”Și dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Dumnezeu dragoste este!

Un mic satanist ar zice unii.

Am crescut printre rockeri. M-am hrănit din comportamentul lor, am ascultat muzica lor, am trăit senzații tari pe motocicletele lor. Am învățat simbolurile lor, m-am speriat de poveștile lor și apoi la numai nouă anișori scriam poezii de felul ”iar în mijloc se afla/ șeful lor satana/ din cap sângele-i curgea/ neagră-i era pana. Dar asta nu m-a făcut satanist. Caietele mele și mintea mea erau pline de monștrii pe care îi vedeam zilnic pe posterele lipite pe pereții din camerele fraților mei mai mari.”

Dar, repet, asta nu m-a făcut satanist. Am fost tot un copil. Educat greșit, evident, dar tot un copil. Pentagramele și toate însemnele pe care le făceam nu m-au făcut să fiu intolerant cu cei din jur, nu m-au făcut agresiv cu animalele sau nepăsător cu natura înconjurătoare. Am rămas tot un copil naiv, un copil care repeta ceea ce a învățat de la primii idoli ai tinereții sale. Așa sunt și tinerii și mai puțin tinerii rockeri ai zilelor noastre. În spatele tatuajelor, în spatele gecilor de piele, în spatele bărbii și a părului lung se ascund frustrări, nefericiri, neîmpliniri, și multe, foarte multe răni. Și de ce? Pentru că sufletele rănite sunt sufletele care au speranțe, sunt sufletele care iubesc mult. Așa stă treaba cu noi cu toți. Suferim pentru că avem încredere, pentru că iubim, pentru că avem speranță. ”Iertate sunt păcatele ei multe, pentru că mult a iubit.”

Crescând și urmând același traseu secularist, traseu pe care nici nu știam că-l urmez, credeam că sunt singurul om care știe cum stau lucrurile. De la tatăl meu știam că popii spală creierele proștilor pentru a le lua banii. De la frații mei știam că e mai cool să asculți muzică rock, să dai din cap și să spui povești de groază decât să faci o rugăciune, să-ți curățești sufetul printr-o spovedanie și să iubești pe cel care crede că îți vrea răul.

Dumnezeu se ascunde unde te aștepți mai puțin. Orbul care vede.

La 26 (în urmă cu trei ani) de ani am început să citesc Biblia pentru că multe din cărțile de dezvoltare personală de tipul celor scrise de Dale Carnegie, sau Zig Ziglar făceau frecvente trimiteri la ea. Am descoperit lucruri care m-au uimit și am continuat să cercetez. Mi s-a părut că sunt exact unul dintre acei orbi cu care Iisus făcea minuni. Mi-au căzut solzii de pe ochi și am început să disting adevărul de minciună. Am fost revoltat. Am plecat din oraș împreună cu familia pentru a trăi la sat, aproape de natură, departe orice rămășiță a consumerismului. M-am apropiat de Biserică dar având o imagine ideală a ei, o imagine așa cum mi-am format-o din Biblia pe care am citit-o. Am descoperit altceva. Alți oameni. Am descoperit mulți lupi ascunși în blană de oaie. Dar asta este, mântuitorul ne-a avertizat.

L-am urât pe patriarh pentru că ar fi mason, pentru că are avere pentru că îmi părea arogant.

Am descoperit că Biserica e o mare corabie care cuprinde tot felul de pești. Unii buni, unii mai puțin buni iar alții numai buni de aruncat (dar nu de noi, ci de îngerii Domnului). Înainând în studii am avut prilejul să trec prin fiecare grup și să gândesc întocmai. Astfel că l-am urât pe patriarh pentru averea sa, pentru catedrala sa, pentru aroganța sa (care de fapt era a mea), pentru că ar fi mason. I-am urât pe mulți, creștin fiind, sau crezând că sunt creștin. Fraților, e multă ispită în biserică. Biserica suntem noi, cei ce facem sau cei ce încercăm să facem lucrurile pe care Hristos ne-a învățat să le facem. Și, atâta timp cât noi, fiecare din noi este ispitit și de multe ori nu trece testul, este de așteptat ca bierica, instituția vie să facă întocmai.

Fraților, avem politicienii pe care îi merităm și avem biserica pe care o merităm. Ghandi spunea că schimbarea vine din interior, schimbarea bună vine din interior. Dacă noi avem forma unui pahar putem să schimbăm apa din el la infinit pentru că ea va lua aceeași formă. Dacă vrem însă să dăm apei o altă formă, atunci va trebui să ne schimbăm pe noi înșine, să schimbăm forma paharului și nu conținutul lui, fiindcă forma lui se va schimba de la sine.

Fraților, să facem o distincție între instituții. Înstituțiile statului sunt dezvoltate pentru a ne ajuta să ne organizăm eficient din punct de vedere social. Ele trebuie să se adapteze la felul nostru de a viețui și noi suntem cei care stabilim prin vot și consens cum să facem acest lucru.

Dar, dragilor, instituția Sfântă, Biserica nu este la cheremul nostru. Cuvintele Mântuitorului sunt aceleași atunci, acum și în veci. Biserica trebuie să fie SLUJITOAREA noastră, așa ne-a învățat Iisus, dar NU SLUGA noastră. Noi trebuie să ne slujim unii altora dar nu se le slugărim. Păcatul nu se supune consensului. Ceea ce este păcat este păcat, ieri, azi și totdeauna.

Să fim echilibrați, deci decenți. Tragedii se întâmplă zilnic. Chiar în moment ce citești acest articol cel puțin un om moare în condiții teribile. Ei bine, preoții nu sunt acolo de cele mai multe ori și poate că nici nu vor fi, pentru că nici Iisus nu vine la nimeni cu forța. El bate la ușă, dar clanța este pe partea ta. Tu trebuie să-i deschizi și el negreșit va intra. Credința nu e show, divertisment, credința nu vine când îi spui cuțu, cuțu. Credința vine atunci când spui Cred Doamne și mărturisesc! Și cel mai important, atunci când te declari ca fiind de o anumită credință, trebuie să subscrii la regulile acelei credințe pentru a nu te trezi că ai așteptări false. Și dacă personal am avut conflicte cu diverși preoți, le-am avut nu pentru că am avut false așteptări, ci pentru că am avut așteptările pe care Biblia, și Dogmatica ortodoxă mi le-au creat.

Să nu cerem deci patriarhului să se comporte în felul în care noi considerăm că este benefic să se comporte decât dacă cunoaștem sistemul și felul acestuia de a funcționa. Căci la fel cum ortodox fiind, nu pot să-i cer unui călugăr budist să se comporte într-un anumit fel, tot așa nu-i pot cere patriarhului să se comporte după regulile mele de ateu ci după regulile instituției din care face parte, iar asta, numai atunci când eu cunossc și urmez acele reguli.

Să ținem deci minte dragilor că:

1. Rockerii nu sunt sataniști ci doar purtători naivi ai unor mesaje pe cei mai mulți nici nu le conștientizează.
2. Instituția statului este organizată de oameni, iar Biserica de Dumnezeu.
3. Noi, în primul rând, trebuie să facem curat înlăuntrul nostru pentru a merita niște preoți mai buni. Iar pe de altă parte, preoții ar face bine să citească mai multă dogmatică dar și cartea lui Iov să o țină la căpătâi pentru a nu face confuzii legate de modul lui Dumnezeu de a judeca o anumită situație.

Tragediile de orice fel nu sunt organizate de Dumnezeu, ci sunt cauzate de lipsa Lui. ”Și dacă dragoste nu e, nimic nu e” Dumnezeu dragoste este.

Să avem frații mei, dragoste, milă, spor la rugăciune, pace între noi și mintea limpede fiindcă trăim vremuri tulburi, vremuri în care minciuna este amestecată cu adevărul tocmai pentru a fi greu de depistat. Dumnezeu să ne ajute și să-i pomenească în Împărăția cerurilor pe toți cei trecuți la cele veșnice. Amin!

Autor: Ion Bosioc