C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Obediența ca politică de stat

cersetorAm înțeles că din 1996 până în 2007 a fost nevoie să fim umili, să acceptăm orice de la oricine pentru că eram un stat fost comunist, considerat din ”lumea a treia”.

În această situație, noi am făcut mai mult, am fost mai catolici decât Papa, am acceptat orice de la oricine, doar ăsta era planul, să facem orice doar să ne primească în NATO și UE. Noi nu am vrut nimic altceva decât acceptarea în ”marea familie europeană” în care, să fim onești, eram deja, atât prin poziție geografică și afinități culturale, cât și prin poziție geostrategică (în coasta Rusiei).

Marea problemă a României este că, după 2007, am continuat să ne purtăm ca niște europeni de mâna a doua, iar restul statelor occidentale ne tratează ca atare, pentru că asta este percepția noastră despre noi și acum asta cred și ei.

Leadership-ul României, fie că a fost de stânga sau de dreapta, a menținut această stare de subordonare față de statele puternice din Uniunea Europeană și față de SUA. Deși, prin poziția geografică și resursele naturale, România a avut, în multe momente, pârghii de negociere pentru diferite avantaje, decidenții politici de la București au fost prea lași să le folosească, neînțelegând că așa funcționează politica externă și că totul este bazat pe realpolitik. Am avut două exemple de state, foste comuniste, care au intrat în UE și NATO înaintea noastră, Polonia și Ungaria, care au înțeles să-și folosească la maximum atuurile în negocierile cu Uniunea Europeană.

Au trecut 8 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană și suntem la fel de departe de integrare cum eram și în 2007. Acum am trecut de barierele Uniunii dar avem în față bariera numită Schengen. Suntem, practic, în anticamera europeană, și avem tot atâta importanță în politica mare cât are chelener la o petrecere VIP.

De ce nu ne primesc în Schengen?

România a făcut totul pentru accederea în spațiul Schengen. Fiecare guvern și-a stabilit asta ca obiectiv și totuși suntem lăsați, de fiecare dată, cu buza umflată. Se pare că la consiliul JAI de zilele astea Franța, Germania, Finlanda și Olanda se opun. Astfel, delegații români au hotărât să nu mai lase această temă pe agenda de discuții pentru a nu fi nevoiți să îndure un vot majoritar negativ, fiind clar că Germania și Franța pot seta trendul.

Și totuși, de ce nu ne primesc în Schengen? Am îndeplinit toate cerințele, am semnat chiar și celebrul contract cu EADS, concernul francezo-german, mai sunt câțiva pași și cedăm și portul Constanța olandezilor, am acceptat și cota obligatorie de refugiați și totuși întâmpinăm opoziția Franței și Germaniei.

Franța și Germania se opun intrării României în Schengen

Am fost obișnuiți să credem că Franța a fost și este aliatul României, că ne unesc relații diplomatice vechi și că Parisul o să fie mereu de partea noastră. Această percepție este mai mult decât falsă și dacă analizăm ultimele acțiuni dintre cele două state vom vedea că relațiile România-Franța sunt mai proaste ca oricând.

În timpul mandatului Băsescu au existat mai multe episoade tensionate, la cel mai înalt nivel, între București și Paris, principalele teme fiind problema rromilor și discursul pro-atlantist al președintelui român. În 2015, au apărut scandalul declanșat de DNA la Apanova, companie controlată de gigantul francez Veolia și declarațiile președintelui Francois Hollande despre statele care se opun cotelor obligatorii de refugiați. Practic, relațiile româno-franceze sunt la un minim istoric și decidenții români se întreabă de ce Franța nu ne susține.

În cazul Germaniei, situația este mult mai simplă. Berlinul nu a fost niciodată un fan al României, chiar dacă la București se făcea campanie pentru Iohannis anunțându-se, cu surle și trâmbițe, că ”neamțul nostru” are mare trecere la Merkel și că relațiile România – Germania vor fi ca pe timpul lui Antonescu și Hitler. Rezultatele se vâd acum: zero susținere.

România nu este un stat suveran, deși ne-am câștigat independența în 1877, este încă sub dominație străină. Dar acest lucru nu este din vina unui inamic mare și rău, este din vina noastră și a clasei politice, care ne convinge din patru-n patru ani că trebuie să fim umili, că nu avem drepturi și că negocierile se pot face doar în genunchi.

Autor: Gandeste.org

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss