Politică

O zi națională pe picior de război

Țară veselă cu oameni triști. Dezbinare, neîncredere, ură, gânduri negre, acum, în ajun de Sărbătoarea Națională. Români contra români. Români contra România. Români care cer menținerea MCV pentru țara lor.  Români care propun retragerea dreptului de vot al țării lor la UE. Români încrâncenați, anarhizați, animalizați. Care nu vor să mai audă de compasiune, de empatie, de grijă pentru neajutorați, de alte opinii, eventual contrare, ale semenilor.



Principalul vinovat pentru această degenerare este președintele Klaus Iohannis. Al cărui țel primordial, pentru care Constituția îi dă și autoritate și arme, ar trebui să fie unitatea și armonia românilor. Construirea unei consensualități identitare. Reumplerea cu sens și afect a conceptelor ce dau forță marilor națiuni: mândria națională, patriotismul, soloidaritatea de limbă și cultură.

Nici vorbă de așa ceva la președintele nostru, la „președintele lucrului bine făcut”. Decât să se ridice la înălțimea soclului pe care poporul i l-a încredințat, cu speranță, pentru a se prezenta onorabil, mândru, la examenul istoriei, domnia sa preferă să funcționeze mediocru, ca un politician de plastilină, la granița dintre lașitate și oportunism. Împarte țara în tabere intolerante, de o ostilitate irațională, apoi se pune în fruntea uneia făcând tot posibilul să o distrugă pe cealaltă. Care, cealaltă, nu doar că aparține tot poporului pe care el ar trebui să-l păstorească înțelept, dar mai este și majoritară.

Un mare conducător de țară ar înțelege că prima condiție pentru un popor, ca să reziste, este să fie unit. Și nu unit doar ca populație ci și unit în jurul unui ideal național măreț.

Cum să încurajezi tu, ca președinte, ideea că țara pe care o conduci este cea mai coruptă din Europa și să admiți denigrare și umilirea ei?

Cum, sub pretextul căutării unei moralități absolute, neatinsă de nicio națiune, niciodată, să preiei de la abjectul tău predecesor esența abjecției sale, statul paralel nelegitim și antinațional pe care l-a creat, și să-l folosești mai departe în folos propriu, predicând bunele intenții pentru țară?

De ce, totuși, „țară veselă”? Pentru că nu te lasă nicio clipă să te plictisești. Cu masca posomorelii pe chip compatrioții noștri trăiesc fiecare năzbâtie la  care sunt făcuți părtași ca pe un număr de circ.  Procurori alde Portocală asigură clovneriile, vânarea lui Dragnea e palpitantă ca un triplu salt mortal fără plasă, iar ordinele autoritariste de la Departamentul de Stat al SUA aduc ba a dresura de purici ba a scuipat de flăcări pe gură.

Avem parte de un 1 Decembrie 2017 dezolant, sub semnul unui război al românilor cu românii.

Unii îi vor huidui pe alții, alții îi vor huidui pe unii.

În loc să vedem ridicându-se deasupra țării, măcar pentru 24 de ore, un abur de românism unificator și întremător ca seva într-un copac după o ploaie mult așteptată, vom asista la gesturi patetice, declarații sforăitoare și, în final, reintoarcerea în tranșee.

Cu toate acestea, nu mă pot abține să nu șoptesc pe ascuns, cu mâna la gură ca și cum aș tuși:

„LA MULȚI ANI”, de ziua voastră, vesela mea țară, tristul  meu popor!

Sursa: Contele de Saint Germain