C O N T R A P R O P A G A N D Ă

NETREBNICII CARE NE CONDUC

Din ciclul: “Altii mai prosti ca noi…mai rar!” sau “Tampiti am fost si tot asa am ramas!”
Un articol scris de Mihai Eminescu in ziarul “Timpul”, A.D. 1877!

Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.

Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…

Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.

Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…

Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.

Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.

Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.

Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.

Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.

De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.

Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?

De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.

Mihai Eminescu, din ciclul “Icoane vechi si icoane nouã”.

……………………………

In mod normal nu mi-as permite sa adaug ceva la un articol sau fraza scrisa de Mihai Eminescu, dar simt nevoia unei completari  fata de situatia de astazi a societatii romanesti, in oglinda cu ceea ce a scris acum 135 de ani, poate cel mai mare exponent al romanismului si al culturii romane, din toate timpurile.

Citim, care mai avem acest “prostesc” obicei, Eminescu, citim Caragiale, citim istorie si in toate aceastea intalnim situatii si personaje foarte cunoscute. Grotescul politic si social in care astazi suntem scufundati, nu este un lucru nou in societatea romaneasca si nici perioada de dinainte de 1947, idealizata de unii, nu este nici pe departe chiar ceea ce pare, ci dimpotriva, suntem prinsi intr-un vartej al istoriei, suntem blestemati sa ne retraim greselile, pentru ca asa cum spune axioma: “Cei care nu invata din istorie (sau din greselile trecutului, as spune eu), sunt blestemati sa le retraiasca!”

Aceeasi camarila politica cu fix aceleasi obiceiuri, acelasi sistem de caste economico-politice, aceleasi contracte cu statul, aceiasi hoti, dar cu alte nume si despartiti de zeci sau sute de ani! Aproape ca incepi sa crezi in reincarnarea clasei politice, pentru ca indiferent de vremuri, repetam la infinit acelesi greseli, ne comportam conform acelorasi  sabloane.

Senzatia de “bucla temporala” perpetua imi apare in fata ochiilor ori de cate ori imi cade in mana un astfel de articol, sau cand recitesc, dupa ani de uitare, literatura romaneasca.  Dinu Paturica, Catavencu, sau Farfuridi, Ghita Pristanda, Ion sau coana Joitica, toate aceste si multe altele nu sunt o etapa a trecutului nostru, a infantilismului clasei politice la inceputul Romaniei, ci dimpotriva sunt boli grave ale copilariei noastre ca natie, boli de care inca nu ne-am vindecat. Iar pana acum am avut si un pic de noroc, dar candva, in viitorul mai apropiat sau mai indepartat, s-ar putea sa ne trezim ca trebuie sa platim toate prostiile si delasariile, toate lasitatile si clientelismul ( a se citi slugarnicia), din istoria noastra!

GeorgeGMT

sursa: rumaniamilitary.ro

Related Posts

3 Responses “NETREBNICII CARE NE CONDUC”

  1. Intre Dumnezeu si neamul meu!

  2. Costea Emilia says:

    Din pacate asa va fi mereu , ne vom invarti in cerc pana vom descoperi cuadratura cercului .

  3. istoria se repeta,in spirala, cu alte personaje, spunea nicolae iorga

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss