Au început să apară tot mai multe studii ştiinţifice doveditoare ale impactului dezastruos pe care îl au organismele modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii. Cu toate acestea, legislaţia europeană şi americană evoluează, împinsă cu putere de la spate de concernele producătoare de OMG, spre aprobarea acestora ca sigure pentru consum. Deficitul de informare îi face pe cei mai mulţi să fie nepăsători şi complet pasivi la această evoluţie a lucrurilor. Prezentăm, în continuare, câteva aspecte dramatice legate de organismele modificate genetic.
MINCIUNA NR. 1: Ingineria genetică nu este nouă. Ea este doar o selecţie artificială accelerată.
ADEVĂRUL: Ingineria genetică şi cultivarea convenţională a plantelor sînt TOTAL şi COMPLET DIFERITE. Polenizarea încrucişată şi selecţia soiurilor nu implică Modificarea Genetică, adică manipularea artificială a genelor, ci încrucişarea unor părinţi selectaţi din specii strâns înrudite. Dimpotrivă, Modificarea Genetică (MG) implică extragerea unor anumite gene dintr-un organism (bacterie, virus, plantă, insectă, animal) şi apoi inserarea artificială a acestora într-un organism complet diferit (de exemplu, o plantă de cultură). Este încălcată astfel, în mod necugetat, bariera de specie, cu scopul declarat de a obţine organisme vii cu alte proprietăţi. MG foloseşte de obicei gene ale unor virusuri pentru a introduce şi promova genele inserate, precum şi aşa-numitele gene marker (gene rezistente la antibiotice care sînt folosite pentru a identifica celulele sau ţesuturile modificate genetic chiar în timpul dezvoltării lor). Toate aceste gene inserate sunt apoi prezente în fiecare celulă a plantei modificate genetic. Deloc întâmplător, majoritatea experimentelor genetice eşuează. Prin combinarea aşa-zis reuşită a genelor a două exemplare din specii diferite rezultă monştri în toată regula, a căror evoluţie nu este controlabilă. Riscurile sînt imposibil de evaluat. Cum v-aţi simţi dacă orezul din pungă ar lua-o la fugă după dumneavoastră prin casă?
MINCIUNA NR. 2: Ingineria genetică este ceva exact, precis, ştiinţific.
ADEVĂRUL: Nimic mai puţin adevărat. Modul în care funcţionează ADN-ul la organismele superioare este cunoscut doar pentru o foarte mică parte din acesta. Genetica modernă a demonstrat că genele nu lucrează izolat, ci interacţionează în mod complex, schimbându-şi comportamentul ca răspuns la influenţa altor gene. Chiar dacă o genă poate fi extrasă, mai mult sau mai puţin exact, dintr-un organism, inserarea în ADN-ul altui organism se face aproape complet aleator, fără ca „experţii“ să poată controla în vreun fel procesul. Rezultatul este ruptura ordinii genelor cromozomiale şi poate conduce la schimbări complet neaşteptate ale funcţionării celulelor. Richard Lewontin, profesor de genetică la Universitatea Harvard, a afirmat despre modificarea genetică: „Avem o înţelegere atât de sărăcăcioasă a modului în care se dezvoltă organismul pornind de la ADN-ul său, încât aş fi uimit să nu suferim şocuri cumplite, unele după altele, cu aceste experimente genetice iresponsabile, în care cercetători dezaxaţi, lipsiţi de conştiinţă, se joacă de-a Dumnezeu.“
MINCIUNA NR. 3: Alimentele modificate genetic diferă de cele nemodificate genetic doar prin caracteristica genei inserate.
ADEVĂRUL: Afirmaţia este o încercare de inducere în eroare a celor neinformaţi. Inserarea aleatoare a genelor străine în materialul genetic al unui organism-gazdă poate cauza schimbări cu totul neaşteptate în funcţionarea genelor. Moleculele existente pot fi create în cantităţi greşite, în momente nepotrivite, sau pot apărea chiar molecule noi, necunoscute. Plantele modificate genetic sau alimentele produse din ele pot conţine prin urmare toxine sau molecule alergene care pun în grav pericol sănătatea adulţilor şi, cu atât mai mult, a copiilor.
MINCIUNA NR. 4: Hrana modificată genetic este testată extensiv, iar cea care se află deja pe rafturile supermarket- urilor este absolut sigură pentru alimentaţie.
ADEVĂRUL:Nici o testare a alimentelor modificate genetic, cu publicarea rezultatelor, nu s-a efectuat de către autorităţi în România. Ne bazăm aproape în întregime pe aşa-zisele teste efectuate de companiile specializate în inginerie genetică, care au cheltuit miliarde de dolari pentru a dezvolta plantele MG şi care intenţionează, evident, să îşi recupereze investiţia şi să facă profit vînzându-ne aceste produse. Există serioase îndoieli referitoare la onestitatea testărilor şi la validitatea concluziilor trase pe baza rezultatelor. Sînt necesare îndelungi testări independente înainte de a avea certitudinea că alimentele modificate genetic sînt sigure pentru consum. Altă problemă este accelerarea dezvoltării rezistenţei bacteriale la antibiotice, datorită folosirii genelor rezistente la antibiotice în producerea alimentelor MG. Unul din cele mai interesante studii ştiinţifice efectuate, care ne priveşte şi pe noi, a fost realizat în Rusia pe soia MG – aceeaşi varietate de soia MG cultivată şi în România din 1998 şi până în 2006, oficial. Spunem „oficial“, pentru că, neoficial şi ilegal, ea încă se mai cultivă.
Efectele asupra celor 2 generaţii de cobai testaţi, care au consumat soia MG, a fost absolut impresionant, inclusiv oamenii de ştiinţă care au participat la realizarea studiului au fost şocaţi. Astfel, la animalele testate s-au observat malformaţii ale organelor interne (ficat, creier, testicole), o creştere a agresivităţii în comportament la a doua generaţie, reducerea natalităţii la jumătate şi pierderea instinctului matern la femelele de cobai, care îşi omorau puii şi le devorau creierul.
Vezi şi un alt articol de pe site-ul nostru aici.
MINCIUNA NR. 5: Alimentele modificate genetic au o valoare nutritivă mai mare.
ADEVĂRUL: Ar fi naiv şi prostesc din partea noastră să ne închipuim că plantele şi caracteristicile lor genetice, care au evoluat prin selecţie naturală de-a lungul a milioane de ani, pot fi îmbunătăţite prin simpla înlocuire sau adăugare a unei gene, despre care nici nu ştim în realitate mare lucru. Interacţiunea dintre gene şi proteine este mult prea complexă. Tocmai de aceea eşuează atât de multe experimente genetice.
Nu s-a demonstrat până în prezent că vreun aliment MG ar fi mai nutritiv decât hrana convenţională, non-MG. Cele mai multe plante MG sînt create doar ca să reziste mai bine la anumite ierbicide, să îşi producă propriile insecticide sau să reziste mai mult în rafturile magazinelor, aşa cum se petrece, dealtfel, cu toate „alimentele“ artificiale, chimizate fără măsură şi în realitate necomestibile.
MINCIUNA NR. 6: Dacă nu ne convine, putem pur şi simplu să nu mâncăm hrana MG.
ADEVĂRUL: În 1998, când a început cultivarea plantelor MG în ţara noastră, nu exista un cadru legal specific pentru reglementarea acestor culturi. Aşadar, seminţele MG au fost înregistrate cu viclenie în catalog ca seminţe obişnuite, nu s-a făcut vreo diferenţă în evaluarea şi eliberarea în mediu a acestor seminţe faţă de cele convenţionale. Plantele MG şi produsele din acestea arată pe dinafară absolut la fel ca cele „normale“ şi nu le putem distinge după vreo proprietate vizibilă, drept pentru care vânzătorii şi producătorii trebuie, prin lege, să le eticheteze, astfel consumatorul putându-le deosebi şi evita dacă doreşte.
Legislaţia este în vigoare încă din 30 iunie 2006, şi tot de atunci este flagrant încălcată; practic nici un produs din magazine care conţine plante MG nu este etichetat corespunzător.
Greenpeace a testat în 2007 diverse produse conţinând soia, aflate la vânzare în magazine. La fiecare din acestea s-a găsit atunci un conţinut de peste 50% soia MG, însă nici unul din produse nu avea etichetă conform legii! Analizele efectuate la un laborator independent de către Greenpeace au fost însă ignorate de autorităţi, ai căror reprezentanţi au inventat cu tupeu infinit o prelevare necorespunzătoare a probelor… Între timp, situaţia a evoluat în bine, ca urmare a eforturilor singulare ale membrilor Green Peace România, iar supermarket- urile gen Cora au început să aibă produse din soia etichetate corespunzător.
În prezent, în magazinele din ţările anglofone cele mai multe alimente conţinând ingrediente modificate genetic nu sînt etichetate, aşa că nu există pentru consumatori nici un mijloc de a alege şi de a şti sigur dacă mănâncă sau nu hrană MG. Ingredientele MG se află, cel mai adesea, în făina şi uleiul de soia (care figurează în reţeta multor alimente comune, ca pâine, cârnaţi), în lecitina din soia (care apare în reţeta ciocolatelor, a îngheţatelor, etc.), în siropul de glucoză din porumb MG, în uleiul de cânepă şi în extractele de porumb.
MINCIUNA NR. 7: Fermierii vor beneficia prin cultivarea plantelor MG.
ADEVĂRUL: Seminţele plantelor MG sînt mai scumpe decât cele ale plantelor convenţionale. Fermierii din Marea Britanie şi SUA au raportat că recoltele culturilor MG nu sînt în general mai bune, sînt mai puţin productive şi în final nu au profitabilitate mai mare, în ciuda propagandei deşănţate care le susţine. Culturile non-MG sunt plătite acum mai bine şi, pe măsură ce tot mai multe ţări resping alimentele MG, oportunităţile de a se vinde diminuează. Din cauza riscurilor grave pentru sănătate asociate cu culturile MG, companiile de asigurări din SUA şi Marea Britanie au acum reţineri să le asigure. Fermierii care cultivă plante MG trebuie să semneze contracte extrem de constrângătoare cu producătorii de biotehnologie. Acestea îi obligă să folosească numai ierbicide produse de compania cu care au contract şi interzic practica păstrării seminţelor pentru sezonul următor, fermierii pierzând dreptul firesc de a-şi folosi sămânţa păstrată de la o cultură la alta şi fiind obligaţi să cumpere an de an un nou lot de seminţe de la compania producătoare.. Cei mai mulţi dintre fermierii „lumii a treia“ nu au nici un beneficiu, dacă nu cumva sînt ruinaţi.
O altă problemă care apare este cea a contaminării culturilor non-MG cu polen de la plantele culturilor modificate genetic. Culturile unui fermier care nu doreşte să cultive plante MG pot fi accidental contaminate prin polenizarea pe căi naturale (vînt, insecte) pe care omul, evident, nu o poate controla. Există cazuri incredibile, în care producătorii de seminţe MG au solicitat şi au obţinut în instanţă daune de la fermieri ale căror culturi clasice fuseseră, evident fără voia lor, contaminate cu polen provenind de la culturi modificate genetic. În mod absurd şi strigător la cer, fermierii obişnuiţi nu beneficiază de protecţie legală, în timp ce coloşii producători de seminţe MG s-au acoperit sub un noian de patente înregistrate sub protecţia unor legi aberante.
MINCIUNA NR. 8: Culturile MG vor conduce la reducerea folosirii ierbicidelor şi pesticidelor.
ADEVĂRUL: Producătorii de seminţe MG pretind că pentru culturile realizate cu seminţele lor se folosesc mai puţine ierbicide/chimicale . Acestea sînt, însă, extrem de puternice şi de neselective – cum ar fi Roundup, de exemplu, cel mai folosit ierbicid în culturile MG. S-a constatat însă că până şi acestea au generat rezistenţă în rândul florei spontane, al buruienilor şi aşa-zişilor dăunători. Aşadar, apare o rezistenţă a mediului şi la aceste ierbicide, deci ideea că fermierul va folosi mai puţine ierbicide este complet falsă, în timp ajungându-se la mărirea cantităţii de chimicale folosite pentru obţinerea aceluiaşi efect. Acest fapt a fost anticipat de un producător, care a făcut cerere la Autoritatea pentru Alimente din Australia şi Noua Zeelandă să i se permită creşterea cantităţii-limită permise a reziduului de glifosat (Roundup) din alimentele vândute cu până la 200 de ori. Aceasta înseamnă că respectivele alimente devin o adevărată otravă… În zonele din SUA unde culturile au fost modificate genetic astfel încât să îşi producă propriul insecticid, folosirea pesticidelor nu a scăzut deloc.
Ele distrug solul şi contaminează pânza freatică, ce este sursa noastră de apă potabilă. Putem accepta folosirea fertilizatorilor artificiali, dar numai dacă aceştia îmbunătăţesc calitatea solului, iar nu dacă îl distrug. Toate tehnologiile noi ar trebui să treacă un test al firii: nu este normal ca ele să afecteze ciclurile şi procesele naturale, care sînt stabile şi binefăcătoare. Agricultura organică, ecologică nu mai reprezintă astăzi un lux. În realitate, ea este singura speranţă care ne-a mai rămas.
MINCIUNA NR. 9: Nu există nici o dovadă că plantele MG sînt dăunătoare mediului.
ADEVĂRUL: Insectele, păsările şi vântul poartă polenul alterat genetic în câmpurile învecinate cu ale culturilor MG şi chiar mult mai departe. Astfel, apare polenizarea încrucişată între plantele MG, pe de o parte, şi plantele non-MG şi cele sălbatice înrudite cu ele, pe de altă parte. În acest mod, rezistenţa la ierbicide, de exemplu, poate fi transmisă buruienilor, ceea ce le face şi mai dificil de controlat decât înainte. Există, de asemenea, dovezi că plantele MG care îşi produc propriul insecticid provoacă moartea unor insecte benefice..
MINCIUNA NR. 10: Culturile modificate genetic vor salva omenirea de foamete.
ADEVĂRUL: Foametea în ţările în curs de dezvoltare este, de fapt, rezultatul unei distribuţii nedrepte a alimentelor care defavorizează săracii. Adevărul este că astăzi, în lume se produce mai multă hrană decât oricând, dar cu toate acestea sînt şi mai mulţi oameni care mor de foame decât înainte. A produce tot mai multe alimente nu înseamnă deloc că cei săraci vor beneficia vreodată de ele. Aceştia pur şi simplu nu au bani să cumpere alimente. Ingineria genetică nu are cum să schimbe acest lucru… Modul nedrept de distribuţie a hranei este cel care trebuie să se schimbe.
Nu există nici o fărâmă de studiu ştiinţific sau dovadă statistică prin care să se demonstreze că recoltele culturilor modificate genetic ar fi mai mari decât cele convenţionale sau că produsele MG ar fi mai ieftine. Se poartă multe discuţii în acest sens, însă nu există nici o dovadă că aceste plante sunt mai prolifice. Marile companii au, de fapt, cu totul alte scopuri decât cele pe care le declară: ele vor să ofere fermierilor specii care sînt imune la anumite pesticide, tocmai pentru că ele sînt dependente de aceste pesticide, adică nu pot fi cultivate fără ele. Şi atunci cultivatorul plăteşte de două ori… Această industrie mai are şi un al doilea scop: să obţină controlul asupra seminţelor şi rezervelor genetice ale ţărilor în curs de dezvoltare, pentru ca, în final, să aibă monopol. Strategia este întotdeauna aceeaşi: companiile oferă într-o primă etapă gratuit seminţe, până când fermierii îşi epuizează propriile resurse sau acestea devin inutilizabile, iar apoi încep să pretindă bani grei pentru ele.
A controla piaţa seminţelor şi a pretinde apoi, cu viclenie, bani fermierilor săraci pentru servicii nu înseamnă câtuşi de puţin rezolvarea problemei foametei, ci agravarea ei într-o măsură şi mai mare.
MINCIUNA NR. 11: Putem avea încredere în declaraţiile oamenilor de ştiinţă că hrana modificată genetic este sănătoasă pentru consum.
ADEVĂRUL: Banii pentru cercetarea ştiinţifică asupra modificării genetice provin de la companiile care se ocupă cu biotehnologiile sau de la guvern. Doar în Europa, fondurile pentru promovarea MG sînt de 4 ori mai mari decât bugetele însumate ale tuturor ţărilor membre! Aceasta înseamnă că acei oameni de ştiinţă care îndrăznesc să îşi exprime îngrijorarea cu privire la gradul de siguranţă al tehnologiilor pentru alimentaţie îşi riscă postul şi cariera. Un respectat om de ştiinţă din Marea Britanie, considerat cel mai mare expert în nutriţie pe plan mondial, (Arpad Pusztai, vezi link-ul), care a publicat un studiu despre efectele dezastruoase ale alimentării cu cartofi modificaţi genetic asupra cobailor, a fost imediat concediat şi supus unei campanii de calomniere şi defăimare publică de către marile trusturi media.
MINCIUNA NR. 12: Nu ne putem împotrivi progresului.
ADEVĂRUL: Desigur că nu putem, şi de ce am vrea să facem asta? Progresul implică transformare spre binele tuturor. Dar trebuie să fim încredinţaţi că produsele modificate genetic sînt benefice pentru consumatori şi sigure dacă sînt introduse în hrana noastră. Este inadmisibil să acceptăm rezultatele unei tehnologii dubioase, care pe deasupra nici nu este reversibilă. Aşa că… să nu confundăm progresul cu regresul, oameni buni!
MINCIUNA NR. 13: Există lucruri mult mai grave decât alimentele modificate genetic.
ADEVĂRUL: Mulţi oameni de ştiinţă cred contrariul. De exemplu, Joseph Rotblat, fizicianul englez care a câştigat premiul Nobel în 1995, a spus: „Îngrijorarea mea este aceea că aceste aşa-zise progrese în ştiinţă pot conduce la noi mijloace de distrugere în masă, poate chiar mai la îndemână decât armele nucleare. Ingineria genetică este unul din aceste domenii, datorită înspăimântătoarelor rezultate la care s-a ajuns.“
Surse
http://prorev. com/genetic. htm
http://www.ecolife. ro/content/ view/33/68/
http://ramailiber.ro
de acord la toate cele 13 puncte.