Mutaţiile care au loc în lume sunt uriaşe. Ritmul de dezvoltare s-a intensificat până la cote care depăşesc capacitatea oamenilor de a le înţelege şi de a se adapta la ele. Şi totuşi, drum de întoarcere nu există, doar o uriaşă întrecere planetară şi o neîncetată solicitare a inventivităţii creierului omenesc. Românii sunt înzestraţi cu o cotă ridicată de inteligenţă nativă, dar mai puţin cu putere de muncă şi cu stăruinţă. Trebuie însă, neapărat, să ne adaptăm necesităţilor, căci altfel riscăm să rămânem marginali, pe dinafară.
Sunt ţări lipsite de resurse naturale ori avându-le în cantităţi mici, dar care au avut puterea de a scoate comori din piatră seacă! Se impune a le urma exemplul şi totodată de a ne folosi de resursele noastre fără a le risipi şi, mai ales, fără a le înstrăina cu uşurinţă. Bogăţia naturală a ţării trebuie utilizată la cote maxime şi în această operaţie trebuie să ne implicăm în primul rând noi înşine cu pasiune şi dăruire.
Uităm cu prea mare uşurinţă că la mijlocul veacului al XIX-lea grânele noastre erau căutate şi ajungeau în toate părţile Europei şi mai uităm că timp de decenii, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, am fost un apreciat producător şi exportator de petrol şi că aceste bogăţii au stat la temelia dezvoltării României moderne. Este drept că poate şi atunci n-am folosit la capacitatea maximă forţa de muncă şi inteligenţa românească, că şi atunci, ca şi în zile mai apropiate, am fost constrânşi sau ne-am lăsat cu prea mare uşurinţă în parte înşelaţi de alţii. Astăzi însă primejdia este şi mai mare. Unele mari puteri nu-şi exploatează anumite resurse naturale de pe propriul teritoriu preferând s-o facă în alte părţi. Cu toţii se gândesc şi la ziua de mâine. Trebuie s-o facem şi noi, neuitând că avem datorii şi faţă de urmaşi.
Avuţia ţării fiinţează încă. Solul şi subsolul nostru nu trebuie să-l înstrăinăm prin nepăsare şi neimplicare. Există, fără îndoială, reguli stabilite în relaţiile internaţionale şi în primul rând în comunitatea europeană, dar în primul rând trebuie să primeze interesul naţional şi pentru aceasta suntem datori să nu asistăm pasiv cum bogăţiile noastre sunt valorificate în folosul altora, ci să le apărăm şi mai ales să demonstrăm lumii că suntem capabili de a îngriji propria noastră avere.
Să nu ne înstrăinăm capitalul, când îl putem folosi cu rod bun în ţară şi mai ales să ne străduim fiecare, la locul nostru, de a demonstra că suntem deplin capabili de lucra rodnic şi eficient în folosul României şi fără îndoială, în primul rând, în propriul nostru folos, al fiecăruia!
Autor: Dan Berindei
Sursa: Revista Clipa
D-le Academician,
Eu cred, ca vocile dumenavostra ale celor cu dare de mana in aceste foruri,trebuie sa fie foarte zgomotoase si sa militati caa totul sa ramana in mainile noastre aale romanilor nu sa le dam pe nimic altora. Poate ca noua conducere va face mai mult decat ce s-a facut pana acum.
Toata stima pentru Domnul Academician,
dar
o randunica nu aduce primavara.
Pentru aceasta trebuie in ziua de azi un partid, o miscare de masa, suporteri, bani si iar bani pentru publicitate, pentru influentarea maselor, ziare, reviste, cu alte cuvinte o mass media puternica.
Pana nu va exista ceva cat de cat restul este doar vise, vise
si poate peste cinci sase generatii, daca pana atunci va mai exista ceva din Europa actuala.
Pacat de atatea capete inteligente oarbe la ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla in continuare in Romania si restul Europei
PS Moto din Alexandru Lapusneanu:
Prosti, prosti, dar multi!
(si astia nu stiu cu cine voteaza!!)
Cu deosebita stima
Costica