C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Iurie Roșca: ”Cultul lui Eminescu în religia laicității”

Apartenența unui om la un neam, atașamentul acestuia față de colectivitatea în mijlocul căreia s-a născut se măsoară în funcție de atașamentul față de cultura neamului său. Pentru un purtător al limbii române dragostea pentru fenomenul cultural, căruia îi datorează propriul profil identitar se manifestă în mod firesc prin sentimentul cu totul special față de Eminescu.



Orice filă din opera lui literară, filosofică sau politică, orice întâmplare din viața lui creează o stare de apartenență la miracolul de dincolo de lumea văzută. Fiecare popor își are propriul profet, ales de Dumnezeu să exprime prin inspirația dată de Sus întregul lui sens existențial. Creatorul lumii își revarsă harul prin condeiul inspirat de Duhul Sfânt, mânuit de alesul Său menit să concentreze în opera scrisă singularitatea inconfundabilă a poporului.
[...]

De la cibernetică la Littleton: tehnici pentru controlul minții

Industria jocurilor video din America, cu o valoare de aproximativ 9 mld. $ anual, care a contribuit din răsputeri la carnagiile din Littleton, Paducah și Jonesboro, este mai mult decât exploatarea comercială a tehnicilor și tehnologiilor dezvoltate ca tehnici „legitime” de instruire pentru armată și agențiile legale.



Pentru a înțelege rădăcinile acestei noi forme de terorism programat de tipul „Candidatului manciurian”, este necesar să ne întoarcem în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și în cea imediat următoare, când a existat un efort concertat lansat de Școala de la Frankfurt și de către London Tavistock Institute pentru a utiliza marxismul, pervertirea freudiană a psihologiei și a altor științe sociale ca instrumente pentru controlul social al maselor și pentru spălarea creierului. Cei doi stâlpi ai asaltului asupra tradiției intelectuale americane au fost reprezentați de către cibernetică și subcultura drogului.
[...]

Adio Kovesi! Klaus te salută!

Am revazut romani fericiti! Vineri, dupa orele pranzului, cand Inspectia Judiciara a anuntat trimiterea in judecata disciplinara a sefei DNA Laura Kovesi, la pachet cu adjunctul ei Marius Iacob, am constatat ca fericirea a revenit pe chipurile tuturor.



Si in interiorul sistemului judiciar si in afara lui, o imensa usurare a fost afisata pretutindeni, fara retinere. Cucuveaua a fost, in sfarsit, jumulita. Am mai vazut o data in viata un asemenea sentiment de usurare generala si bucurie cand a cazut Ceausescu! Va dati seama cat au ajuns oamenii sa o urasca pe aceasta “zeita a Justitiei”?
[...]

Ziua cea mai neagră a culturii româneşti: Eminescu, pus în cămaşă de forţă şi dus la nebuni acum aproape 135 de ani!

În acea zi de 28 iunie 1883, la ora 19.00, Mihai Eminescu era pus în cămaşă de forţă şi internat abuziv la Spitalul „Caritatea”al dr. Alexandru Şuţu. Cel care aranjase totul încă din dimineaţa acelei zile a fost Titu Maiorescu, prezentat de istoricii literaturii române ca fiind „prietenul” marelui nostru poet. Oare aşa să fie?



Faptele, aşa cum arată documentele vremii, s-au petrecut într-un mod atît de ciudat, încît este de mirare că nici pînă azi nu s-a spus adevărul întreg, dovadă că şi în acea vreme jocurile de culise din politică aveau o mare influenţă în viaţa oamenilor. Ziua de 28 iunie 1883 este un episod dureros care ar trebui încă să ne cutremure, căci victima lui este tocmai cel fără de care nu ştiu ce limbă am vorbi astăzi şi, poate, cine ştie ce am mai fi!
[...]

Mihai Eminescu: “Ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului și conștiinței lor!” (Curierul de Iași, 1876)

“În dejudecarea lucrurilor acestei lumi şi, mai ales, în secolul nostru, ne-am deprins a aplica o singură măsură, aceea a interesului material, a stăpânirei asupra puterei fizice; şi cu toate acestea oamenii, chiar cei mai materialişti, lucrează fără să vreie, ba fără să ştie, pentru un scop mai înalt. Această conştiinţă o are poporul, n-o are câteodată omul cult.



În zadar am căuta în lume poporul care să trăiască numai pentru câştig material ca atare, la toate vom găsi că acest câştig este numai mijloc, niciodată scop; chiar la rasa evreiască, a cărei lege nu admite nemurirea sufletului şi este deci inferioară celorlalte legi ale pământului, chiar la evrei, zic, unde se pare că ochii sunt aţintiţi la câştig material, vedem răsărind o idee mai înaltă. Din acest punct de vedere privită, cestiunea, pentru un popor ca cel românesc, devine simplă. Nu veleităţile unei vieţi de stat mai mult sau mai puţin precare, nu deşertăciunea zgomotului în istorie este lucrul pe care-l voim. Oamenii de care se vorbeşte mai puţin şi popoarele item sunt cele mai fericite. Dar ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe sine, îşi vrea naţionalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin.
[...]

Ion Cristoiu: ”Premierul Tudose continuă să-și îndeplinească exemplar misiunea de a asigura Dezastrul Guvernării PSD!”

Criticile dure pentru premierul Mihai Tudose continuă să apară. De această dată, la rampă iese chiar jurnalistul Ion Cristoiu, care, într-o analiză amplă a scandalului iscat în jurul poliţistului-pedofil, sare în apărarea ministrului Carmen Dan.



Jurnalistul susţine că prim-ministrul a avut o atitudine iresponsabilă şi nu trebuia să refuze propunerea de demitere a şefului Poliţiei înaintată de ministrul de Interne. „Rar mi-a fost dat să văd pe cineva atît de devotat unei misiuni precum premierul Mihai Tudose! Misiunea de a asigura dezastrul Guvernării PSD!”, conchide Cristoiu.
[...]

Constantin Noica: “Occidentalii au dus realul istoric până la limitele lui: au trimis realul politic până în pragul prăbuşirii Europei!”

Am încercat să arăt unui om de cultură francez că avem în limba noastră un concept special pentru libertate: neatârnare. Străinului i s-a părut simplu să replice că-l au mai toate limbile şi în primul rând limba franceză, cu indépendance. Dar cuvântul nostru nu înseamnă numai ne pas dépendre, ci şi: ne pas pendre, să nu atârni – am spus – şi atunci ceva se schimbă în ideea de libertate, sau ea se îmbogăţeşte cu un sens nou.



Libertatea obişnuită se sparge repede în „libertăţi”, pierzându-şi astfel tăria, oricâtă îndreptăţire ar păstra în pulverizarea ei; pe când neatârnarea n-are plural, în chip firesc. Şi ea spune ceva de care nici libertăţile, nici libertatea nu ştiu îndeajuns. Spune întâi, ca şi ele, să nu atârni de alţii (ceea ce nu este uşor, chiar într-un regim de libertate, căci pe căi neştiute ceilalţi, cu gândurile lor exprimate şi tipărite, pot să te subjuge şi să te pună în stare de atârnare); şi mai spune ceva unic: să nu atârni, să fii uşor, să fii liber abia astfel. Asta-mi aminteşte – a răspuns ironic străinul – de vorba unui mare avocat francez despre România dintre cele două războaie, cu prilejul unui proces făcut de firme străine: „nous sommes aux portes de l’Orient, oû tout este pris à la légère”. Da, „nous sommes aux portes de l’Orient”, am recunoscut. Sântem la porţile acestui Orient care, întâi cu Asia Mică, apoi cu Grecia, cu Ierusalimul şi din nou cu Asia Mică (Siria), cu Alexandria şi în fine cu Bizanţul, a dat aproape totul lumii apusene.
[...]

România, între agenții Rusiei și fantomele lui Soros

La final de 2017, un ONG ceh finanțat de George Soros și Ambasada SUA la Praga și un ONG conservator american, finanțat de adversarii ideologici și de afaceri ai lui Soros, au publicat două materiale despre România.



Unul despre „influența Kremlinului“, celălalt despre „fantomele lui Soros“ din România. De fapt, sunt două materiale despre un război româno-român, facilitat de rivalitatea finanțatorilor de mai sus, război în care marele perdant este România.
[...]