Pornită inițial, probabil, cu profunde intenții umaniste, corectitudinea politică a degenerat într-un monstru, când s-a văzut transpusă în politica globală. A castrat de firesc comunități întinse, a tarat individualitățile, a nenorocit vieți prin numeroasele abuzuri. Totul în numele unui proclamat bine general, dovedit un drum înfundat, neconform cu firea omului. Care este deschisă spre competiție, amatoare de departajare.
Ți se spune că ești liber, ți se alimentează această iluzie. Însă, în realitate, ți se înfige un pistol în tâmplă. Ba ți se cere și să fii mulțumit că-l ai acolo, eventual să pupi țeava armei.
Binele făgăduit a ajuns, de fapt, o înregimentare, o uniformizare, o imensă mașinărie de spălat pe creiere. O acțiune manipulatoare de obținere a unor populații docile, incapabile de revoltă. Și, ca în orice manipulare de succes, subiecții nu realizează că-s jucați pe degete, au impresia că au descoperit ombilicul radios al democrației, pralinata stare de a fi.
Precum comunismul, naționalizator al mijloacelor de producție și a proprietății private, corectitudinea politică ”naționalizează” comportamentul uman, îl standardizează, și e cât pe ce să obțină un om de tip nou. Ca în visul comuniștilor, însă pe alt palier, nu al materialismului, al gândirii și relațiilor interumane. Unde ești nevoit să te uiți în gura fiecărui prost, a ultimului ciudat, să-l iei în seamă, să-l cocoloșești, ca nu cumva respectivul să se simtă lezat că e cum a ieșit din burta mă-sii. Nu ridici nivelul prostului, trebuie să te cobori cu respect la al lui și să te arăți cuprins de fericire, ca iluminat de un adevăr măreț. Prostul este etalonul global, mărșăluitorul ideal pentru imperii și corporații, căruia nu-i permis să-i tulburi zen-ul nici cu o floare, nici cu zborul unei libelule. E o lume cu josul în sus, strident artificială și alimentată prin media, cu reperele trase pe o linie moartă, un dictat al anormalului. Lupta împotriva ei are importanța aerului și urgența nevoii de-a respira.
Însăși natura discriminează, n-ai cum să te împotrivești naturii. N-ai cum să faci din căcat bici, cum sună o exprimare plastică și hiperrealistă din popor.
Corectitudinea politică este luarea ca ostatic a libertății.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria
Adauga comentariu