Este extrem de interesant. Urmaresc modul, cel mai adesea straniu si alte ori de-a dreptul comic, in care o serie de personalitati ale vietii noastre publice isi schimba retorica. In functie de imprejurari, punctul de vedere asupra unor chestiuni de principiu se poate schimba radical. Aceasta viermuiala ideologica, tinand aparent exclusiv de retorica, este, de fapt, rezultatul direct al labilitatii unor personaje. Il observati pe Traian Basescu? Cand era presedinte, pe cai mari, spune una. Azi, cand este incoltit de cateva dosare penale spune alta. O observati pe Elena Udrea? Devine brusc preocupata si chiar apasata de problemele tinand de libertatea omului. Si asta de cand poarta bratari de fier. Dar si cei care s-au cocotat brusc pe cai albi au si ei o retorica schimbata. Cum putem traduce aceasta stare de fapt?
Aceste schimbari frecvente de discurs in cazul acelasi personaje si cand se pune problema unor chestiuni, nu conjuncturale, nu colaterale, ci tinand de esenta fenomenelor politice si sociale, reprezinta ele un blestem? Suntem blestemati sa nu avem cuvant? Suntem blestemaţi sa ne schimbam cuvantul? Suntem blestemati sa ne indoim mereu dupa cum bate vantul? Oare lipsa aceasta de moralitate sa reprezinte, cu adevarat, expresia unui instinct de conservare individual, care se transforma in instinct de conservare national?
Din nefericire, exemple de acest fel, tinand de alba-neagra constiinţei unor personaje, se intalnesc la tot pasul. Cu o frecventa naucitoare. In aceste conditii, cetateanul de rand, de cele mai multe ori, nu mai stie ce sa creada. Pe buna dreptate. Pentru ca il aude pe X pronuntandu-se cu argumente rezonabile intr-un anumit fel si sustinand un anumit tip de opinie. Si, nu trece mult timp, si il vede cum, la fel de convingator, fara sa roseasca, sustine contrariul. Este aceasta duplicitate contagioasa? Este aceasta duplicitate si imoralitate cu adevarat generalizata?
Eu unul prefer sa vad jumatatea plina a paharului. Si nu doar jumatatea goala. Si, in consecinta, le propun celor care citesc aceste randuri si doresc sa mediteze asupra acestei teme sa faca un exercitiu simplu. Pornind de la un inventar al personajelor care se pronunţa public. Orice cetatean, care are cat de cat memorie, ii poate lua la rand pe „eroii” zilei si poate vedea cam ce a spus fiecare intr-un trecut apropiat si ce spune astazi. Fie ca sunt oameni de la putere, fie ca sunt oameni de la opozitie. Si, mai ales, ar fi interesant ca un asemenea inventar sa inceapa cu cei mai reprezentativi oameni aflati la putere, care, ieri, se aflau in opozitie, si cu cei mai reprezentativi opozanti, care, ieri, erau cocotati la putere. Cand o asemenea radiografie a politicienilor va fi fost facuta, atunci va deveni simpla si extrapolarea ei la societatea civila. Pentru ca la fel se intampla si in cazul unor analisti si in cazul unor jurnalisti.
Schimbarea retoricii inseamna duplicitate. Iar duplicitatea inseamna lipsa de caracter.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
Adauga comentariu