C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Protocol impotriva noii amenintari

Se intampla acum un eveniment unic in istoria lumii: SUA, Rusia si China se confrunta, simul­tan, cu pericolul Islamului fundamen­talist. Fiecare dintre cele trei tari a inregistrat ame­ni­ntari de acest fel, dar, de data aceasta, glo­ba­lizarea primejdiei le obliga sa-si reuneasca fortele si sa includa in marele protocol care se ratifica in acest an si proiectul unor masuri de cooperare militara si de securitate indreptate impotriva extremis­mului islamic.

Daca nu este nevoie de explicatii suplimentare in cazul SUA si Rusiei, iata ca, brusc si absolut neasteptat la nivelul perceptiei opiniei publice, China se confrunta de cateva zile cu miscari de revolta etnica violente de tip independentist in regiunea Xinjiang. O provincie din vestul Chinei cam de trei ori mai mare decat Texasul si unde traieste minoritatea uigura, de religie musulmana. Granitele provinciei sunt insa foarte interesante, mai ales cele cu Pakistanul si Afganistanul precum si cu alte cateva dintre republicile fost sovietice din Asia Centrala… Adica cu tari musulmane si unde, in cel putin doua dintre ele, isi au bazele trupe ale talibanilor si unde exista si tabere de antrenament pentru militantii altor miscari fundamen­taliste care opereaza in Orientul Mijlociu. Cooperarea in cadrul a ceea ce, intr-un editorial anterior, numeam “Trilaterala 2009” incepe sa capete consistenta, mai ales daca legam toate acestea de mesajele lui Obama catre lumea musulmana si cel al lui Medvedev de la recentul Summit al Organi­zatiei de Cooperare de la Shanghai (OCS). Decodarea lor separata a fost fie subestimata, fie transfe­rata in zona teoretica si seaca, fara urmari, a deciziilor ONU. Cu totul fals. Pe de o parte, Oba­ma a promis cladirea unei punti de prietenie si cooperare cu lumea musulmana, dar a mentinut intacta ideea luptei impotriva terorismului, fapt care a produs o reactie de profunda usurare, nu numai la nivelul liderilor tarilor musulmane moderate din Maghreb si Orientul Mijlociu, dar si la cel al liderilor rusi si chinezi, alertati mai demult ca fenomenul fundamen­talist s-ar putea extinde si in zonele lor de interes.

IatA de ce protocolul global care rescrie acum soarta lumii, cel care va fi definitivat in aceasta toamna dupa vizita la Beijing, cuprinde si sub-capitolul inclus deja in colaborarea OCS care presupunea “actiuni comune impotriva miscarilor separatiste, independentiste sau teroriste”. Ceea ce, prin deductie logica, duce la posibilitatea unor actiuni de acest tip. Poate executate de Fortele de reactie rapide ale unor organizatii de securitate de tip global care acum vor avea deschis drum liber spre cooperare in cadrul unui alt tip de acord, despre care se vorbeste de mai mult timp, intre spatiul euro-atlantic, rus si chinez.
CAt de departe suntem ca o asemenea perspectiva sa devina realitate in teren? Prima parte a raspunsului este deja data, e adevarat la nivelul superior al tratatului START. Dar este evident ca discutia, realista intre personajele noii ecuatii, duce de fapt spre stabilizarea zonei islamice fundamentaliste, intinse acum pe axa Afganistan-Pakistan, dar care trimite semnale de extensie inspre alte populatii musulmane.
Aflate nu numai in Federatia Rusa sau China, ci si in intregul Orient Mijlociu. Toate acestea circumscrise unei alte ecuatii paralele, cea a situatiei explozive lasate in Irak dupa iesirea din teren a fortelor coalitiei. Protocolul privind noua amenintare va fi indrep­tat impotriva unei eventuale explozii regionale a fundamenta­lismului islamic. Fara a mai avea insa si povara razboiului ideologic care a insotit actiunea absolut similara, dar unilaterala, a Administratiei Bush. Obama a invatat o lectie. Oare ce invata­minte or trage ai nostri, daca mai au cumva timp sa se gan­deas­ca la prostii din astea in plin an de alegeri prezidentiale?

Cristian UNTEANU
sursa: ziua.net

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss