele mele, ca de altfel orice mesaj care se vrea de calitate (chiar daca nu intotdeauna si reuseste) sa se diluieze si sa scape atentiei in atit de stufoasa si inca atit de dezorganizata retea Internet.
Voi incerca de asemeni sa public acest comentariu si in publicatia in care a aparut initial, in speranta ca macar va ajunge la cunostinta dumitale.
Exceptionala si deosebit de necesara deci, aceasta analiza pe care ati publicat-o, in zilele noastre, cind lumea habar nu are incotro sa o ia si nici nu-si da prea bine seama de asta.
Ma preocupa de relativ multa vreme in mod deosebit aceasta problematica si imi permit sa imi exprim aici citeva obiectii la textul “Concluziile puterii”, obiectii care sint rezultatul unor indelungi reflectii si analize ale mele. De altfel voi publica in curind o carte care se va numi (R)EVOLUTIA ESTE ACUM si din care mai public din cind in cind pe acest site ceva capitole, adaptate la forma de articole. Se pot gasi la adresa: http://gandeste.57studio-dev.com/?s=butusina precum si intre comentariile la articolul Alexandrei Svet “Treziti-va asta nu e Romania noastra”, in special la comentarii mai vechi (“older comments”): http://gandeste.57studio-dev.com/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139
Multa lume imi spune ca daca as reusi sa va aduc aici pe site, ar fi o victorie extraordinara impotriva IGNORANTEI, si sint de acord cu ei.
Asadar, voi numi textul meu de acum “ALTE CONCLUZII ALE PUTERII”:
RELIGIILE POLITICE sau POLITICILE DE TIP RELIGIOS
PUTERILE REALE IN STAT
PUTEREA MILITARA SI MONOPOLUL ASUPRA “DREPTULUI DE A UCIDE”
LUMA DE AZI ESTE CA UN ORGANISM CARUIA-I LIPSESTE CAPUL
IMPERIUL ROMAN ESTE CEL CARE A PUS CIVILIZATIA UMANA PE UN DRUM GRESIT, DAR SI INSASI NATURA UMANA
STATELE UNITE ALE AMERICII – IMPERIUL ROMAN AL ZILELOR NOASTRE
“BOLILE” DE CARE SUFERA ECONOMIA ACTUALA
Sint citeva din titlurile “obiectiilor” la care ma refeream mai sus. Voi icerca in continuare sa le explic pe fiecare in parte.
RELIGIILE POLITICE sau POLITICILE DE TIP RELIGIOS
“Cele trei forme de putere pe care le intalnim constant in istoria umanitatii sunt: puterea simbolica (religioasa/ideologica); puterea militara; puterea economica.”
Nu am considerat niciodata “ideologia” ca fiind o forma de putere ci un instrument teoretic, e-adevarat deosebit de puternic, prin care societaea umana isi structureaza formele practice de organizare a puterii.
De aceea am sustinut in permanenta ideea ca “ideologia” este fundamentala in in orice fel de “exercitiu al puterii”. Am combatut atit cit am putut din pozitia mea de “om de rind” dar interesat de ceea ce se intimpla in jurul meu, ideile lui Daniel Bell exprimate in “Sfirsitul ideologiilor” precum si evitarea abordarii detaliate a acestui subiect deosebit de important in lucrarile unei persoane de talia lui Alvin Tofler, a carei voce nu a ramas neauzita in sferele mondiale ale puterii.
Personal nu am considerat niciodata “puterea militara” ca fiind o putere in sine, intrucit structura sa “de comanda” nu i-a permis si nu-i va permite niciodata sa se dezvolte sau sa se manifeste ca o putere in sine, autunoma, si doar ca instrument practic la indemina puterilor reale, fie ele sau nu vizibile. Este de altfel si una din cauzele care au dus la inlaturarea atit de usoara a lui Nicolae Ceausescu. Este de fapt si unul din motivele pentru care actuala putere se inconjoara de atitea “armate private”, “securitati” particulare, etc., si care face in prezent imposibila o inlaturare a acesteia, prin metodele atit democratice, cit si de forta, oricit de inoportuna ar fi aceasta putere actuala.
In ce priveste “ideologiile” ca instrument teoretic strict necesar in structurarea puterii, in legitimarea acesteia mai ales, nu pot sa nu constat ca inflexibilitatea unor astfel de ideologii “cunoscute” si mai ales “experimentate”, a facut ca acestea sa ramina in urma realitatilor, fapt pentru care au si fost condamnate de istorie. Asistam in prezent la o invalmaseala ideologica fara precedent, amplificata si de “zgomotul de fond” imens pe care il genereaza noile tehnologii informationale si in special mass-media, uneori cu bune, alteori cu rele intentii. Remarcai foarte corect si dumneata asta, cind spuneai:
“Renasc termeni de mult uitati, se inventeaza altii noi. Observatorii incearca sa masoare cu instrumente vechi noi realitati a caror cauze si evolutii ne scapa, deocamdata.”
Legat de “puterea simbolica (religioasa/ideologica”, aceasta daca poate fi considerata o putere reala, (eu nu o consider astfel), atunci situatia este cu mult mai grava decit pare, caci aici nu mai avem de-a face cu “persoane” si cu “instrumentele fizice” pe care le au sub control ci cu “instrumente teoretice”, cu “concepte” si cu “argumente” teoretice care se lupta intre ele mediate doar de persoanele fizice. Altfel spus, aceste “concepte” pot fi privite ca niste “virusi”, ca niste “microbi”, care convietuiesc sau nu cu fiinta umana dar care au viata si organizarea lor proprie, deci IDEOLOGIILE AU METABOLISMUL LOR PROPRIU.
Oamenii deci apar in aceste conditii doar mediatori, in posesia sau nu, sub influienta sau nu, a acestor cencepte, care formeaza conceptii si convingeri si care la rindul lor le controleaza comportamentul inclusiv in “exercitiul puterii”.
Iar faptul ca anumite persoane sint mai mult sau mai putin informate decit altele, genereaza posibilitatea ca cele mai bine informate, sa le controleze pe celelalte, sa le subordoneze propriilor lor scopuri personale, sa le “teleghideze” mai bine zis, dar fara eforturi prea mari si fara nevoia de control direct si represiune in caz de nesubordonare.
Sigur ca multi “smecheri” au observat de mult asta si si-au facut din ea o indeletnicire. Astfel dupa “Edictul din Nicea” in urma caruia imparatul Constantin a “institutionalizat” religia crestina, au aparut si “politrucii” imbracati in “uniforme” de “popa” sau “papa”, care se ocupau cu “pregatirea politico-ideologica a maselor” in cadrul bisericilor care au aparut in toata lumea, suprapuse peste structurile de “organizare locala si teritoriala”, in contra “instructiunilor” pretinsului Isus Cristos”, care nu a lasat nici o instructiune cu privire la construirea vreunei biserici. Dupa mine “bisericile” au fost si ramin chiar si in era noastra tehnotronica, simple “organizatii de baza (BOB-uri) ale marelui “partid politico religios” care este “Biserica Crestina” in sine si care nu mai are de peste 1700 de ani nimic comun cu “Religia Iudeo – Crestina”.
Iar faptul ca in era noastra tehnotronica se mai indeletnicesc unii acolo in inaltele sfere ale puterii cu cautarea unor legitimari “religioase” in regizarea a tot felul de razboaie de tip nou, inclusiv cel “impotriva terorismului”, nu dovedeste decit ca am dreptate cind spun ca actuala criza mondiala, ca de altfel si multe altele precedente au derept CAUZA FUNDAMENTALA INTRE ALTELE, si LIPSA DE ORIENTARE IDEOLOGICA ADAPTATA NOILOR REALITATI, atit a “politrucilor” cit si a celor manipulati de catre acestia.
PUTERILE REALE IN STAT
Nu stiu exact daca va refereati la “forme de putere” reala, sau la forme de putere intr-un stat sau in general in lume, si nu stiu nici daca va refereati la forme de putere vizibile sau “oculte” de genul Masoneriei din care stiu ca faceti parte. Eu ma voi referi in continuare la “puterile reale in stat” dar in special la “puterile reale in statul roman”:
Am mai facut-o pe acest site, dar in cadrul comentariilor, in special al unui comentariu mai vechi la articolul Alexandrei Svet de care pomeneam la inceput, pe data de 12 septembrie, la ora 11:52, la pagina a patra de comentarii la acest articol:
Revin deci aici asupra “clasificarilor” pe care le-am facut in urma analizelor mele, pentru a-mi exprima ulterior si o “concluzie”.
Astfel, dupa mine. In Romania actuala, avem de-a face nu cu 3 puteri cum sint ele recunosute in actuala Constitutie a Romaniei, si nici cu presupusa lor separare, (cel putin din punctul de vedere al “legalitatii in vigoare” si nu al parerii oamenilor).
Avem deci de-a face cu cel putin 6 puteri fundamentale in Romania ca de altfel si in majoritatea statelor actuale. Si primele trei au luat-o de mult inaintea celorlalte trei traditionale, care exista mai mult de forma, caci sint slabite dincolo de limita oricarei eficiente. Aceste sunt in ordinea importantei:
PUTEREA FINANCIARA
PUTEREA INFORMATIONALA (cu cele doua parti esentiale SERVICII DE INFORMATII si MASS-MEDIA)
PUTEREA CETATENEASCA (care este o putere colosala in conditiile in care internet-ul tinde sa devina un fel de CONSTIENT SOCIAL si in care comunicatiile autonome (telefonia mobila in speta) au devenit bunuri de consum accesibile maselor, dar o putere neconstientizata inca. Prima “revolutie electronica” din lume s-a consumat in 2004 in Spania, imediat dupa atentate, cind un grup mic de studenti prin internet si mesaje de tip SMS multiplicate in masa, au reusit sa rastoarne guvernul Aznar, majoritar in toate sondajele cu doar citeva zile inainte, si sa instaureze guvernul Zapatero cu o majoritate detasata. Am trait asta. Eram acolo. Credeti-ma, nu vorbesc prostii)).
PUTEREA LEGISLATIVA (care e diluata de incompetenta, lipsa de traditie si este deja subordonata primelor doua puteri).
PUTEREA EXECUTIVA (care se ocupa mai mult de mentinerea artificiala si fortata in functiune a sistemului politic depasit si corupt decit de problemele reale).
PUTEREA JUDECATOREASCA (care practic nici nu mai exista pentru ca nu mai atrage nici un specialist acestia migrind in masa spre avocatura sau consilierat in cadrul marilor corporatii, sau catre comisiile juridice ale puterii legislative unde mai mult dau acoperire legala ilegalitatilor comise de delicventa politica).
ACESTEA SINT DECI REALITATILE. Iar concluzia mea este aceea ca puterile actuale, se afla intr-o situatie de totala ilegalitate si neconstitutionalitate, data fiind diluarea lor si eliminarea aproape totala a principiului “separarii puterilor in stat”.
Pe de alta parte neluarea in consideratie a realitatilor actuale care au condus la aparitia si functionarea unor puteri noi, care controleaza in afara cadrului legal activitatea statului, nu va putea niciodata sa conduca la o redresare a situatiei.
De asemeni, sint intru totul de acord cu dumneavoastra cind spuneati ca:
“Numai cumularea SIMULTANA a tuturor celor trei forme de putere asigura durabilitatea sa in timp. Daca unul din palierele puterii se subrezeste, mai devreme sau mai tarziu se pierde din substanta si pe celelalte doua”
chiar daca nu ne referim la aceleasi puteri.
Asadar, principiul “separarii puterilor in stat”, nu stiu daca a functionat vreodata, dar este si parerea mea ca este de mult depasit de realitati, si ca nu o separare, ci o INTEGRARE A PUTERILOR IN STAT, corect reglementata, ar putea avea sanse cit de mici sa ne scoata din impas.
PUTEREA MILITARA SI MONOPOLUL ASUPRA “DREPTULUI DE A UCIDE”
Puterea militara, repet inca odata, nu este dupa parerea mea decit un simplu instrument la indemina PUTERII FINANCIARE, care a si generat-o de altfel, prin medierea “puterii politice” care nici ea nu este o putere, ci este si ea un simplu INSTRUMENT menit sa medieze la rindul sau insasi CONTROLUL SOCIAL, strict necesar de altfel.
Insa indiferent de rolul atribuit “institutiei militare”, atit in stat cit si in cercuri de interese private restrinse, indiferent de legitimitatea care i se atribuie acesteia, a fost, este si va ramine subordonata, prin insasi natura ei, UNICULUI SCOP DE A UCDE, “intimidarea adversarului” fiind doar un efect colateral exploatat ca atare.
Fapul ca se incearca sub diverse forme sa i se atribuie institutiei militare scopuri “pacifiste” nu schimba cu nimic aceasta realitate. Insasi conceptul de “pace” nu inseamna prin insasi definitia termenului, decit o stare de NE RAZBOI, adica este strict asociat “starii de razboi” si deci “mortii” in insasi structurile mentale profunde ale fiintei umane. Fara aceasta “stare de razboi” conceptul de “pace” isi pierde orice sens, devine deci absolut inutil.
Nici macar nu avem la dispozitie un alt termen, din punct de vedere al limbajului verbal, care sa se refere la o stare naturala a fiintei umane si a fiintei sociale pe care o formeaza si care sa nu fie atit de profund conexionata cu ideea de “moarte violenta”. De “ucidere a propriilor semeni”, in cadrul unui razboi permanent al fiintei umane impotriva sa insasi, diversele asazise razboaie nefiind altceva decit batalii necistigate de nimeni in cadrul acestui razboi permanent, in care ne aflama de cind a aparut viata pe Pamint.
Putem vorbi aici deci despre o rezervare a “dreptului asupra vietii altuia” pentru o elita restrinsa, de o MONOPOLIZARE A DREPTULUI DE A UCIDE, si de nenumarate tentative, in mare parte reusite, de a ligitima intr-un fel sau altul asta.
Nu este deloc de mirare, ca ne indreptam cu pasi grabiti, ca civilizatie, catre un alt COLAPS. Nu este deci deloc de mirare ca am fost de atitea ori la un pas de aceasta, in situatii de genul “crizei rachetelor din Cuba” si nu numai.
Este insa pentru mine un mare semn de intrebare, cum reusesc atitea “minti luminate” ale acestei civilizatii si care au in miinile lor destinele umanitatii, sa nu-si dea seama de asta. Sa fie oare “insuficient luminate” aceste minti? Sau poate incearca si ei sa rezolve intr-un fel problema si nu ne-au spus si noua. “Gvernul mondial” despre care se zvoneste prin “cartier” ca ni se pregateste, daca asta se vrea, nu va reusi decit sa fie punctul final al acestei civilizatii. Si asta nu pentru ca lumea actuala nu ar avea nevoie de un singur “cap”.
LUMA DE AZI ESTE CA UN ORGANISM CARUIA-I LIPSESTE CAPUL
Si uite-asa am ajuns si la “calaretul” meu “fara cap”.
“…Trei tendinte.”, spuneati in articolul dumneavoastra, intre care:
“…a doua: modelul globalist, mai ales sub presiunea unor amenintari potentiale carora statele-natiune nu le pot face fata decat impreuna (incalzirea globala, de exemplu);”
Bineinteles ca nu sint singurele “sfidari mondiale” ale prezentului.
Multa lume constata, asemeni dumneavoastra, ca “globalismul” este o tendinta. Chiar o MEGATENDINTA. In realitate este insa mai mult decit o simpla tendinta, fie ea si “mega…”. In realitate este “O REALITATE”. Este un fenomen ireversibil, caruia daor ca nu reusim inca sa ne adaptam cu totii, in timp real si mai ales in timp util.
Binenteles ca “statele nationale” sint sortite pieirii. Ele de altfel nici n-au folosit decit intereselor unor elite restrinse si nicidecum umanitatii insasi. Am putea cu putina indulgenta sa le consideram o “treapta intermediara”, un “rau necesar” in evolutia acestei umanitati. Dar nu voi insista asupra acestui aspect aici.
Voi insista insa asupra unui alt aspect. Indiferent de legitimitatea trecuta prezenta sau viitoare a unui “stat national”, puterile reale care-l compun si-l controleaza, nu numai ca nu pot functiona separate, dar genereaza la rindul, integrate intr-o forma mai mult sau mai putin recunoscuta oficial, o “putere nationala”, pe o harta globala de “puteri” si de “supraputeri”. Iar daca puterile intr-un stat nu pot functiona neintegrate, nici pe plan international aceste puteri nu pot functiona coerent inainte de a-si gasi propria lor integrare. Daca pina acum aceasta functie integratoare au exercitat-o succesiv mari supraputeri organizate in “imperii”, este din ce in ce mai rertograda si aceasta forma de organizare internationala, cum bine remarcati cind vorbeati de “o criza a dreptului international (a se vedea Kosovo sau Georgia)”.
“Imperialismul” este inca o forma de organizare “in vigoare”, care desi este in mod evident condamnata la rindul sau esecului de istoria insasi, isi cauta un inlocuitor in “globalizare”. Problema noastra nu este “globalizarea” cum incearca sa ne arate diverse teorii conspirationiste”, care anima diversele “miscari antiglobalizare”, ci tocmai LIPSA GLOBALIZARII.
Daca autorii acestor teorii conspirationiste, excelet descrise de catre Pierre André Taguieff in cartea sa “ILUMINATII – esoterism, teoria coplotului, extremism”, au dreptate, atunci nu vorbim de acelasi lucru cind vorbim de “globalizare”. Caci repet, parerea mea este ca “globalizarea” ca substituire al “imperialismului” impusa de noile realitati, nu va putea decit sa puna punct mai devreme sau mai tirziu insasi civilizatiei. Orice minte care isi poate imagina asa ceva, este o minte care, daca se poate detasa de “marile manipulari mentale” de care ne vorbea Bogdan Ficeac in cartea sa “Politica – tehnici de manipulare”, are serioase probleme, cazind profund in “patologic”.
Globalizarea este mai necesara ca oricind, dar ca o integrare coerenta a puterilor nationale. Insa aceasta integrare nu este deocamdata posibila, atita vreme cit functioneaza inca acel “criteriu de selectie” presupusa a fi “naturala” a fiintelor umane dupa criteriul “posesiei de bunuri” sau a “puterii de achizitie” a acestora. In toate modelele sociale actuale, acest criteriu functioneaza si polarizeaza elementele acestor sisteme in “bogati” si “saraci”. Toate modelele ideologice existente, nu pot depasi logica simplista a unei simetrii, conform careia, pe o axa imaginara unidimensionala, in dreapta se afla cei care poseda bunuri si in stinga cei care nu le poseda. “Dreapta politica” si “stinga politica”. Aceasta axa nici macar nu are un punct de referinta “zero” fata de care sa se poata orienta cineva, functionind principiul “primului venit primului servit” sau al “datului in cap”.
Si pe plan international functioneaza aceeasi logica “ilogica”. Nici din acest punct de vedere nu este de mirare nimic din tot ceea ce se intimpla.
Singurul model functional de organizare pe care umanitatea il cunoaste la ora actuala, este MODELUL ORGANISMELOR VII, indiferent de tipul genul sau “marca” acestor organisme. Iar natura a ajuns de mult la concluzia ca un organism este de fapt un sistem, observatie pe care Ludwig Von Bertalanffy o face inca din 1945 in celebra sa “teorie a sistemelor”. Iar natura a dotat aceste “organisme” cu un “CAP” in care se afla un CREIER”. Organismele vii, inclusiv organismul uman, sint structurate in baza unui COD GENETIC, (AND) si functioneaza in baza unei “cibernetici”, care nu este numai ceva legat de calculatoare si robotica, cum majoritatea oamenilor, chiar cu studii superioare stiu, ci este inainte de toate o “teorie a conducerii” sistemelor complexe, la care avem acces inca din 1948 prin cartea lui Norbert Wienner – “Cibernetica sau controlul si comunicarea in animale si masini”.
Ori desi avem suficiente date si un model verificat si functional, continuam sa dezvoltam si sa mentinem in functiune sisteme sociale anacronice, adevarate “VEHICULE SOCIALE” monstruoase de-a drptul, in forma de “institutii ale statului” superbirocratizate, care ne duc catre propria noastra pieire. Ceea ce lipseste inca umanitatii, este o HARTA SOCIALA ADECVATA, care sa ne ajute sa vorbim toti “aceeasi limba”, si care sa ne ajute sa ne sincronizam HARTILE NOASTRE MENTALE”. Acel AND, acel “set de instructiuni bazice”, acea “ideologie” in baza careia sa ne putem imagina un model social similar organismelor vii, caci asa cum organismul uman este o “republica a celulelor vii” care-l constituie de altfel, tot asa si societatile nu pot fi altceva, decit un sistem de celule, oamenii, “indivizii”, organizati intr-un “organism social” coerent si functional.
Lumea actuala insa si daca se vrea a fi un “organism” este inca departe de a-si gasi propriul sau “cap” intr-un sistem globalizat sau nu. Lumea actuala este mai degraba un lichis tulbure si urit mirositor, un fel de “supa primordiala” care-si suprima orice fel de sanse de evolutie.
IMPERIUL ROMAN ESTE CEL CARE A PUS CIVILIZATIA UMANA PE UN DRUM GRESIT, DAR SI INSASI NATURA UMANA.
“Dupa Egiptul Antic sau Imperiul Chinez, avem ascensiunea Imperiului Roman – deplasare spre nord si vest – apoi ceea ce denumim Occident, care isi gaseste vehiculul simbolic in crestinism. Pentru aproape o mie de ani, luptele pentru putere se duc IN INTERIORUL OCCIDENTULUI, mai precis in Europa, si putem identifica “punctul de tensiune” in zona Tarilor de Jos/Flandra.”
S-au succedat multe imperii pe firmamentul istoriei. E-adevarat. Insa este Imperiul Roman acela care a schimbat “macazul” omenirii, cum bine remarcati.
Alan Geenspan, fostul guvernator al Rezervei Federale, spunea nu de mult, fara ca sa-l bage multa lume in seama, ca “natura umana” este aceea responsabila de criza actuala. Lacomia si avaritia, despre care eu vin si spun, ca nu ar fi fost posibile intr-o societate care sa nu fie stigmatizata de “CRITERIUL POSESIEI DE BUNURI”. Aceste tare ale insasi fiintei umane nu le regasim nicaieri in adevarata lume stiintifica, nicaieri in lumea filozofilor, a inventatorilor si nici a intelectualilor veritabili de orice fel. Aceste tare vor dispare de la sine intr-un sistem social in care acest criteriu stupid si subiectiv al “posesiei de bunuri” va inceta sa mai functioneze.
Natura aceasta umana a impins si Imperiul Roman catre pierzanie, si putini au invatat ceva din asta. Au urmat o mie de ani de bezna culturala, administrarta excelent de catre “Partidul Papal”, la putere etern in “Republica Vatican”. Nici din asta nu a invatat nimeni mare lucru. A venit apoi Renasterea si odata cu ea Nicolo Machiavelli, care ne-a invatat prin opera sa “Discursuri” ca societatea nu poate fi decit o “republica”, enuntind ca orice comunitate umana are doua categorii contrapuse: “poporul” si “cei mari care terbuie sa guverneze poporul”, iar aceste categorii nu pot fi decit intr-un “conflict constant”.
Tot Machiavelli in carti ale sale cum ar fi “Principele”, “Arta razboiului”, etc., a oferit oamenilor un “set de instructiuni bazice”, pe care si in zia de astazi, oricine le cunoaste, dar mai ales le aplica. Nu oricine insa face legatura intre acest “set de instructiuni machiavelice” si “asasinatul politic”, asasinatul in masa”, “controlul mental” etc. Iar aceste “intructiuni” sint intre altele:
“SCOPUL SCUZA MIJLOACELE”
“DEZBINA SI CONDU’”
“CEI MARI INTOTDEAUNA II DOMINA PE CEI MICI”
“DACA NU EXISTA UN CONFLICT ACESTA TREBUIE CREAT”
“NU SPUNE NICIODATA CE CREZI SI NU CREDE NICIODATA CE SPUI” (scrisoare din mai 1521 catre Francesco Guicciardini)
“UN ADEVAR SCAPAT, ASCUNS INTRE ATITEA MINCIUNI E GREU DE RECUNOSCUT” (idem)
“E MAI BINE SA FII TEMUT DECIT IUBIT”.
Am denuntat asta in articolul meu publicat pe “Gandeste.org” intitulat SA PUNEM CAPAT EREI MACHIAVELICE” si ori de cite ori am avut ocazia. O voi face si in cartea pe care am sa o public curind.
Orice observator atent poate descoperi, ca aceste “instructiuni bazice” functionau si in Imperiul Roman, si ca au fost OTRAVURILE MENTALE care au condus imperiul catre pierzanie, si care intr-o forma disimulata au animat si politrucii religiosi, pe parcursul celor 1000 de ani de bezna, in care au scufundat umanitatea. Machiavelli nu a facut decit sa le observe atent, si sa le dea o forma teoretica mai organizata. Iar din asta toata lumea s-a grabit sa invete cite ceva si si-a facut din aceasta invatatura adevarati “ochelari de cal”.
Asadar, Imperiul Roman, nu numai ca a pus capat intre multe altele si extraordinarei civilizatii dacice ai caror urmasi sintem nefiind urmasi ai “tilharului la drumul mare” Traian, (peste o suta de zile si-a celebrat “tilharul” victoria cu aurul furat dacilor, caci razboaiele impotiva lui Decebal secatuisera serios rezervele imperiale.) dar a impins si civilizatia insasi pe un drum fara intoarcere.
STATELE UNITE ALE AMERICII – “IMPERIUL ROMAN “AL ZILELOR NOASTRE
“Dintre cele aproximativ 200 de natiuni existente pe Glob, sapte dintre ele detin peste 50 la suta din Produsul Intern Brut (doar Statul California este mai puternic economic decit 193 dintre acestea), SUA detin singure peste 50 la suta din potentialul militar al Planetei.”
Imperiul Roman constituie insa si modelul dupa care Statele Unite se vor intr-o masura sau alta reparatoare ale presupuselor “greseli”care au facut ca Imperiul Roman sa se naruie. Statele Unite se vor un “Imperiu Roman” al zilelor noastre, sau cel putin asta lasa mereu sa se inteleaga.
“Jandarmul lumii” nu este similar cu “capul care lipseste lumii”. Nu de “jandarmi” are lumea nevoie, ci de un “cap” care sa-i stea pe umeri. Mai devreme sau mai tirziu vor fi nevoiti sa inteleaga asta. Sta in mare masura si in puterea lor sa contribuie la indreptarea lucrurilor. Depinde in mare masura si de americani, daca vor gasi de cuviinta sa renunte la aroganta lor caracteristica, sau vor continua sa nu culeaga nici un gram de intelepciune din erorile istoriei.
Nimeni nu va putea cere nimanui sa-si imparta cu nimeni bogatiile acumulate. Este si asta cu “redistribuirea bogatiilor” o alta MEGA ABERATIE, imposibil de realizat de altfel, si inutila in conditiile in care peste doua treimi din poulatia globului, nu numai ca este saraca, dar este si incapabila sa administreze orice fel de “bogatii”. De aceea au si cazut prada asa de usor rapacitatii “imperialismului” si industrialismului lacom de “resurse”.
Insa asa cum Imperiul Roman, ca de altfel si toate imperiile care au existat vreodata s-a prabusit sub propria-i greutate, din cauza propriilor erori, si imperiul Statelor Unite se va prabusi mai devreme sau mai tirziu. Multi intelectuali americani veritabili avertizeaza asupra acestui pericol. Nici China, daca si-a propus cumva sa ia locul imperiului American nu va avea alta soarta.
Insa prabusirea imperiului American sau a oricarui altul, va atrage dupa sine prabusirea lumii intregi, caci nici nu au permis si nici nu exista chiar si in clandsestinitate o alta alternativa viabila imperialismului si a monetarismului pe care acesta se sustine, in momentul de fata.
“BOLILE” DE CARE SUFERA ECONOMIA ACTUALA
“Prin revolutia tehnologica (puterea economica), aparitia armelor de foc si a derivatelor tot mai ucigatoare ale acestora (puterea militara) si aparitia ideologiilor (puterea simbolica), asistam aparent la o concentrare fara precedent a puterii in aceasta zona geografica.”
“Revolutia tehnologica” nu inseamna in mod necesar “putere economica”. Revolutia tehnologica este in esenta un rezultat al insasi CREATIVITATII UMANE.
Cercul vicios prin care “puterea econumica” genereaza “revolutie tehnologica” si care la rindul ei genereaza mai multa “putere economica” este un cerc vicios in care aceste doua elemente se autoalimenteaza. Este un sistem inchis care nu poate functiona asa la infinit. Si nu “revolutia tehnologica” este cea care trebuie scoasa din acest cerc vicios ci oricare din cele doua elemente. Important este ca aceste elemente sa fie scoase din interdependenta.
Revolutia tehnologica si insasi creativitatea umana sint cele care dau masura evolutiei si a civilizatiei insasi.
Subordonarea insa a tehnologiei atit economicului cit si politicului dar si militarismului este una din cauzele crizelor de orice fel. Tot aceasta subordonare fortata, este si cea care ne lipseste de posibilitatea de a depasi aceasta stare.
Economicul nu trebuie sa subordoneze sie-si nimic si cu atit mai putin creativitatea umana si implicit tehnologia, iar militarismul va iesi mai devreme sau mai tirziu de pe orice fel de scena daca avem pretentia depasirii propriului nostru primitivism.
Economia se mai justifica inca, dar nu ca scop in sine, ci subordonata unicului scop posibil si rational: SCOATEREA FIINTEI UMANE DIN MATERIALITATEA PROPRIEI SALE EXISTENTE, in sensul in care fiinta umana va trebui sa depaseasca stadiul sau primitiv, in care se afla si in care isi consuma intregul sau efort creativ si intregul sau timp, pentru asigurarea nevoilor sale materiale bazice si dezvoltarea unor tenologii subordonate, menite sa asigure mentinerea privilegiilor unor elite restrinse, sub amenintarea permanenta a “pedepsei capitale” fie prin infometare fie prin razboaie. Tehnologia este instrumentul prin care o poate face. Dar cita vreme tehnologia este subordonata economicului iar economicul este unicul scop al economicului, un scop in sine, nu putem ajunge nicaieri altundeva decit la aberatia “cresterii economice” fara limite si fara directie, un nonsens sortit si el esecului.
Ma voi opri aici, nu inainte de a-mi exprima inca odata dorinta si speranta mea de a putea comunica cu domnia voastra.
Cu un deosebit respect si consideratie
Cristian Adrian Butusina
(Decebal Rogoveanu)
Asa cum ziceam si in celalalt post Cristian, in acest moment traim in statul contemporan (asa cum urmeaza el statului modern). Statul contemporan, are la baza o alta putere dupa parerea mea, pe care tu nu ai prezentat-o, puterea corporatista. Cred ca aceasta putere este cea care conduce in acest moment. Atentie, eu nu sunt neaparat impotriva ei, cat a metodelor ei si a felului haotic de manifestare de care da dovada in acest moment. Din pacate asta este realitatea, si ceea ce trebuie sa facem in acest moment este sa intelegem ca noi nu mai protejam un cetatean ci un consumator.
Nu multi au luat in seama cuvintele unui “mare om de afaceri” Rothchild, care spunea la un moment dat, sper sa nu gresesc ca despre el este vorba, citez: “Noi ne-am adunat aici sa discutam afaceri si nu chestiuni de morala.”
Puterea corporatista cred ca este una din principalele puteri in stat, si poate aduce dezvoltare, asa cum poate aduce si epuizarea resurselor si distrugerea zonei, totul tine de cum este ea controlata, si de cum este pusa in valoare Puterea Consumatorului alias Cetateatului, care in acest moment este ca si nula.
Alex
Buna Alex
Initial cind am scris comnetariul la articolul “Concluziile puterii” al lui E O C, nu stiam ca este ultimul capitol din cartea sa “Puterea” si ca este disponibila in totalitate pe bloombiz:
http://www.bloombiz.ro/puterea
Azi noapte am citit-o in intregime, si tot ce pot sa spun deocamdata, este ca EOC si-a extras corect concluziile.
Tu ai foarte multa dreptate legat de “puterea corporatista”. Nu-i scapa atentiei nici lui EOC aceasta, si ii dedica in cartea sa un capitol intreg: “Jucatorii singutarici” in subcapitolul “Companiile multinationale”. Exista si un documentar canadian al lui Joel Bakan inca din 2003, “The corporation – intitutions or psychopats”. Foarte interesant de altfel si important de vazut si analizat.
http://video.google.com/videoplay?docid=3203253804055041031&ei=CF7USoxfnMTbAqvCrasK&q=the+corporation&hl=es&client=opera#
Revista “The Economist” aprecia in 2004 ca “ideea unei organizatii economice ca o organizatie psihopata, a fost originata de Max Weber cu referire la birocratia guvernamentala.” De asemeni remarca faptul ca “filmul voteaza in favoarea proprietatii publice ca solutie la toate relele corporatismului, in timp ce nu recunoaste magnitudinea acestor rele comise de guverne in numele proprietatii de stat cum ar fi cele comise de Partidele Comuniste”.
Exista foarte multa literatura pe aceasta tema, dincolo de “birfa de cartier” fie ea si intelectuala.
Eu insumi atrageam atentia intr-un comentariu mai vechi adresat lui Catalin (5 octombrie 10:44 am) ca “a trecut mai bine de un secol de cind “oamenii cu cap” nu isi mai pierd timpul cautind metode si mecanisme “politice” de a rezolva “practic” problemele. Sint “companiile private multinationale. Corporatiile. Banuiesc ca aici nu trebuie sa mai explic “cum si in ce fel” puterea financiara si industriala controleaza puterea politica, din care a facut o marioneta – hazlie de altfel.”
In ceea ce priveste “puterea corporatista” insa, aici ne confruntam cu o problema care la o prima vedere ne scapa atentiei: Nu vorbim despre acelasi lucru atunci cind ne referim la “putere”. Este “boala” a modernitatii sa folosim aceleasi concepte, dar pe care fiecare le intelege diferit pentru ca au fost definite in mod diferit si intr-un mod uneori, absolut tendentios.
Astfel definitia puterii este una, perceptia analistilor este alta, si perceptia maselor este cu totul altceva.
Academic vorbind, conform DEX-ului cel putin, “puterea” inseamna “faptul de a putea; capacitate, însusire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a actiona, de a realiza ceva; putintă”, dar si “autoritate, stăpânire, dominatie; influentă”.
Exista multe dezbateri pe aceasta tema. Astfel Michel Foucault, completindu-l pe Machiavelli, vedea puterea ca “o situatie strategica complexa intr-o societate determinata”, in care actiunile umane sint CONSTRINSE sau PERMISE. Max Weber avertiza asupra pericolului tot mai mare al concentrarii puterii in cadrul organizatiilor. Dupa Michels, liderii politici, chiar daca sint alesi democratic, cu cele mai bune intentii de ambele parti, exista tendinta permanenta ca acesti lideri sa se integreze in “elite ale puterii” care nu urmaresc decit propriile lor interese. Astfel Michels arata ca “puterea” intra intr-un cerc vicios in care se autoalimenteaza generind astfel si mai multa putere.
Pe de alta parte exista o mare diferenta intre “puterea reala” si “puterea perceputa”.
Sociologic vorbind, “puterea” inseamna “capacitatea unilaterala unei persoane sau unui grup de persoane, de a produce schimbari semnificative asupra altor persoane, prin actiunile realizate de acea persoana sau grup sau prin mandatari”. Paulo Freire spunea ca “puterea trebuie cautata in mintile celor dominati, care trebuie convinsi sa considere natural ceea ce li se impune inca de la nastere”.
Altfel si mai simplu spus, “PUTEREA” ESTE “CAPACITATEA DE A INFLUIENTA REALITATEA” prin influienta asupra celorlalti.
Acuma, eu nu stiu daca Chirovici in mod tendentios sa nu, omite aceasta definitie a puterii. Constat ca evita aceasta discutie. Insa nu pot sa nu constat efectul manipulator pe care il are considerarea “simbolului” ca putere in sine. Simbolurile, sau “MITURILE POLITICE” cum le numesc eu, nu influienteaza cu nimic pe nimeni. Persoanele sau grupurile care pun aceste mituri intr-o lumina favorabila lor sint cele care influienteaza.
Personal, sint dispus sa iau in consideratie “corporatiile” ca o “putere reala” chiar si in stat, mai mult la sugestia ta decit la sugestia lui EOC. Si stii de ce? Pentru simplul fapt ca EOC, ori a omis cu buna stiinta si nu tocmai buna intentie sa defineasca “puterea”, inainte de orice consideratie asupra puterii, ori nu vorbim despre acelasi lucru dintr-o pura si nevinovata eroare.
Corporatiile dupa parerea mea nu reprezinta “o putere” ci doar un instrument practic. Un simplu “vehicul social”. Si am multe motive sa le consider asa.
In primul rind, “corporatia” ca si “partidul politic” sau o simpla “societate comerciala” sau un “minister” sint simple institutii si numic mai mult. Persoanele sau grupurile, se folosesc doar de aceste, repet, “instrumente”, unelte pur si simplu, ca mistria ciocanul sau compasul, in urmarirea intereselor proprii. Aceasta realitate a fost observata de mult si in occident functioneaza o vasta retea de “lobby”, pe care EOC o observa si el in cartea sa. In Romania aceasta retea apare si ea sub forma ei mai primitiva a “gastilor” sau a “mafiilor locale” sau “politice”, care ies mai repede in evidenta decit institutiile in sine. Sint intre altele si cercurile de “relatii”. Sau de “pile”.
In al doilea rind, nu putem vorbi despre o “putere corporativa” propriu zisa, pentru ca actionariatul lor este deosebit de dispersat si mai ales “flotant”. Adevaratii “stapini” ai corporatiilor, pe linga faptul ca sint necunoscuti, sint enorm de multi si absolut dezorganizati in ceea ce priveste participatia lor in cadrul corporatiilor. Aceasta participare este “flotanta” pentru ca se poate schimba de la o zi la alta, in sincronie cu fluctuatiile bursiere. Alvin Tofler avertiza asupra acestui fenomen atit in “Al treilea val” cit si in “Power Shift”, spunind ca “tehnocratii”, adica managerii corporatiilor au uneori mai multa putere decit actionarii si chiar decit mai multe state la un loc. Nici una din “marile corporatii” despre care se spune ca domina lumea, nu este constituita altfel, decit cu “capital anonim”.
In al treilea rind, insasi faptul ca aceste corporatii sint “capitaliste” deci motorul lor este “capitalul bancar”, este deci de natura strict financiara, ne impiedica sa le dam o importanta mai mare decit o au. Puterea reala deci este “PUTEREA FINANCIARA”, iar “puterea corporatista” este doar un MIT, o “poveste frumoasa”, intre multe altele, care functioneaza doar in mintile noastre si nu in realitate. Si nu putem schimba realitatea fara sa ne schimbam “mentalitatea”. Daca e de vorbit aici de o alta putere decit cele mentionate de mine, am putea sa ne referim la o eventuala “putere tehnocratica” (scuza-mi pleonasmul). Desi si asta mi se pare irelevanta, caci “tehnocratii” nu mai fac doi bani intr-o corporatie, declarata din diverse motive in faliment si nici in fata unei decizii de destituire din functii. Atit “puterea corporatista” cit si “puterea militara” sint puteri mai mult potentiale decit efective. Ele sint doar instrumente deosebit de potente, care insa de unele singure nu reprezinta o “putere reala”.
Iar “puterea simbolica” nici macar nu exista ca putere. Tocmai asta incerc eu sa explic, si anume ca lipseste cu desavirsire o astfel de “putere”. Pentru a putea fi o putere reala, e nevoie de “personal specializat” si de “institutii corespunzatoare”, care impreuna sa poata exercita o “influienta reala”. “Puterea financiara” e constituita din “oameni extrem de bogati” si de institutiile lor specifice, “bancile centrale”, care in marea lor majoritate sint particulare (Rezerva Federala este particulara din 1913). Dar si “societatile anonime pe actiuni”. Toate la un loc constituie PUTEREA FINANCIARA.
Despre ce “putere simbolica” ne povesteste EOC, in conditiile in care “miturile politice” umbla slobode prin mintile oamenilor si le aburesc in asa fel, ca nu mai stie nimeni ce sa creada? In conditiile in care primul “smecher” mai istet decit “turma” se declara a fi insusi “mesia” si se transforma peste noapte in “lider” fara a avea nici habar despre ce vorbeste oamenilor? “Puterea simbolica” este cel putin o aberatie a lui EOC daca nu chiar o tentativa de manipulare in stil mare, caci nu mi se pare intimplator faptul ca o persoana cu inteligenta si cultura domniei sale, dar si cu functiile pe care le ocupa, atit in cadrul Bancii Nationale, cit si in cadrul Masoneriei romanesti, sa omita din clasificarea sa a puterilor, tocmai “puterea financiara”. Aceste “clasificari” au o putere extraordinara si nu numai asupra maselor ignorante si apatice, ci si asupra intelectualilor de bun simt si bune intentii. Aceste “clasificari” venite din partea unei “autoritati intelectuale” distrag atentia de la problemele reale mai mult decit o suta de televiziuni la un loc.
Asadar Alex, daca cumva citesti “Puterea” lui Eugen Ovidiu Chirovici, fa-o cu multa atentie, caci s-ar putea sa fie o carte cu “capcane”.
Nu in ultimul rind as vrea sa-ti atrag atentia Alex, ca aceste “corporatii” nu au nationalitate. Cineva le numea “state financiare”. Sigur ca este important de stiut influienta reala pe care acestea le au in statul nostru, in Romania, dar nu putem scapa din vedere nu “multinationalitatea” ci mai degraba “anationalitatea” acestora. Pe de alta parte insa, inainte de a vede “gunoiul din ochii altora”, parerea mea este ca ar fi mai bine sa ne vedem intii de “ale noastre”, si eu la acele “ale noastre” ma refeream cind am emis “clasificarea” mea a “puterilor”, atentie, “in stat”. “Statele nationale” probabil vor dispare, insa “natiunile nu vor dispare niciodata. Ori o “natiune” inseamna inainte de toate, “un popr, cultura si traditiile sale”, indiferent de “forma” sa de organizare teritoriala sau geo-politica.
Cu acelasi deosebit respect
Cristian Butusina
PS
Ma bucur enorm ca reusim sa discutam despre probleme cu adevarat reale si deosebit de importante. Astept cu interes comentariile voastre. Voi incerca sa adaptez acest comentariu si sub forma de articol.
Chiar daca de dimensiuni considerabile, articolul pune cap la cap idei exceptionale pe care le impartasesc in cea mai mare parte.
Evident ca prezenta atat a articolelor d-nului Eugen Ovidiu Chirovici pe gandeste.org, cat poate si a dezbaterii publice, nu poate fi decat de foarte bun augur.
Felicitari!
P.S. Astept cu interes publicarea cartii
Nu te contrazic Cristian. In aceeasi masura raman la parerea personala, ca Puterea Corporatista exista, da, ea este manuita mai mult de managerii de top decat de asociatii firmelor respective, dar exista totusi, si influenta lor este mai mult decat una pur finaciara. Au o latura sociala la fel de importanta si de asemenea una politica. Am sa iti dau numai un exemplu, cum marile supermarketuri din Romania reusesc datorita vidului legislativ, sa jupoaie la propriu producatorii locali prin ceea ce ei numesc taxa de raft, taxa de publicitate samd. Chiar si pe blogul meu ziceam la un moment dat de acest aspect si cum va influenta el economia locala, aici http://atitudinipunctro.blogspot.com/2009/07/vand-in-supermarket-deci-exist.html.
E foarte adevarat ca aceste corporatii sunt “anationale” si le avantajeaza foarte mult. Nu au identitate. Dar au banii necesari ca sa isi creeze identitati false in diferitele locatii unde ajung.
Am pus problema astfel fara ca vreun moment sa elimin celelalte puteri, dar cred ca in contextul actual trebuie sa realizam ca jocurile sunt altele si ca economia globala este schimbata mult fata de cum arata chiar si acum 20 de ani. Cum spuneam, nu mai putem vorbi de popor, cat putem vorbi de consumatori. Marketingul a functionat, si chiar foarte bine as zice eu.
Alex
Buna Alex
Citind rindurile tale, mi-am amintit de un capitol din cartea lui Chirovici citit azinoapte, pe care nu l-am luat prea in serios atunci, (poate din oboseala), insa rindurile tale m-au pus pe ginduri si am revenit la el:
http://www.bloombiz.ro/puterea/crima-organizata
Tu ai perfecta dreptate aici, dar eu simt ca ceva nu este in regula si nu stiu de unde sa agat problema asta.
Cred insa ca va trebui sa revin asupra “clasificarii” mele a puterilor reale in statul roman, fie ele legitime sau nu, fie ele legale sau nu. Poate ca nu ar fi lipsita de interes introducerea unei “a saptea putere”, care de fapt este reala, mult mai reala decit ne-am dori si extrem de eficienta din pacate si anume: “PUTEREA CRIMEI ORGANIZATE AUTOLEGIFERATE”. Caci in realitate asta ne supara cel mai tare si asta ne aduce catre colaps.
Am pregatit in cartea mea un capitol referitor la asta, dar nu m-am gindit pina sa discut cu tine ca “puterea” asta ar putea fi demna de trecut intr-o clasificare a puterilor in stat, dar ma gindesc acum, ca daca nu o vom pune in “bataia pustii” sau in lumina reflectoarelor mintii, va scapa atentiei tuturor.
Pe nimeni nu deranjeaza prezenta supermarket-urilor si a capitalurilor straine in Romania. Din contra. Despre oportunitatea lor aici nu cred ca avem nimic de discutat. Ceea ce nu numai ca deranjeaza, dar ne ucide de-a dreptul, este activitatea acestor “viermi”, care sint “mafiile” si care ne apar drept “putere corporatista”, ei nefiind altceva decit “crima organizata”, autolegiferata. Impinziti peste tot in sferele puterii, sint greu de identificat ca atare si sint convins ca nici corporatiilor prezente pe pamint romanesc nu le convine aceasta situatie, mai ales ca din ce in ce mai mult populatia pierde din puterea de cumparare si si devine un adevarat butoi cu pulbere.
Corporatiile si managerii lor nu pot sa vada decit interesele companiilor lor. Altfel nu poate fi. Daca cineva asteapta de la aceste companii “ajutoare sociale” sau sa reglementeze “problemele” statului roman, se inseala amarnic. Insa faptul ca li se propun variante de afaceri avantajoase de ambele parti dar ilegale, alaturi de acoperirea legala necesara de care se ocupa aceste “mafii” in parlament, comisiile legislative ale acestuia si in guvern, nu trebuie sa ne puna in situatia de a arata cu degetul si nici de a da cu parul in corporatii ci in vinovatii reali. Aceste “mafii” nenorocite.
Da, si tu si eu cred ca avem dreptate, si CRIMA ORGANIZATA LEGIFERATA din Romania ar trebui analizata si catalogata ca atare si in mod separat atit de “puterea corporatista” dar si de “crima organizata traditioala” care e cu totul altceva, desi exista legaturi intre ele. (Eu cind l-am vazut pe Basescu ca se “saruta bot in bot” cu lumea interlopa si o mai face si public, si ca mass-media preia astfel de scirnavii, mi-a venit sa vomit. Eu nu mai deschid televizorul de mai bine de o luna. Am aflat ca a cazut guvernul acum de la voi.)
Numisem capitolul din cartea mea DELICVENTA LEGIFERATA, si aratam in el cum de multa vreme prin jocuri politice de legiferare si nonlegiferare, crima organizata a fost creata si alimentata inca de pe vremea “legii prohibitiei alcoolului” in Statele Unite. (Legea seaca). Stiam ca asta face parte din “jocurile puterii” si in zilele noastre. EOC observa si el asta cind pomeneste de eliberarea si influienta pe care a avut-o in al doilea razboi mondial Luki Luciano, dar nu merge mai departe in analizele sale. Eu insa da.
Crima organizata este un produs al puterii in toata lumea si nicidecum un “fenomen scapat de sub control” cu ni se prezinta el de fapt. Scopul acesteia nu este altul decit “controlul social” acolo unde autoritatea statului este inoperanta, sau acolo unde politiile, ca sa fie operante ar trebui sa fie supradimensionate cu costurile aferente. (Am sa public aici si acest capitol daca vrei. L-am scris anul trecut cind eram inca in Spania).
Dar “crima organizata” si “lumea interlopa” sint una, iar “crima organizata si autolegiferata” adica mafiile care conduc acum statul roman de fapt, sint cu totul altceva.
Pe curind Alex!
Cristian Butusina
Cristian Butusina says
Buna Mihai
Bine-ai venit printre noi. Multumesc pentru aprecieri. Ne-am bucura cred cu totii sa participi si tu la dezbateri aici. Precum vezi, o parte din cartea mea, se naste acum cu participarea voastra. Ar fi extraordinar sa pot avea acordul vostru in a prezenta contributiile voastre in carte. Am spus-o si o repet: “…nu sint vre-un geniu si nici Dumnezeu. Nimeni nu este…” Numai prin “munca in echipa” putem sa-i dam de cap monstrului asta care ne macina vietile si linistea. Ceea ce incepe sa se intimple aici este un adevarat “brein storming”. Ceea ce incepe sa se intimple aici ar putea schimba intr-o buna zi insasi lumea. Numai de noi depinde asta. Si Beatles a inceput intr-o cafenea din Manchester. Si NSDAP a inceput intr-o cafenea din Münken. Totul are un “inceput” pe lumea asta. De ce n-am avea si noi, oamenii simpli dar maturi, inteligenti si cu bun simt un inceput al nostru? De ce n-ar fi “Gandeste.org” cafeneaua noastra virtuala care sa ajunga intr-o buna zi sa schimbe lumea in bine?
Cu respect
Cristian Butusina
Alex
Apropo de articolul de pe blogul tau! L-am citit mai de mult si este excelent! Este exact ce se intimpla si nu sint multi cei care realizeaza asta, dar mai ales sint si mai putini cei care isi dau seama de cit de grave sint consecintele mai ales viitoare a ceea ce descrii tu in articolul tau.
De fapt si “proiectul Phoenix” se vrea intre altele o SOLUTIE CONCRETA la ceea ce spui tu si ceea ce se intimpla de fapt.
De ce nu propui administratiei acestui site sa-l publice si aici ca articol? Uite eu PROPUN ACUM ASTA. Esti de acord si tu? E de acord si administratia?
Pe curind
Cristian
Nu ma deranjeaza niciun citat, nici aici pe site nici in cartea ta Cristian atat timp cat se pastreaza contextul si sursa.
Vis a vis de supermarketuri in particular si corporatii in general, este adevarat ca noi sa avem mana libera am face exact ca si ei. Problema este ca nimeni nu a oficializat aceasta putere pentru ca apoi sa o controleze prin lege. Ceea ce nu este interzis este permis. Poate ma insel dar cred ca nici in acest moment nu este legiferata corect violenta domestica, ceea ce iseamna ca statul nu se poate autosesiza in problema “paruirii femeii”. Cam acelasi lucru este si aici, daca statul nu se autosesizeaza, ei vor profita din plin de o piata in plina dezvoltare dar fara legi. Un paradis fiscal si economic, unde ei pot impune legi in lipsa altora mai bune.
De aceea ei nu sunt neaparat vinovati, ca nu au morala, este exact cum spuneam, suntem aici sa discutam afaceri si nu chestiuni de morala, statul si aparatele lui sunt cele care pot sa ingradeasca drepturile acestor mastodonti mondiali.
Alex
Salut Cristian,
Asta a si fost motivul pentru care citesc articole postate pe gandeste.org…am simtit ca opiniile exprimate pe acest blog reflecta in foarte mare parte si ideile si opiniile mele.
Bineinteles ca sunt de acord sa incluzi in cartea ta unele din ideile/parerile exprimate de mine fie in comentariile de aici, fie in articolele postate pe blogul meu (www.mihailbondoc.com).
Voi participa si eu cu placere la unele dezbateri in limita timpului liber disponibil si a competentei fata de subiectul respectiv.
O seara buna,
Mihai
Stimati domni,
Cred ca niciunul dintre voi nu a citit cartea despre care discutati, adica Puterea, a domnului Eugen Ovidiu Chirovici. Poate doar fragmente (este publicata pe episoade pe bloombiz, dar a fost editata la RAO in acest an si se gaseste in librarii). Cum “nu pomeneste de puterea financiara”?? O numeste Puterea Economica, alaturi de celelalte doua forme de putere, Simbolica (religii, ideologii) si Militara. Citirea unor fragmente disparate poate induce in eroare. Practic, in final, fiecare concluzie este sinteza unui capitol anterior. Asadar, fara citirea acestora, niciun cititor nu poate…concluziona.:))
Buna Anda!
Nu stiu ceilalti, dar eu am citit cartea lui Chirovici si inca de doua ori. Poate nu ai citit tu comentariile mele aici, ai citit doar articolul meu, sau nu le-ai citit cu suficienta atentie.
Cartea lui EO Chirovioci este o carte deosebit de interesanta si de documentata, dar mai ales deosebit de necesara in zilele noastre, cind textele de acest gen sint atit de rare si atunci cind sint, scapa atentiei majoritatii oamenilor, care din pacate sint preocupati de propria lor supravietuire, de viata lor de zi cu zi si ori nu au timp ori nu realizeaza cit de importanta este cunoasterea acestor probleme descrise de Chirovici in rezolvarea problemelor care ne apasa pe toti.
Nici nu aveam cum sa nu citesc aceasta carte, pentru ca se refera la chestiuni, care pe mine cel putin ma preocupa in mod deosebit si de la o virsta inca frageda.
Insa asa cum am spus aici in comentarii, (un comentariu adresat lui Mihai), nici eu si nici Chirovici, nici tu si nici NIMENI nu detine adevarul in intregimea sa. Aceasta nici macar nu este posibil. Fiecare din noi are o pregatire mai mullt sau mai putin adecvata, fiecare are dreptul si mai ales datoria de a extrage din realitate propriile concluzii.
Ceea ce insa ar trebui sa ne ne apartina tuturor, este CAUTAREA. De asta sint convins intr-o masura atit de mare, ca nimeni nu va putea sa mi-o scoata din cap vreodata. De aceea ma bucur enorm ca atit cartea lui E O Chirovici, cit si articolul meu aici, au avut totusi ecou printre voi. Ma bucur deci sincer ca ai venit printre noi si m-as bucura si mai mult la fel de sincer daca ai ramine si daca m-ai combate cu toara puterea ta mentala. Daca ai s-o faci, ai sa constati cu siguranta ca este nu numai pasionant, dar si deosebit de util, caci si tu si eu si oricine ar face-o, ar descoperi lucruri noi, pe care el insusi le stia deja, dar pur si simplu NU STIA CA LE STIE. Asta in afara lucrurilor noi pe care le putem invata unii de la altii. Este marea aventura a cunoasterii, este marea aventura a insasi mintii umane.
Numai DIALOGIND pot iesi la lumina marile adevaruri. Insasi faptul ca citim o carte si scriem la rindul nostru o alta, sau pur si simplu o parere, un comentariu cit de mic, este tot o forma de dialog. Si Chirovici a citit enorm inainte de a-si scrie concluziile sale, si sint convins ca nu se va opri aici. Este un intelectual veritabil, este o fire curioasa si scrutatoare, este acel gen de caracter uman caruia ii place sa STIE pe ce lume traieste si mai ales sa CONTRIBUIE la schimbarea ei permanenta.
Referitor la “puterea economica” si “puterea financiara” acestea sint doua chestiuni care nu se pot dupa parerea mea, sub nici o forma confunda una cu alta. Eu tocmai asupra acestui fapt atrageam atentia in comentariile mele.
Insasi EOC defineste puterea economica in felul sau si am sa il citez aici direct:
“Puterea economica nu se refera doar la o posesie momentana a unor resurse de o anumita natura/amplitudine, ci si la capacitatea de a le exploata/alimenta/mentine/spori pe acestea si de a decide alocarea lor.”
Insasi definitia academica a “economiei” se refera la “ acea stiinta care studiaza relatiile sociale in legatura cu PRODUCTIA, SCHIMBUL si CONSUMUL de BUNURI SI SERVICII, considerate ca MEDII DE SATISFACERE A NECESITATILOR UMANE si rezultate al efortului individual sau colectiv in cadrul societatii”.
“Puterea financiara” este o putere distincta si DEASUPRA puterii economice. Nu numai a puterii economice ci din pacate deasupra tuturor puterilor reale sau nu. Daca tu Anda ai gasit in cartea lui Chirovici un singur capitol, sau macar un singur paragraf care trateaza “puterea financiara” in sine, ca pe o putere distincta, aparte, te rog sa-mi atragi atentia si sa-mi spui unde sa-l caut.
Intr-un comentariu din 17 octombrie la “Concluziile puterii” pe “bloombiz”, un tip, Teofil, facea o remarca sarcastica, dar extrem de interesanta, cu o usoara referire la cartea “1984” a lui Orwell:
“Dintotdeauna, oriunde: CINE PRODUCE BANII, DETINE PUTEREA CINE DETINE PUTEREA, STABILESTE ADEVARUL CINE STABILESTE ADEVARUL, CONTROLEAZA TRECUTUL CINE CONTROLEAZA TRECUTUL, DETERMINA VIITORUL CINE DETERMINA VIITORUL, PRODUCE BANII.”
Vezi deci Anda, ca nu este numai parerea mea, ca “puterea financiara” este o putere distincta si deasupra oricarei alteia, si mai ales o putere care se alimenteaza pe sine insasi si controleaza TOTUL.
Ori aici este dupa parerea mea problema cea mai grava care a afectat si continua sa afecteze toate societatile cunoscute, si anume aceea ca daca “economia” se refera strict la “satisfacerea necesitatilor oamenilor”, “puterea financiara” pune aceasta “economie” in stricta dependenta de “BANI”. Cu alte cuvinte, “necesitatile oamenilor” depind de “puterea financiara” si mai ales de acei putini care detin aceasta putere. Sau altfel spus, mesajul cel mai corect ar fi acela ca “supravietuiesc numai aceia carora “puterea financiara” le permite aceasta supravietuire”.
Confuzia nu ii apartine numai lui E O Chirovici, ci este o confuzie generala, dar mai ales este rezultatul unei manipulari perfide si deosebit de grave pe care detinatorii “puterii financiare” o alimenteaza. Astfel, prezentind “puterea economica” ca pe o putere in sine si ACEEASI cu “puterea financiara”, dau doar ILUZIA, ca acela care are “bucatica lui” de “putere economica”, o mica fabricuta, sau un mic magazin, sau pur si simplu un servici remunerat, ar avea si “bucatica lui” de “putere financiara” si implicit “bucatica sa” de independenta , si mediile prin care isi poate asigura “ziua de miine”. Ori in realitate lucrurile nu stau nici pe departe asa, caci aceasta independenta este iluzorie, iar “siguranta zliei de miine”, depinde de fapt de efortul imens pe care fiecare il face pentru intra in posesia mediilor prin care isi asigura insasi supravietuirea. Iar acest efort imens, care ocupa oamenilor tot timpul vietii lor, se face intotdeauna in DETRIMENTUL CUIVA. Astfel, cel care gaseste un servici bun, lasa intotdeauina pe dinafara alti concurenti. Cel care gaseste un vad bun pentru un magazin, lasa intotdeauna pe dinafara alti pretendenti la acel loc. Cel care isi face o fabricuta, ocupa un segment de piata si de “obiect de activitate” care nu mai poate fi opcupat de un altul decit in detrimentul ambilor.
Deci in toata povestea asta exista mereu un “primul venit – primul servit” dupa care usa se inchide. Iar aceste tipuri de societati, nu pot functiona decit prin existenta unei paturi largi de “saracie”, fara de care “purerea financiara” nu ar putea nici macar sa existe. Ea exista tocmai pentru ca exista in permanenta o mare masa de “saraci” carora nu li se permite sa aiba mai mult decit atit cit sa supravietuiasca si sa alimenteze prin efortul lor continuu insasi “puterea financiara”. Iar daca aceasta masa de populatie saraca “isi prmite” aroganta” sau “indrazneala” de a iesi din saracie, atunci “puterea financiara” pentru a se putea mentie, se dedica “fabricarii” acestei saracii de care are atita nevoie. Si pentru ca aceasta “fabricare” pe fata a saraciei, este de regula generatoare de conflicte sociale nedorite, “puterea financiara” recurge la “controlul mental”, la “prostirea populatiilor”, la acele “manipulari de constiinta” de care iti vorbeam mai inainte. Iar “confundarea premeditata” a “puterii economice” cu “puterea financiara” este una din ele. Prezentarea “concurentei libere” ca pe ceva natural, ca pe ceva generator de “progres” este o alta mare minciuna, o alta “mega-manipulare”.
Cu deosebit respect
Cristian Butusina
Buna Mihai!
Scuza-mi absenta, insa am explicat asta in comentariile mele pe acest site la articolul “TREZITI-VA ASTA NU E ROMANIA NOASTRA” si nu mai revin asupra lor aici.
http://gandeste.57studio-dev.com/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/comment-page-7
Mai am acolo si un articol nou, “VRETI O NOUA AVENTURA POLITICA…?” precum si doua comentarii la care m-ar interesa si parerea ta.
http://gandeste.57studio-dev.com/puncte-de-vedere/vreti-o-noua-aventura-politica-iata-aici-o-aveti/7126
http://gandeste.57studio-dev.com/general/alte-“concluzii-ale-puterii”/6589
Iti multumesc pentru “acceptul” tau ca de altfel si lui Alexandru. Cu siguranta o voi face si va voi prezenta inainte de publicare textele care se refera la voi, fapt pentru care ar fi bine cred sa-mi facilitati accesul la o adresa a voastra de email. Imi puteti trimite asta daca nu vreti sa fie publice adresele voastre pe adresa “Proiectului Phoenix”:
proiectulphoenix@yahoo.com
Am citit cu deosebita satisfactie articolul tau: “SE POATE MAI RAU” din blogul pe care mi l-ai recomandat.
http://www.mihailbondoc.com/2009/10/se-poate-mai-rau.html
Marturisesc ca ai un talent deosebit si ca la rindul meu iti impartasesc aproape in totalitate opiniile. M-as bucura foarte tare daca administratia acestui site “gandeste.org” ar fi de acord sa publice acest articol si aici. Eu oricum am sa adaug acest comentariu al meu si in blogul tau, care mi se pare in totalitate deosebit de interesant.
Articolul tau m-a pus si el serios pe ginduri, si as vrea sa-ti propun deci ceva: Hai sa inauguram impreuna o serie de dezbateri aici, sub deviza “SE POATE MAI BINE”. In fond toti vrem asta, nu toti insa stim si cum sa facem posibil acest “bine”. Insasi blogul tau l-ai numit atit de sugestiv “Iesirea din indiferenta”. S-a comentat destul de mult aici pe site ca “iesirea din indiferenta” inseamna, sau ar trebui sa insemne mai muilt decit atitudini “virtuale”, ar trebui macar sa scoata la lumina “solutii practice”. Insasi “proiectul Phoenix” este dedicat in toatalitate experimentarii acestor “solutii practice”, iar intreaga mea activitate aici pe “gandeste.org”, ca de altfel si cartea la care lucrez, sint menite sa fundamenteze teoretic aceste solutii.
Asadar ce parere ai? Deal?
Cu respect
Cristian Butusina