Piperea cere sesizarea CCR faţă de Legea supravegherii macroprudenţiale: modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestui organism încalcă în mod flagrant principiile, libertăţile şi drepturile fundamentale consacrate de Constituţia României!”

Iniţiativa în baza căreia va fi înfiinţat Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială urmează să fie promulgată de preşedintele ţării.

Legea în baza căreia urmează să fie înfiinţat Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială, aprobată recent de Parlament, urmează să fie promulgată de preşedintele ţării. Iniţiativa legislativă a născut o serie de controverse, părerile faţă de aceasta fiind împărţite. Printre cei care consideră că acest comitet nu este necesar se numără economişti, oameni de afaceri, avocaţi şi nu numai.

Respectivul comitet, care ar urma să fie condus de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), va avea rol de supraveghere a sistemului financiar naţional şi va fi format din reprezentanţi ai Băncii Centrale, Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) şi ai Guvernului.

Comitetul urmează să funcţioneze ca structură de cooperare interinstituţională, fără personalitate juridică, cu rolul să asigure coordonarea supravegherii macroprudenţiale la nivel naţional.

Organismul decizional al Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială va fi Consiliul general, format din nouă membri, respectiv: guvernatorul, prim-viceguvernatorul, cei doi viceguvernatori şi economistul-şef de la BNR, preşedintele şi prim-vicepreşedintele ASF şi doi reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de premier.

Considerând că acest Comitet Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială este un “supra-guvern”, avocatul Gheorghe Piperea a anunţat, ieri, că depune o petiţie la Avocatul Poporului, prin care cere sesizarea Curţii Constituţionale “în legătură cu anticonstituţionalitatea legii supravegherii macroprudenţiale.

Gheorghe Piperea a completat: “Mâine (n.r. astăzi) voi depune o petiţie la Preşedinţie în care voi cere retrimiterea legii la Parlament (…) şi/sau sesizarea Curţii Constituţionale pentru acelaşi motiv de anticonstituţionalitate a legii macroprudenţilor. Nu sunt convins că vreuna din instituţiile citate mai sus se vor simţi obligate/îndreptăţite să atace această lege, dar nici nu putem tăcea chiar toţi. De altfel, nu ar fi rău ca deputaţii (trebuie un minim de 50 de deputaţi) să sesizeze ei Curtea Constituţională. Asta dacă nu vor un mandat într-un Parlament fără atribuţii efective şi un Guvern de faţadă”.

* Guvernul va fi obligat să dea explicaţii dacă nu va respecta recomandările BNR

Un alt aspect care a condus la controverse, pe lângă componenţa organismului decizional al Comitetului, este caracterul recomandărilor care urmează să fie făcute de această structură.

Gheorghe Piperea consideră: “Legea supravegherii macroprudenţiale dă în competenţa unui comitet de nouă persoane, dintre care cinci sunt şefii de la BNR, doi sunt şefii de la ASF şi doi sunt numiţi de guvern, coordonarea gestiunii crizelor financiare. Recomandările şi avertizările acestui comitet sunt obligatorii pentru Guvern. Pentru implementarea acestor recomandări/avertizări, se pot impune şi reglementări. Unele dintre aceste recomandări şi avertizări pot avea caracter secret, ceea ce ar însemna că ele ar putea fi transmise şi instanţelor, organismelor de ordine publică, chiar şi CSAT-ului, ceea ce înseamnă că, în timp de criză financiară, ca şi în timp de criză teroristă sau de calamitate, ţara nu mai este condusă de organisme alese, ci de instituţii numite, de forţă. (…) Destinatarii principali ai recomandărilor şi avertizărilor Comitetului sunt Guvernul, BNR şi ASF, dar printre destinatari poate fi şi Parlamentul, precum pot fi printre destinatari şi instanţele, direct sau prin intermediul ICCJ sau al CSM, ba chiar şi Curtea Constituţională. A se observa că, în baza art. 10 alin. 2 din această minunată lege a unei minunate lumi noi, «recomandările şi avertizările emise nu se publică în cazul în care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilităţii financiare». Aşadar, sub masca atenţiei pentru stabilitate financiară, se pot emite orice fel de recomandări şi avertizări – noi nu vom şti niciodată de ce unele legi vor fi fost respinse ori modificate după recomandările comitetului şi de ce unele soluţii judiciare vor fi fost luate după aceleaşi recomandări. Nu vom şti de ce vor fi fost salvate bănci falite sau asigurători frauduloşi cu riscul falimentului şi al ruinei cetăţenilor”.

În petiţia transmisă Avocatului Poporului, avocatul menţionează: “Cel mai probabil aceste măsuri, strategii vor urmări îndeosebi protecţia instituţiilor de credit, chiar dacă acestea ar putea fi în detrimentul cetăţenilor României sau ar putea încălca flagrant Constituţia României şi legile naţionale”.

Gheorghe Piperea este de părere că “puterile în stat nu mai există în faţa recomandărilor acestui comitet”.

În acest context, domnia sa opinează că entitatea care urmează să fie înfiinţată ar urma să preia atribuţiile Guvernului.

“Apreciem că modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestui organism încalcă în mod flagrant principiile, libertăţile şi drepturile fundamentale consacrate de Constituţia României, anihilând atribuţiile şi competenţele unora dintre autorităţile publice naţionale”, se menţionează în petiţia citată.

Fostul ministru al Finanţelor Publice Eugen Teodorovici a explicat, anul trecut, că acest comitet prinde viaţă în urma unei recomandări a Comitetului European privind sistemul financiar, apreciind: “România a făcut o astfel de propunere pornind de la faptul că BNR are un rol semnificativ în piaţa financiară”.

     Adrian Vasilescu, consultant de strategie al BNR, spunea, în urmă cu circa nouă luni, că noua structură “va fi un fel de consiliu al înţelepţilor”, unde vor emise opinii şi analize şi vor fi atenţionate supravegherile de la BNR şi de la ASF.

Deşi Eugen Teodorovici spunea că recomandările acestui “consiliu al înţelepţilor” nu vor fi “obligaţii legale” care să trebuiască să fie implementate, comunicatul trimis de Guvern anul trecut menţiona: “Destinatarii recomandărilor Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială sunt fie BNR şi ASF, în calitate de autorităţi de supraveghere financiară sectorială, fie Guvernul României. În urma primirii unor astfel de recomandări sau avertizări, destinatarii au obligaţia, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate sau să întreprindă acţiuni în vederea diminuării riscurilor asupra cărora au fost avertizaţi, inclusiv în sensul emiterii de reglementări”.

Adrian Vasilescu ne-a spus, zilele trecute, că, şi până acum, BNR putea face recomandări Guvernului şi invers, însă, chiar dacă acestea nu erau respectate, nu exista nicio repercusiune. Acum, Comitetul pentru Supraveghere Macroprudenţială face recomandări celor trei entităţi din care este format – BNR, ASF şi Guvernul -, iar acestea, dacă nu se supun, vor fi obligate să motiveze de ce nu au respectat respectivele recomandări.

Deputatul Gheorghe Ialomiţianu, fost ministru de finanţe, ne-a explicat: “Vorbim despre un Comitet întocmit în baza legislaţiei europene şi despre emiterea unor recomandări de prudenţă. Recomandările au valoarea celor de la FMI, adică pot fi refuzate, dar dacă nu sunt respectate se motivează, iar dacă ceva nu iese bine, entitatea respectivă răspunde; nu penal, dar răspunde într-un fel. Trebuie luate măsuri de reglare a situaţiei etc”.

* Membrii Comitetului nu răspund civil sau penal decât dacă se dovedeşte reaua credinţă

Membrii acestui comitet, precum şi tehnicienii şi secretarii care lucrează pentru el, “sunt imuni la orice răspundere penală sau civilă pentru ceea ce fac (cu excepţia cazurilor de rea-credinţă; mă întreb cine va verifica buna sau reaua credinţă în caz de recomandări/avertizări secrete)”, avertizează Gheorghe Piperea.

Avocatul apreciază: “E o imunitate care nici măcar nu poate fi ridicată, aşa cum se întâmplă în cazul parlamentarilor şi chiar al Preşedintelui Republicii. (…) Este o imunitate de răspundere penală şi civilă similară cu cea acordată deja şefimii BNR prin Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR. O imunitate care este cu mult, enorm de mult mai tare decât imunitatea parlamentarilor şi chiar a preşedintelului de ţară: (i) ea se extinde şi la răspunderea civilă pentru cauzarea de prejudicii, nefiind limitată la răspundrea penală; (ii) ea nu poate fi ridicată; în cel mai restrictiv caz, dacă vor fi acţionat cu rea-credinţă, macroprudenţii vor putea fi sancţionaţi civil sau penal; doar că, în sistemul nostru de drept, buna credinţă se prezumă. Iar BNR, ca şi Comitetul macroprudenţei, nici măcar nu sunt prevăzute în Constituţie!”

În opinia fostului bancher Radu Georgescu, din cadrul CFO Network, acest comitet nu era necesar.

Domnia sa ne-a declarat: “Având în vedere că ne îndreptăm către adâncirea deficitului şi ţinând cont că nu stăm deloc de bine din punct de vedere macroeconomic, nu văd la ce ar fi necesară o astfel de comisie. Ceea ce facem noi – ne împrumutăm, dar nu facem investiţii – ne duce spre faliment.

La noi, macroeconomia funcţionează contrar tuturor principiilor economice ale unei companii. În acest context, un Comitet de Macropurdenţialitate nu este util. Nu trebuie să faci o comisie ca să faci recomandări.

Pe acest principiu, ar fi trebuit să existe o comisie similară care să întrebe BNR ce a făcut în perioada 2006-2007 când nu a respectat legile monetare”.

Şi alţi specialişti din piaţă, cum ar fi Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), sau analistul economic Florin Cîţu, sunt de părere că legea este neconstituţională, arătându-se deranjaţi de imunitatea şi independenţa comitetului care urmează să fie constituit.

De altă părere este deputatul liberal Andreea Paul, care a spus că România are obligaţia europeană să creeze un mecanism de supraveghere macroprudenţială, cu caracter consultativ, încă din anul 2011.

Domnia sa a explicat, anul trecut: “Guvernul PSD a întârziat nejustificat dezbaterea publică şi adoptarea mecanismului potrivit pentru România. Pe fond, aveam de ales între acordarea acestui rol exclusiv Băncii Centrale, crearea unui ASF care să includă şi pieţele bancare sau crearea unui comitet compus din mai multe autorităţi. Pentru România este potrivită, în opinia mea, cea de-a treia alegere”.

În UE, 13 state europene au un comitet similar cu cel propus acum în România (dintre care 9 prin legi adoptate si 4 prin aranjamente provizorii), alte 13 state au acordat această responsabilitate a supravegherii macroprudenţialităţii Băncilor Centrale, iar 2 state au creat autorităţi de supraveghere a pieţelor financiare (un fel de ASF la români care includ şi pieţele bancare), conform ultimului raport al ESRB (Comitetul European pentru Risc Sistemic).

Autor: Emilia Olescu

Sursa: Bursa.ro