Ieri seară, în timp ce așteptam anunțul cu persoana noului papă, m-a sunat Adrian Sobaru, un om pe care l-am cunoscut îndeaproape după gestul său unic și eroic petrecut în Parlamentul României. A fost palma cea mai usturătoare aplicată regimului Băsescu și probabil că gestul de sacrificiu suprem comis de modestul electrician din televiziunea publică a adus destule voturi actualei puteri. Adrian îmi cerea să ne vedem cinci minute. Sunt la Sângeru, i-am spus. Dacă e ceva grav și urgent, vin la București. Nu, a zis el stingherit, vroiam doar să-mi iau la revedere de la dumneavoastră. Plec. Cum pleci? Plec din țară. Cu familia cu tot. Plec definitiv. Am rămas mut. Am aflat mai multe de la Mihai Petcu, amicul meu, autor al faimosului parc cu animăluțe vizitat, în Pantelimon, de copiii Capitalei. Mihai a încercat să-l ajute pe Adrian Sobaru, în momente dificile. Acum se pare că orice încercare e zadarnică. Eroul Sobaru, singurul nostru Sobaru părăsește scârbit și înfrânt țara.
Fac un rezumat al amănuntelor din viața lui pe care le știu. Stă în apartamentul unui unchi care își cere casa înapoi. Am scris atunci o scrisoare deschisă adresată lui Ponta și primarului general Oprescu. La câte case s-au dat, dați-i și singurului nostru Sobaru un apartament de bloc. Nu crapă lumea. N-am primit niciun semn că am fost auzit. În perioada alegerilor, Sobaru a încercat să candideze pentru un loc în Parlamentul pe care el l-a salvat de sindromul lașității. Nu s-a găsit un loc pentru el. N-avea calificarea de politician! Câte cururi care n-au decât calificarea de a ști să dea din coate și să facă aranjamente nu încap în acest parlament! În Televiziunea publică Sobaru, pus inițial pe lista de concedieri, a fost păstrat dar cu prețul a numeroase umilințe și trecut pe linie moartă. Are un copil cu probleme, un băiat frumos și cu privire luminoasă și caldă. L-am cunoscut. Situația lor nu s-a schimbat cu nimic în bine.
Adrian Sobaru pleacă. Nu și-a aranjat nimic, nicăieri. Nu-l așteaptă nimeni, în nicio țară. Pot spăla vase, zice Adrian, nu e umilitor. Aici însă e umilit zilnic, i se trântesc uși în nas. Iar la firea lui nu mai suportă. Redactorul șef de la A.M. Press îmi amintește un amănunt pe care-l uitasem. Când a fost uns președinte al Camerei Deputaților, Zgonea a ținut să-i mulțumească eroului Adrian Sobaru, datorită căruia (și datorită căruia), e acolo. L-a uitat și Zgonea devenit între timp coleg cu Mihai Viteazul.
Sobaru comite al doilea gest extrem. Își ia familia și pleacă în bejenie. Nici nu știți domnilor – domnilor? – cât ne va costa și cât vă va costa această a doua aruncare de la balcon a lui Adrian Sobaru.
autor: Lucian Avramescu
sursa: ampress.ro
Poveste trista, dar cati oameni vor sarii in cap, ori vor face greva foamei, trebuie, musai sa primeasca apartament si sa fie primiti in parlament?
In cea mai neagra perioada al dictaturii ceausiste, am intrebat prietenul, medic specialist psihiatru, daca este adevarat, unele persoane sunt internate la sectia lui? Ma intrebat daca um curaj sa sar in cap de la inaltime, ori sa ies in strada si sa urlu, nu..mi comvine. Nu am avut curaj, gandidu..ma la familie!Inca mai suntem prieteni, ma considera normal!
IARTA-MA, ADRIAN SOBARU,ca nu te pot ajuta! Regretabila si dramatica, situatia eroului uitat…Printre straini,in bejenie, nu-i usor, o stim toti. Dar un caracter puternic nu poate fi infrant! Adrian Sobaru ramane un erou, un invingator chiar si acolo, printre alti…eroi.
Acest USL care duce mai departe politica PDL ,aceeasi!, il vad mai draconic decit tiranitatea jandarmilor care au pus bitele pe popor in ianuarie 2012!
Toata stima pentru Sobaru,insa pentru toti cei care au votat acest mizerabil USL …nu am decit dispret.
Iar presa ar trebui sa arate in fiecare seara la televizor ce bine, ce proiecte au finalizat pentru popor,!insa eu cred ca presa de la revolutie incoace s-a lasat corupta si e bine mersi ,ii vedem la TV cum rinjesc in fiecare seara si vorbesc fara rost !
Presa sa arate ,sa tina in sah acesti politicieni criminali care fac si duc poporul la sinucidere ,saracie ,umilinta!