C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Limitari si comert

Aceasta este o poveste despre o lume preocupată de lucruri. Este o poveste despre un sistem în criză. Ne otrăvim planeta. Ne otrăvim unii pe alţii. Şi nici măcar nu este de dragul distracţiei. Partea bună este că, în momentul în care începem să înţelegem sistemul, începem să vedem şi locurile de unde putem transforma aceste probleme în soluţii. ISTORIA PROPUNERII DE “LIMITĂRI & COMERŢ” DE CE NU SE POATE REZOLVA O PROBLEMĂ FOLOSIND MODUL DE GÂNDIRE CARE A CREAT-O:

Sunt atât de bucuroasă că în sfârşit omenirea se uneşte pentru a încerca să oprească schimbările climatice. Când am auzit prima dată că liderii noştri se întâlnesc pentru a discuta despre soluţii, am avut un oftat adânc de uşurare. La fel şi voi, nu? Apoi mi-am spus: stai puţin, ce au ei de gând să facă, de fapt, pentru a rezolva problema? Şi trebuie să vă spun că nu toate soluţiile la care lucrează sunt ceea ce eu aş numi soluţii. Soluţia principală, cunoscută drept “Limitări şi comerţ” – sau pactul pentru mediu – este, de fapt, o problemă majoră.

Ştiu că acesta este ultimul lucru pe care aţi vrea să îl auziţi, dar viitorul planetei noastre este în joc, deci trebuie să ne facem timp pentru a înţelege ce se întâmplă. Buuun, să cunoaştem grupul celor care au iniţiat această aşa-zisă soluţie. Avem aici băieţii de la Enron care au creat comerţul energetic, şi finanţişti de pe Wall Street – ca Goldman Sachs – care ne-au adus criza ipotecilor subprime. Treaba lor este să dezvolte pieţe noi. Ei pretind ceva şi când toată lumea, inclusiv bunicile lor, vor să ia parte la afacere ei dispar cu sume uriaşe de bani pe măsură ce piaţa devine un balon uriaş de săpun pe cale să explodeze. Iată că ultimul lor balon tocmai a explodat şi acum au o idee pentru o piaţă nouă. – pactul pentru reducerea emisiilor de carbon. Sunt gata să dezvolte un balon de 3 trilioane de dolari dar când acesta va exploda, nu o să ne distrugă doar acţiunile, ar putea să distrugă totul! Dar cum funcţionează sistemul de “limitări şi comerţ”?

Ei bine, cei mai mulţi oameni de ştiinţă adevăraţi sunt de acord că trebuie să reducem cantitatea de carbon din atmosferă la 350 ppm dacă vrem să evităm un dezastru climatic. În SUA asta înseamnă reducerea emisiilor cu 80% – poate ceva mai mult – până în 2050. 80%! Problema este că o mare parte din economia lumii funcţionează pe bază de combustibili fosili, care eliberează carbon: fabricile care ne fac toate lucrurile, vapoarele şi camioanele care le cară în jurul lumii, maşinile şi clădirile şi aparatura noastră – deci cam toate lucrurile. Deci, cum reducem emisiile de carbon cu 80% fără a ne întoarce să trăim ca în “Căsuţa din preerie”? Băieţii de la “Limitări şi Comerţ” ne spun că cea mai bună metodă pentru a reuşi este să facem o nouă bursă a cărbunelui.

Primul pas ar fi să determinăm guvernele lumii să aprobe o limită anuală a emisiilor de carbon. Asta este prima parte, a “limitelor” – şi cred că este grozavă. Cum se vor asigura însă că emisiile de carbon rămân sub limita admisă? Ei bine guvernele vor trebui să distribuie un număr anume de permise pentru poluare. În fiecare an ar trebui să fie tot mai puţine permise, pe măsură ce ne apropiem de limita finală impusă. Companiile inovative se vor alia iniţiativei construind alternative mai curate şi devenind mai eficiente. Pe măsură ce permisele vor deveni mai rare, vor deveni şi mai valoroase. Companiile care vor avea în plus, fireşte, le vor vinde companiilor care mai au încă nevoie de ele. Şi aici intervine partea comercială – “comerţ” Logica este că, atâta vreme cât suntem sub limită, nu contează cine poluează şi cine inovează.

Ne vom atinge termenul limită cu privire la climat şi vom evita catastrofa. Ah, da, şi băieţii îşi vor lua comisionul de agenti ai acestei negustorii de trilioane de dolari. Salvezi planeta, te îmbogăţeşti, cui nu i-ar plăcea aşa ceva? Unii dintre prietenii mei, cărora chiar le pasă de viitorul nostru, sprijină această politică. La fel o mare parte din grupurile ecologiste pe care le respect. Ei ştiu că nu este o soluţie perfectă şi nu sunt încântaţi de ideea de a da pe mâna acestor băieţi viitorul planetei noastre. Dar totuşi ei cred ca este un prim pas important şi oricum este mai bine decât a sta degeaba.

Eu nu sunt atât de sigură. Şi nu sunt singura care crede asta. Un grup tot mai mare de oameni de ştiinţă, studenţi, fermieri şi oameni de afaceri cu viziune spun: “staţi puţin”! Până şi economiştii care au inventat sistemul de limite şi comerţ [ eng.”cap and trade”] pentru a rezolva probleme mai simple precum poluarea cu fertilizatori şi bioxid de sulf, spun ca sistemul de “limite si comert” nu va funcţiona niciodată pentru schimbările de climă. Iată de ce cred eu că au dreptate: Când e vorba de orice fel de inginerie financiară, cum a fost cea a ipotecilor subprime sau schema piramidală Bernie Madoff, detaliile sunt cele care fac diferenţa. Şi sunt o groază de detalii in această propunere… Detaliul numărul unu este cunoscut drept “Permisele Gratuite” şi din cauza lui unii oameni au denumit sistemul: “Limite si Pomeni”

In acest sistem poluatorii industriali vor primi gratuit mare majoritate a acestor permise valoroase. Gratuit! Cu cât au poluat mai mult, cu atât vor primi mai mult. Este ca şi cum le-am mulţumi pentru că au creat această problemă de la bun început. Când au încercat acest sistem de “Limite şi Pomeni” în Europa, preţul permiselor a sărit ameţitor, costul energiei a crescut pentru consumatori şi, ghiciţi? Emisiile de carbon de fapt au crescut! Singura parte care a funcţionat: poluatorii au facut profituri suplimentare de miliarde de dolari. Economiştii de la MIT [Massachusetts Institute of Technology] spun că ne putem aştepta ca acelaşi lucru să se întâmple şi în SUA. Acele miliarde vin din buzunarele NOASTRE.

O soluţie adevărată ar pune aceşti bani să lucreze pentru a opri schimbările climatice. În loc de a da pur şi simplu permise poluatorilor, am putea să le vindem şi să folosim banii pentru: a construi o economie bazată pe energie curată, sau pentru a da cetătenilor o subvenţie pentru a-i ajuta să plătească pentru combustibilii mai scumpi în perioada în care trecem către acea energie curată sau pentru a-i împărţi cu cei care sunt cei mai afectaţi de schimbările climatice Unii oamenii sunt că asta ar însemna să ne plătim datoriile ecologice. Atâta vreme căt noi, cei din ţările cele mai bogate, emitem de sute de ani cele mai mari cantităţi de carbon şi în acelaşi timp avem şi un mod de viaţă destul de confortabil, oare nu avem o responsabilitate de a-i ajuta pe cei mai afectaţi?

Este ca şi cum am face o mare petrecere şi nu ne-am invita vecinii, apoi am pune pe numele lor nota de plată pentru curăţenie. Pur şi simplu nu e frumos. Ştiaţi că în secolul următor, datorită schimbărilor climatice, întregi naţiuni insulare ar putea ajunge sub ape şi că Naţiunile Unite spun că 9 din 10 fermieri africani şi-ar putea pierde capacitatea de a cultiva hrană? O soluţie reală nu ar trebui să fie în folosul acestor oameni, nu doar al poluatorilor? Detaliul numărul doi este numit “Compensaţii”. Compensaţiile sunt create în momentul în care se presupune că o companie îşi reduce sau îşi elimină emisiile de carbon. Apoi compania primeşte un permis care poate fi vândut un poluator care are nevoie de autorizaţie pentru a emite mai mult carbon.

În teorie o activitate o compensează pe cealaltă. Pericolul legat de compensaţii constă în dificultatea de a garanta că într-adevăr sunt eliminate emisiile de carbon pentru care se eliberează permisului. Totuşi aceste permise valorează bani adevăraţi. Şi asta aduce cu sine o stimulare periculoasă pentru crearea de compensaţii false – o stimulare pentru a trişa. Evident în unele cazuri a trişa nu înseamnă dezastru total, dar de data asta chiar asta aduce. Şi deja se trişează mult.

Cum este de exemplu în Indonezia, unde corporaţia Sinar Mas taie pădurile indigenilor şi aduc distrugeri ecologice şi culturale majore. Apoi iau pustiurile pe care le-au creat şi plantează palmieri pentru ulei. Şi ghiciţi ce primesc pentru asta? Da, certificate de compensaţii. Mai puţin carbon? Nu. Mai mult carbon? Evident că da. Companiile pot câştiga compensaţii şi dacă nu fac nimic-nimic. De exemplu conducătorii unei fabrici poluante pot să spună că planificau o extindere cu 200% dar şi-au redus planurile la o expansiune de numai 100%.

Pentru această afirmaţie fără sens pot să primească certificate de compensaţii – certificate pe care le pot vinde altcuiva pentru a face şi mai multă poluare. Asta e aşa o prostie! Lista de păcăleli merge mai departe şi mai departe şi multe dintre cele mai rele se întâmplă în aşa-numita “Lume a Treia” unde marile afaceri fac ce vor, cui vor. Şi cu standarde şi reglementări neclare cu privire la compensaţii pot primi permise pentru aproape orice. Detaliile numărul 1 şi 2 “Limite şi Pomeni” şi “Compensaţii”, fac sistemul nedrept şi ineficient. Dar ultimul detaliu, numit “Distragerea Atenţiei”, face sistemul cu adevărat periculos.

Există soluţii adevărate în lume, dar sistemul de “limitări şi comerţ” cu portiţele şi promisiunile de îmbogăţire a făcut mulţi oameni să uite de ele. Nici măcar nu suntem aproape de un acord global asupra emisiilor de carbon iar acesta este ăntregul obiectiv al sistemului de limitări şi comerţ. Dar în loc să lucrăm la o iniţiativă dreaptă şi puternică punem căruţa în faţa cailor şi ne grăbim cu scheme de comerţ şi compensaţii. Cu toate proiectele pentru compensaţii fictive, gratuităţile pentru poluatori şi eşecul rezolvării injustiţiei legate de schimbările climatice mai credeţi că Lumea a Treia se va alătura unei limitări globale a emisiilor? Eu mă îndoiesc. Dacă o propunere de limitare şi comerţ ne opreşte de fapt să limităm emisiile de carbon, atunci este o periculoasă distragere a atenţiei.

Nu trebuie să îi lăsăm pe aceşti băieţi să pună la punct soluţia. Noi – noi înşine sau guvernele – putem să facem legi şi să o implementăm. În ţara mea deja avem o lege – Documentul pentru Aer Curat – iar acesta spune că emisiile de carbon sunt poluante iar agenţia noastră de mediu are permisiunea de a le limita.

Deci ce aşteptăm?
Hai, EPA, hai! Limitează emisiile de carbon! În schimb o propunere SUA de limitări şi tranzacţii neutralizează Documentul pentru Aer Curat care ar fi trebuit să rezolve problema. Dacă o propunere de limitări şi tranzacţii de slăbeşte capacitatea de a face legi puternice, atunci vorbim de o distragere a atenţiei. Cetăţenii neliniştiţi din întreaga lume ar trebui să ceară să ne refacem economia fără combustibili fosili. Dar sistemul de limitări şi comerţ îi face pe cetăţeni să creadă că totul va fi bine dacă vom şofa ceva mai puţin, dacă ne schimbăm becurile şi îi lăsăm pe aceşti băieţi să facă restul.

Dacă sistemul de limitări si comerţ creează un sentiment fals al progresului, atunci este o periculoasă distragere a atenţiei. Aceste propuneri de limitări şi comerţ sunt, în mare parte, legate de protejarea afacerilor prezente. Acum SUA subvenţionează combustibilii fosili la o rată dublă faţă de cei regenerabili. Ce? Nu ar trebui să subvenţionăm combustibilii fosili absolut deloc! Aceşti oameni nu par să realizeze că cea mai simplă cale de a ţine departe de atmosferă carbonul este, de fapt, de a-l ţine în pământ. Congresman-ul SUA, Rick Boucher, un prieten bine cunoscut al industriei cărbunelui a votat pentru proiectul de limitări şi comerţ. A spus că acesta “ajută reţelele de utilităţi să folosească în continuare cărbune”.

Nicio lege care încurajează folosirea cărbunelui nu va opri schimbările climatice. Punct. Limitări stricte, legi puternice, acţiunile cetăţenilor şi taxe pentru emisiile de cărbune pentru a plăti datoriile ecologice şi pentru a creea o economie bazată pe energie curată – – acesta este modul în care putem să ne salvăm viitorul. Data viitoare când cineva îţi spune că cel mai bun lucru pe care îl vom obţine este proiectul de Limite şi Comerţ, nu îi crede! Şi mai mult decât atât, încearcă să vorbeşti cu ei. Probabil şi ei vor un viitor sigur, fără schimbări climatice. Poate pur şi simplu au uitat că poţi să faci compromisuri, dar la un moment dat soluţia nu mai este o soluţie reală. Fireşte că ne-ar plăcea să nu sacrificăm nimic, să salvăm planeta şi să ne şi îmbogăţim în acelaşi timp.

Dar hai să fim realişti! Aceasta este cea mai mare criză pe care o avut-o de înfruntat umanitatea Nu putem să o rezolvăm folosind acestă mentalitate – mentalitatea lor – cea care ne-a adus în acest dezastru. Avem nevoie de ceva nou. Nu va fi uşor, dar este timpul să visăm la mai mult. E timpul să creem o soluţie care într-adevăr să funcţioneze.

sursa: dotsub.com

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss