C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Iohannis şi CSM au încălcat legea prin numirea Liviei Stanciu la Curtea Constituţională

stanciu_iohannis_10736500Numirea Liviei Stanciu la Curtea Constituţională reprezintă un grav abuz în serviciu atît pentru CSM, cît şi pentru preşedintele Klaus Iohannis, căci s-a încălcat flagrant Legea 317/2004 privind CSM! Aşa cum veţi vedea, în acest caz nu este vorba despre o simplă speculaţie, ci despre prevederile imperative ale acestei legi!

Pentru prima oară în presă, acest subiect a fost dezvoltat de jurnaliştii de la luju.ro, care au urmărit îndeaproape şi Cazul Mariana Rarinca, femeia condamnată pentru un aşa-zis şantaj pe care l-ar fi făcut chiar împotriva Liviei Stanciu, deşi, cum s-a demonstrat în judecata ordinară, cînd a şi fost achitată, aceasta doar îi ceruse preşedintei ÎCCJ restituirea unei datorii! Deşi documentele publicate de luju.ro arată foarte limpede cum stau lucrurile în cazul numirii Liviei Stanciu la Curtea Constituţională, nici o instituţie a statului de drept nu s-a sesizat pentru a opri derularea unui proces ilegal de numire a unui membru într-una dintre cele mai importante structuri ale ţării, ale cărei decizii sînt totdeauna definitive şi executorii. Din acest motiv, reluăm mai jos această demonstraţie, sperînd ca, de data aceasta, atît Preşedinţia României, cît şi CSM să procedeze la retragerea numirii Liviei Stanciu la CSM, respectiv asupra deciziei de pensionare a fostei şefe a ÎCCJ!

CE SPUNE LEGEA 317/2004 PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII?

Pentru a fi numită membru CCR, Livia Stanciu nu mai putea fi nici preşedinta ÎCCJ şi nici măcar nu mai putea să-şi păstreze statutul de magistrat. În acest sens, Stanciu şi-a dat demisia din funcţia deţinută la ÎCCJ, însă, întrucît rămînea în continuare magistrat, era nevoie să fie şi pensionată, iar această decizie nu putea fi luată decît de Preşedintele României prin Decret! Dar acesta putea să emită Decretul doar după ce plenul CSM face această propunere, conform art. 65 al. 2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care precizează: „Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.

Pînă aici totul s-a derulat conform legii, numai că de aici începe abuzul! Astfel, ştim că CSM s-a întrunit în plen şi a emis Hotărîrea nr. 702/16.06.2016, prin care Livia Stanciu fost eliberată din funcţia de judecător prin pensionare, numai că s-a grăbit să trimită această Hotărîre către Preşedinţie, deşi era obligat să aştepte trecerea termenului de 15 zile de la publicare, timp în care Hotărîrea putea fi atacată cu recurs! Iată textul Legii 317/2004 care precizează foarte clar acest lucru:

download

După cum se vede, art. 29 din Legea 317/2004 este în afara oricărui dubiu:

– Hotărîrile privind cariera magistraţilor se iau de către plenul CSM

– Hotărîrea se publică în Buletinul Oficial al CSM în termen de 10 zile de la redactare

– Aceste Hotărîri privind cariera magistraţilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la publicare (al. 7)

– Recursul se înaintează la Secţia de contencios administrativ a ÎCCJ, acolo unde preşedintă era chiar Livia Stanciu.

– Şi cel mai important lucru: RECURSUL SUSPENDĂ EXECUTAREA HOTĂRÎRII CSM (al. 8)!

Era, deci, foarte simplu ca, după publicarea în Buletinul Oficial al CSM a Hotărîrii privind pensionarea Liviei Stanciu, să se aştepte trecerea celor 15 zile în care se putea face recurs şi abia după aceea să trimită Hotărîrea la Preşedinţie!

Vorbim aici de forul suprem al magistraţilor, deci este imposibil ca aceştia să nu ştie că o hotărîre care poate fi supusă unui recurs, la fel ca o sentinţă judecătorească supusă unei astfel de cenzuri, devine definitivă doar dacă a trecut perioada în care se putea apela la o cale de atac! Cu atît mai mult, cu cît CSM a fost notificat că această Hotărîre va fi atacată cu recurs în interiorul acestui termen!

CSM ŞI PREŞEDINTELE S-AU GRĂBIT ŞI AU ÎNCĂLCAT GRAV LEGEA

Ce s-a întîmplat însă în realitate? Pentru o mai uşoară înţelegere a evenimentelor, iată cum s-au derulat ele cronologic:

9 iunie 2016: Klaus Iohannis emite decretul privind numirea șefei ÎCCJ, Livia Stanciu, în funcția de judecător la CCR pentru un mandat de 9 ani, începând cu 13 iulie 2016

16.06.2016: CSM e emis Hotărîrea nr. 702 prin care Livia Stanciu fost eliberată din funcţia de judecător prin pensionare. Termenul de 15 zile în care Hotărîrea CSM poate fi atacată cu recurs expiră abia în ziua de 2 iulie 2016!

21 iunie 2016: Mariana Rarinca notifică Preşedinţia şi CSM că va contesta în termenul de 15 zile Hotărîrea nr. 702 a CSM

23 iunie 2016: Klaus Iohannis emite Decretul de eliberare din funcţia de judecător, prin pensionare, a Liviei Stanciu, ignorînd notificarea Marianei Rarinca.

Aşadar, intenţia lui Klaus Iohannis de a o numi pe Livia Stanciu judecător la CCR a fost luată încă din ziua de 9 iunie 2016, deşi aceasta era în acel moment incompatibilă cu această funcţie, fiind magistrat în funcţie! Din acest motiv, procedura de eliberare din funcţia de judecător prin pensionare a Liviei Stanciu s-a făcut pe repede înainte, astfel încît în ziua de 13 iulie 2016 aceasta să intre în pîine la CSM!

Dar, oricît de mare era dorinţa şi graba de a o vedea pe Livia Stanciu la CCR, Klaus Iohannis nu avea dreptul să ignore prevederile Legii 317/2004 care-l obliga să aştepte scurgerea termenului în care Hotărîrea CSM putea fi atacată cu recurs! Şi, reţineţi!, chiar dacă a primit Hotărîrea CSM înainte ca aceasta să devină definitivă, Klaus Iohannis are întreaga vină pentru că nu a aşteptat trecerea termenului de 15 zile! Necunoaşterea legii sau ignorarea ei înseamnă acelaşi lucru, căci, spune un vechi principiu fundamental de drept,Nemo legem ignorare censetur, adică: „necunoaşterea legii nu te exonerează de răspundere”! Iar la nivelul acesta, al Preşedintelui ţării, nu încape nici o scuză pentru acest abuz.

Ce este însă de făcut acum, cînd Decretul de eliberare din funcţia de judecător prin pensionare a Liviei Stanciu a fost deja emis? Dacă nu vrea să ofere motive temeinice de suspendare, preşedintele Klaus Iohannis trebuie să revoce imediat Decretul emis în ziua de 23 iunie 2016, putînd să emită un altul abia după ce se va judeca la Secţia de contencios administrativ a ÎCCJ recursul Marianei Rarinca, întrucît acest recurs suspendă executarea Hotărîrîrii CSM nr. 702/16.06.2016!

Notificarea Marianei Rarinca este deja publică, fiind postată pe site-ul luju.ro:

download (1)

download (2)

Şi, dacă tot va fi obligat să revoce Decretul de eliberare din funcţia de judecător prin pensionare a Liviei Stanciu, poate că ar fi bine ca Preşedintele să se gîndească dacă nu cumva ar fi bine să-l revoce şi pe cel de numire a acesteia la Curtea Constituţională!

Dacă, desigur, îşi dă seama că toată lumea va pune această numire a Liviei Stanciu la CSM pe seama faptului că ÎCCJ, condusă tocmai de Livia Stanciu, l-a achitat în procesul de incompatibilitate, permiţîndu-i astfel să devină Preşedintele ţării, şi tot ÎCCJ a fost instanţa care i-a acceptat strămutarea contestaţiei în anulare în procesul casei din Sibiu, pe care Iohannis a pierdut-o printr-o sentinţă definitivă şi executorie!

Tot acest complex de evenimente, care a culminat cu numirea Liviei Stanciu ca judecător la CSM, urmînd ca timp de 9 ani să încaseze un salariu uriaş, va putea fi interpretat în mod legitim ca o recompensă pentru serviciile făcute de Livia Stanciu în favoarea lui Klaus Iohannis, ceea ce ar însemna folosirea instituţiilor statului în folos propriu!

Şi, dacă îl interesează cumva pe domnul Preşedinte, este posibil ca numirea ilegală a Liviei Stanciu la CCR să ducă ulterior la anularea tuturor deciziilor Curţii Constituţionale a României din perioada în care aceasta ar activa acolo! Aşadar, mare atenţie, domnule Preşedinte, căci există viaţă şi după mandat, indiferent ce durată va avea el!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss