C O N T R A P R O P A G A N D Ă

2010, anul cand nu avem incotro

2010, anul cand nu avem incotroEconomic, 2010 va fi anul marilor deconturi, ajunse la ultimul termen. Trebuie sa decontam toate amanarile, toate aberatiile, toate populismele din cauza carora Romania nu are inca un capitalism cu adevarat functional.

Ca lucrurile stau asa, ne arata cifrele. Ponderea statului in economie este uriasa, 37%, dupa 4 ani de guvernare liberala si inca unul in care tot dreapta a avut premierul. Si totusi, programul de guvernare al noului cabinet, tot de dreapta, nu face decat doua referiri la privatizare, iar noii ministri par convinsi de aceasta strategie. Gabriel Sandu, de exemplu, isi face un titlu de glorie din blocarea privatizarii Postei. Iar nu ne vindem tara?

Nu orice privatizare trebuie sa fie paguboasa. Exemple ca vanzarea BCR sau a fabricii de masini din Craiova sunt modele de urmat. E drept ca privatizarea Postei a fost demonizata in campania prezidentiala si nimeni nu zice ca aceasta institutie trebuie data lui SOV, Dorin Cocos sau Dan Voiculescu, dar s-or gasi si pretendenti seriosi pentru o privatizare avantajoasa. Ar fi tragic ca marotele electorale sa domine in continuare strategia economica a Romaniei.

Alt semn de boala a economiei este ca o treime din buget se duce pe diferite ajutoare sociale de care beneficiaza jumatate din populatia Romaniei. Guvernul promite ca in cel mai scurt timp va face o reforma serioasa in domeniul protectiei sociale, astfel incat sa primeasca sprijin doar cei care au in mod real nevoie de el. Daca ne uitam insa ce buget gigantic a fost alocat Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, parca nu ne vine a crede ca realitatea va fi la fel de curajoasa si radicala ca declaratiile.

Daca la ajutoare suntem la campioni, in materie de IMM-uri ne situam la coada clasamentului european, statistica agravata de efectele impozitului forfetar. Poate ca avem multe companii mari, in compensatie? Sunt doar o suta si aduc cam o treime din PIB, ceea ce arata ca domina copios si periculos economia romaneasca.

In aceste conditii si in plina criza, mediul de afaceri ar trebui stimulat masiv. Daca ne uitam insa in proiectul de buget iarasi nu avem prea mari motive de optimism: sumele pentru investitii sunt mai mici decat anul trecut. E drept, n-a folosit la nimic ca au fost mai mari, cat timp au ramas mai mult pe hartie. Singura incurajare reala pentru IMM-uri este promisa modificare a impozitului forfetar, care ar trebui sa se restranga la domeniile prin excelenta evazioniste, cum ar fi turismul.

Dar cel mai important lucru pe care statul trebuie sa il faca pentru mediul de afaceri este sa ii ia de pe umeri sai imensa provara a aparatului bugetar supradimensionat. Dupa ce numarul bugetarilor a crescut necontrolat, in special in timpul guvernarii liberale, reducerea a devenit o chestiune vitala. E cam ca in cazul multor obezi: ori slabesc, ori mor.

Aparatul bugetar trebuie redus la strictul necesar, adica la ceea ce trebuie sa existe pentru a functiona si a-si indeplini rolul. Atat si nimic mai mult, pe criterii stricte de eficienta si competenta. Deocamdata a fost anuntata o reducere de 15 mii de posturi in Educatie. Daca va fi facuta pe criterii ferme si va fi insotita de o reforma reala a acestui domeniu, masura este salutara. Dar total insuficienta.

Toate ministerele trebuie sa taie masiv din posturi, in conditiile in care aproape jumatate dintre bugetari sunt sefi si personal de sustinere a sefilor. Avem motive sa speram ca guvernul Boc va avea curajul sa taie adanc in masa enorma de bugetari inutili, acumulata in ani si ani de zile? Nu, daca daca ne uitam la bugetele pentru salarii, mai mari in majoritatea ministerelor.

Ministerul Finantelor pune aceste suplimentari pe seama inglobarii mai multor agentii desfiintate anul trecut. Dar daca mult trambitata restructurare a agentiilor nu a dus, pe ansamblu, la diminuarea cheltuielilor cu salariile, la ce a folosit ea? Faptul ca nu mai luam banii din buzunarul stang, ci din cel drept, nu e nicio scofala, cu atat mai mult cu cat mare parte din acesti bani ajung in buzunarele statului din imprumuturi care trebuie restituite apoi cu dobanda.

Si tot in materie de cheltuieli, vedem ce bine sunt reprezentate, in continuare, bugetele pentru publicitate ale ministerelor. Ma intreb, de exemplu, de ce ministerul Economiei are nevoie de un buget de publicitate cu 7% mai mare decat anul trecut? Cui trebuie sa faca publicitate acest minister? Plafarului, compania de stat pe care Adriean Videanu nici nu se gandeste sa o privatizeze? Sau poate celor doua companii energetice pentru care dl. Videanu are deja pregatita ordonanta de urgenta? Ce soarta au de obicei banii din bugetele de pulicitate ne-a aratat cu exactitate cazul Ridzi.

Bine ar fi ca guvernul Boc sa priceapa macar acum ca ori face ce trebuie si ceea ce, pana la urma electroatul de dreapta, asteapta de mult, ori duce Romania exact pe drumul parcurs deja de Grecia si poate chiar mai departe. Din punct de vedere econimic, 2010 nu e un an al optiunilor, ci al imperativelor.

Ioana Ene
sursa: ziare.com

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss