Pe 14 august 2018, imediat după violențele din Piața Victoriei, in fond o tentativă de lovitură de stat orchestrată de Cotroceni impotriva guvernului, scriam următoarele observații:
„Atacul la Jandarmerie nu este intâmplător. Să ne gândim că in plan intern, spre deosebire de Armata Națională, care a fost dezmembrată și reorganizată ca armată NATO și pusă la dispoziția și interesul militarist al marelui hegemon, Jandarmeria Română a rămas o structură militarizată, organizată la nivel național, fiind o forță foarte puternică de luptă, bine antrenată, cu lanț de comandă ierarhic militar, care la prima vedere, nu s-a aliniat noilor comandamente trasate de sponsorii externi ai Statului Subteran, incurcând la #revoluțiamuiei, finalizarea loviturii de stat. Ori asta nu putea să rămână așa.” (Textul complet se poate citi AICI.)
Iată-ne acum, la ceva mai bine de un an distanță de la evenimentele respective și după o răsturnare printr-un puci de palat a guvernului, in fața unui alt atac mârșav pornit impotriva unei altei structuri strategice – cu oameni tari și puternici, devotați și căliți, trecuți prin foc, inundații și dezastre – parte și ea componentă din sistemul integrat de siguranță națională. Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Și asta fără ca noi cetățenii, beneficiarii sacrificiului lor, să facem imediat un scut de netrecut in jurul celor care, fără să ezite, işi riscă la extrem viața ca să o salveze pe a noastră și a celor dragi nouă ori bunurile noastre. Știu.. acum ni se par lucruri absolut firești, care ni se cuvin de la sine. Dar nu este deloc așa. Ele nu sunt drepturi naturale și cu atât mai puțin drepturi sociale câștigate pentru totdeauna. Și fără să ni le apărăm, fără a sări și noi in apărarea salvatorilor și a celor care crează politici publice pentru ca ei să ne poată salva le vom pierde ca și când nu au existat vreodată.
Nu intâmplător au loc acum aceste atacuri mizerabile impotriva acestor instituții vitale pentru siguranța cetățeanului și, desigur, siguranța națională. Cele două structuri, pe lângă increderea de care se bucură in rândul populației, dispunerea lor la nivelul intregii țări, cu comandă ierarhică de tip militar, cu logistică și canale de comunicații proprii, inarmate in cazul jandarmeriei și poliției, antrenate pentru intervenții la evenimente deosebite, nu sunt controlate de sistemul de forță și ocupație care a capturat România. Ele scapă acestui control, fiind privite ca exemplu negativ și potențial pericol pentru „docilitatea” și „unitatea” celorlalte structuri din sistemul de siguranță națională infiltrate sau capturate complet, care servesc exclusiv interesului colonial al puterilor de ocupație.
Drept pentru care este lesne de ințeles, de ce, după Jandarmerie, a inceput acest asalt furibund și impotriva ISU, a ierarhiei sale de conducere, a salvatorilor și a celui care a gândit și pus in operă acest sistem integrat de urgență – repet, parte a sistemului de siguranță națională, dat ca exemplu până și in unele dintre cele mai dezvoltate state din lume.
Decredibilizarea, demoralizarea, demobilizarea și in final punerea lor in stare de inoperativitate sunt, fără a ne feri de cuvinte mari, atacuri directe la siguranța națională și implicit a statului român, inițiate direct de la vârful statului.
Nu sunt un suporter al militarismului, ba dimpotrivă, toată viața am avut o mare problemă cu autoritatea, dar orb să fii să nu vezi ce se intâmplă. După desființarea Armatei Naționale, in care tinerii trecuți de 18 ani (știu.. și eu am urât armata), care astăzi se irosesc, se droghează, se emasculează ori iși pierd reperele care-i țineau inrădăcinați in istoria strămoșilor și pământul patriei, deprindeau, pe lângă spiritul de solidaritate și camaraderie și cunoștințe temeinice legate de mânuirea și folosirea armamentului sau tactici de luptă, inclusiv de gherilă sau in spatele frontului ori de supraviețuire in mediu ostil.
Cu o populație astfel pregătită și in proporție de masă să răspundă inclusiv militar in caz de nevoie agresiunii la care este supusă România de treizeci de ani incoace, nu cred că s-ar mai fi aventurat pe meleagurile noastre – sau oricum nu le-ar fi fost la fel de ușor – vezi Polonia, toți veneticii și aventurierii lumii chemați aici la marele jaf..
Ori in condițiile in care țara noastră a rămas doar cu o armată de „mercenari”, demolarea și/sau capturarea și acestor ultime structuri din sistemul de siguranță națională – după ce s-a reușit eliminarea rezistenței politice prin lichidarea sau capturarea partidelor naționale care puteau reprezenta soluții la condiția de țară ocupată a României, populația țării, cetățeni ei, devin victime sigure ale șacalilor și mercenarilor trimiși să destructureze bucată cu bucată, instituție cu instituție, statul român, fără a mai exista vreo forță capabilă de a mobiliza, organiza și coordona o ipotetică dar deloc de neimaginat, rezistență națională, in ultimă instanță, armată…
Autor: Petre Caluian
Sursa: Petre Caluian Facebook
…inca mai este de demolat in amarita asta de tara… iar puturosii, mormolocii stau si nu vad, nu aud, nu inteleg… miine, cind ii va arde pamintul sub talpi, pamint pe care idiotii utili inca il cred al lor, va fi prea tirziu… vor plati impozit pe aleea pe care merg dimineata la munca, sa slugareasca adevaratilor stapini, plini de rinjetele kwi-iste, orbaniste, turcaniste si hahaieli grobiene ale celor care i-au vindut pe doi bani, nici macar pe treizeci de arginti… argintii sint pentru ”tradatori” adevarati, cu ”staif”… noi? pe doi bani, ca niste slugi umile si prapadite… NOI NE VINDEM pe NIMIC!