Văd că mă aflu pe un fel de „listă neagră” de români care „sunt în slujba Moscovei, cu intenţie sau involuntar”. Lista e de un umor la fel de involuntar ca şi prostia autorilor ei. Care îşi închipuie că sunt în slujba SUA, dar de fapt sunt nişte Igori ai conjuraţiei imbecililor. Singura conspiraţie cu adevărat mondială.
Lista a fost iniţiată de Radu Oleniuc, stâlp al partidului Noua Republică (filiala Botoşani, recomandat călduros de Mihail Neamţu) şi popularizată de pagina de Facebook a website-ului „În Linie Dreaptă”. Conform relatărilor din presă, recent, un alt membru al partidului Noua Republică, şeful filialei din Topliţa, l-ar fi ameninţat cu moartea pe jurnalistul Mihai Gâdea, de la Antena 3.
Logica autorilor şi difuzorilor listei e una de extracţie bolşevică: cine nu e cu noi e „în slujba” duşmanului. Nu chiar. Cine nu e cu voi poate că aşteaptă să vă deşteptaţi. Să vă spălaţi pe dinţi. Şi pe faţă. Să vă mai ţesălaţi chica retorică. Să învăţaţi să vă recunoaşteţi greşelile şi abuzurile. Să vă comportaţi ca nişte oameni, nu ca nişte ciomăgaşi. E de datoria oricărui om civilizat să se abţină de la a participa la mojiciile prietenilor. Şi e de datoria oricărui om onest să atragă atenţia prietenilor asupra samavolniciilor la care se dedau. Dacă neoconservatorii americani insistă să îşi taie singuri craca de sub picioare, asta nu înseamnă că oricine observă şi comentează acest lucru e în slujba Rusiei. Pentru că, până la urmă, comportamentul arogant faţă de Rusia – şi faţă de întrega lume nealiniată la ora Washingtonului – al anumitor cercuri din SUA aduce mai multe servicii Rusiei decât critica pe care o aduc eu sau alţii acelui comportament abuziv. Dacă Extremul Occident vrea să trişeze la cărţi, e treaba lui. Dar să nu ne ceară să ne prefacem că plouă.
Modul în care Împăratul fuge gol puşcă prin lume cerând în acelaşi timp prietenilor să îi admire croiala hainelor e cu adevărat psihotic. În timpul Războiului din Vietnam, căruia i s-a opus, Hans Morgenthau descria astfel politica externă psihotică a SUA: „Creezi o lume care e o închipuire şi acţionezi ca şi cum ar fi lumea reală. Nu îţi permiţi să accepţi nicio opinie care dovedeşte că lumea pe care o socoteşti reală e de fapt o simplă închipuire. Nu poţi îngădui ca lumea ta să fie demascată ca ficţiunea care e pentru că nu îţi permiţi să dai cu piept cu realitatea aşa cum e ea. Ştii diferenţa dintre un neurotic şi un psihotic: psihoticul crede că doi şi cu doi fac cinci, iar neuroticul crede că doi şi cu doi fac patru şi e nefericit din cauza asta. Suntem guvernaţi de psihotici, de oameni care au crezut şi încă mai cred că doi şi cu doi fac cinci şi care nu îşi îngăduie să accepte că fac patru”.
Ca urmare a criticilor pe care le-a adus Războiului din Vietnam, pe care îl considera un dezastru militar, politic şi diplomatic pentru SUA, Morgenthau a devenit ţinta atacurilor sub centură ale preşedintelui Lyndon Johnson. Johnson a iniţiat aşa-numitul „Proiect Morgenthau” prin care urmărea hărţuirea fiscală, concedierea, compromiterea academică şi marginalizarea politică ale lui Morgenthau. La campania de lichidare simbolică a lui Morgenthau, coordonată din Casa Albă de un angajat al Administraţiei Johnson, au participat FBI şi IRS (fiscul), dar şi universitari precum Zbigniew Brzezinski sau „ONG”-uri precum Freedom House, care au publicat articole prin care denunţau poziţia lui Morgenthau ca fiind una pusă în slujba comuniştilor, pacifiştilor şi trădătorilor de ţară.
Meditând la această campanie şi la modul în care se face politica în lumea contemporană, Morgenthau scria, în ultimii ani de viaţă, rânduri de mare actualitate: „Am ajuns să ne dăm seama, cu ajutorul experienţei politice, de ceea ce unii dintre noi realizaseră cu ajutorul reflecţiei filosofice, şi anume de faptul că puterea nu cedează argumentelor, oricât de raţionale şi de valide ar fi, ci doar unei puteri superioare. Am ajuns să realizăm că distribuţia puterii în America favorizează continuarea politicilor pe care nu putem să le considerăm decât ca imposibil de apărat din punct de vedere raţional şi moral” (Hans J. Morgenthau, „Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-1970” (1970), 381-83).
Nu m-am putut opri să nu mă gândesc la rândurile lui Morgenthau văzând că oamenii care pun în circulaţie liste de slujbaşi ai Moscovei sunt recomandaţi de Grupul de Dialog Social, partener al Freedom House România (agreată de Victoria Nuland), sau de Vladimir Tismăneanu (agreant al dnei Nuland), care recent semna un articol despre „Zbigniew Brzezinski, un strateg vizionar” (inclusiv al crizei din Ucraina). Oamenii care cred că doi şi cu doi fac cinci sau oricât mai spune Partidul sau Bursa astăzi nu pot sta decât împreună. Altminteri s-ar rupe filmul. Vorba aia, „birds of a feather flock together”. Mai ales dacă sunt păsări de pradă.
Dacă Washingtonul ar învăţa să respecte logica, bunul-simţ şi restul lumii, nu ar mai avea nevoie de Igori care întocmesc liste negre. Şi ar admite că nu e „mumos”.
Autor: Mircea Platon
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu