C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Dan Diaconu: ”O întâlnire istorică”

Trump se vede cu Putin într-o întâlnire mult prea mult amânată. Aceasta ar putea fi principalul titlu al momentului în condiţiile în care, deep state-ul american a făcut tot posibilul pentru ca o asemenea întâlnire să nu aibă loc. Motivul? Se va juca un joc direct, cu cărţile pe masă. În ciuda fake news-urilor care au tot bombardat perioada premergătoare summit-ului ruso-american, o să încerc în cele ce urmează să creionez principalele elemente care vor sta la baza discuţiei dintre cei doi.



Situaţia mondială nu e deloc una simplă. Avem conflict în Ucraina, conflict în Siria, o răzmeriţă generalizată în Iraq – în urma căreia muncitorii companiilor străine au fost extraşi din ţară, o situaţie critică între Iran şi alianţa Israel-Arabia Saudită, o situaţie critică în Marea Chinei de Sud, un conflict intrat în pauză în Coreea s.a.m.d. Sunt principalele elemente ale tablei de şah mondiale. Ce au toate acestea în comun? Aţi ghicit: SUA! În fiecare dintre aceste conflicte SUA este amestecată. De cealaltă parte apare ba China, ba Rusia, ba altcineva. Privind astfel ecuaţia devine cât se poate de simplă: SUA e în război cu toată lumea, un război care-o seacă.
[...]

Despre neînduplecata toleranță

Scepticismul pe care-l afișează anumite persoane, ba chiar disprețul în ceea ce privește valorile sunt mai totdeauna superficiale. Nu în sensul intensității, ci al inconsecvenței. Fiindcă se aplică doar valorilor celorlalți. În schimb, aceleași persoane nu sunt nici pe departe suficient de sceptice sau disprețuitoare față de propriile valori.



Majoritatea celor care „demolează” valorile pe care s-a construit o lume, o civilizație luată de aproape toți ca model, cum este cea europeană, păstrează în fundal o „valoare” considerată imună, atotputernică în fața oricărei contestări. Ea este toleranța, o „virtute” care, contrar a ceea ce proclamă, acceptarea tuturor, instituie în fapt maximum de devianță față de ceea ce reprezintă normalitatea, firescul. Predicarea invariabilă a acestei „valori” ca absolută constituie un fundament pentru instaurarea unei autocenzuri a gândirii, absolut nocivă pentru o societate care vorbește despre libertatea de gândire și de exprimare.
[...]

Numărul 2 în Contraspionajul FBI, jigniri la adresa românilor: ‘Sunt slinoși, grețoși, necinstiți ca rușii și tupeiști ca italienii’

Peter Strzok, numărul 2 în Contraspionajul FBI, are considerații extrem de jignitoare la adresa românilor. Dezvăluirea aparține jurnalistei Sorina Matei, după ce Strzok a fost audiat 10 ore în Congresul american. „Peter Strzok a distrus toată credibilitatea FBI”, spune jurnalista Matei.


“Stelele” FBI: Românii sunt “slinoşi”, “greţoşi”, necinstiţi ca ruşii şi tupeişti ca italienii. “Serios, îi cam urăsc!”
[...]

Mai credem în noi, în capacitatea națiunii de a fi solidară, de a lucra pentru un proiect comun?

Bun, din 2007, anul admiterii României în UE și până în 2017 au plecat(deși ”plecat” ul ăsta trebuie definit, pentru că implică multe nuanțe) din România 3,4 milioane de oameni. Este asta o nenorocire? Sincer, nu! Este neașteptat? Sincer, nu! Din două motive. Primul ține de apartenența noastră la UE: libertatea de mișcare este valoare fundamentală. Dar nu doar asta contează: ea este și o piață a muncii unică. Cu alte cuvinte migrația forței de muncă este un fenomen natural. De ce are o atât de mare amploare în cazul românilor?



Răspunsul la întrebare reprezintă cel de-al doilea motiv pentru care românii și-au luat picioarele la spinare: proiectul de viitor de după 1989. Spre marele nostru ghinion, modelul dominant a fost cel interbelic, întoarcerea în trecut, nu unul de convergență cu Occidentul, cu fața spre viitor. Dacă am analiza cu onestitate realitățile României, vom vedea că gradul de convergență cu Occidentul a fost mult mai mare până în 1989 decât este acum. Acum diferențele dintre noi și Occident sunt cu mult mai mari decât erau la începutul tranziției.
[...]

Slujirea Kovesi şi Slujitorul Liiceanu

Au fost intelectuali care l-au slujit pe Hitler, au fost intelectuali care l-au slujit pe Stalin, au fost intelectuali care l-au slujit pe Ceauşescu. Pentru aceşti intelectuali, Hitler, Stalin sau Ceauşescu au fost „Slujirea”, chiar „Slujirea pură”, iar ei au fost, desigur, „slujitorii” acestora!



În naivitatea mea, am crezut că vremurile servilismului de acest fel, care a dus la un cult deşănţanţat al personalităţii cuiva, a trecut. Însă, ascultîndu-l pe Gabriel Liiceanu într-o emisiune de la UM Digi24 (realizată cu doar două zile înainte ca ministrul Toader să ceară revocarea lui Kovesi), trebuie să recunosc că m-am înşelat amarnic! La un moment dat, moderatorul Orphus sau Orthrus (cum ar putea fi numit generic cuplul de moderatori Pantazi-Pânzaru, după acel cîine monstruos cu două capete al lui Geryon) l-a întrebat pe Gabriel Liiceanu: „Este doamna Kovesi prezidențiabilă? Ați vrea să aveți un președinte precum Laura Codruța Kovesi?”, acesta a dat un răspuns memorabil, care v-a fi inclus, desigur, în orice antologie a umorului:
[...]

Pe când o dezbatere despre mandatul lui Iohannis și despre adevărata natură a politicii sale?

Taci, țațo, că mă cac pe mine de râs! Săriră băieții să-l apere pe Puliken! Nu, nu e trucaj! Pozaru lu șefu trase în rafală, bre! Că i-a cumpărat statu aparat d-ăla de plângi numai dacă pierzi un capac de obiectiv! Și din rafala aia de poze a ales-o p-aia în care nu se vede Fifor!


Cică asta este o culme a inteligenței! Dacă nu l-a băgat nimeni în seamă la summit, cu poza asta se vorbește de el, și află tot românu pe unde fu și ce făcu!
[...]

De ce este victoria Simonei Halep la Roland Garros reprezentativă pentru România

Când unii analiști ne spuneau, acum o lună, că victoria Simonei Halep de la Roland Garros nu este reprezentativă pentru România, eu aduceam contraexemplul echipei naționale a Croației. Dacă victoria Simonei Halep nu reprezintă România, atunci nici victoriile echipei naționale a Croației nu trebuie să reprezinte Croația.



Să mă explic. Ni se spunea atunci: a) Simona nu locuiește în România și, tehnic, e pregătită de un staff internațional; b) Simona nu e rezultatul sistemului românesc de produs talente în tenis; c) Simona este o excepție și nu o regulă, nu există rezultate constante ale românilor în tenis; d) Simona este o self-made-woman, a reușit prin talentul și prin perseverența ei, nu datorită României; e) Simona nici măcar nu este româncă – aparține unei minorități.
[...]

Blugi, ciungă, filme cu Brad Pitt

Deci, să recapitulăm. V-am mai spus și altă dată: lupta ireconciliabilă se dă între complexitate și autonomie.



Uite, mă uit acum la o fotografie postată de un nenea cont anonim pe Facebook. Pe cont îl cheamă, în mod sugestiv, Nicolae Ceaușescu. La întîmplare. An ideological statement, evident. [...]