C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Faliţii noştri, campioni europeni

Numărul insolvenţelor declarate anul trecut a scăzut la 21.815, faţă de 27.924 firme în 2013 şi 25.842 societăţi care şi-au cerut protecţia în faţa creditorilor în 2012. Cifrele numai aparent arată o ameliorare a fenomenului, avertizează reprezentanţii din România ai evaluatorului financiar şi de asigurare a creditului comercial Coface. 95% din aceste insolvenţe sunt ale unor firme mici, cu maximum nouă angajaţi, însă alarmant rămâne faptul că rata se menţine comparabilă cu anii precedenţi în ceea ce priveşte firmele medii şi mari, cele cu impact asupra locurilor de muncă şi social. Foarte grav, multe din aceste insolvenţe au venit neanunţate. „De multe ori bilanţul contabil nu reflectă situaţia de lichiditate şi nici riscul companiei”, spune Constantin Coman, Country Manager la Coface.

Cu excepţia Serbiei, cu o rată de 76 firme la mie, România este ţara cu cel mai deteriorat indicator, numărul firmelor insolvente fiind de 66 la mie, de şase ori mai mare decât media europeană de 11 la mie. Valoarea este triplă chiar şi faţă de ţările de pe locurile trei şi patru, Ungaria (22,7 insolvenţe la mia de firme) şi Croaţia (21,2 insolvenţe la mia de firme). Doar Lituania (16,7 la mie) se mai situează în zona cu două cifre, fiind urmată de departe de Republica Cehă (7,2 insolvenţe la mia de firme) şi Slovenia (5,4 insolvenţe la mia de firme). Polonia are o rată a insolvenţelor de peste 100 ori mai mică decât cea a României, de 0,5 insolvenţe la mia de firme, în timp ce Slovacia contabilizează 0,9 astfel de proceduri la mia de societăţi.Neîncrederea, tot mai mare
Volumul cec-urilor şi al biletelor la ordine refuzate s-a ridicat la 7,4 miliarde lei, de asemenea, în scădere faţă de 8,6 mi­liarde lei în 2013 şi marginal peste 8 miliarde lei în anul 2012. Şi aici, oarecum statistica este înşelătoare. Media valorii acestor hârtii a urcat la 71.000 de lei, faţă de 59.000 de lei în 2013 şi doar 47.000 lei în 2012. Frecvenţa este cea care a scăzut, iar nu comportamentul de piaţă s-a corectat, a explicat Coman astăzi, la confe­rinţa privind riscul de ţară. Este vorba de o scădere a utilizării acestui tip de instrumente, o consecinţă a nivelului de încredere redus.Cine sunt faliţii şi unde contabilizăm „găurile”
Cele mai multe insolvenţe, 4.029, au apărut în zona comerţului cu amănuntul, în timp ce în comerţul cu ridicata 3.232 societăţi şi-au cerut protecţia legală în faţa creditorilor. În construcţii, numărul acestora se ridică la 2.861 firme, iar pe segmentul hoteluri şi restaurante la 1.558 firme. Cum însă este vorba şi de domeniile în care avem cele mai multe înmatriculări, mai relevant este tot un calcul al insolvenţelor la mia de societăţi. Distribuţia sectorială indică un nivel de 104 insolvenţe la mia de firme pentru construcţii, de 95 la mie în textile, de 87 la mie în ridicarea gunoaielor şi 86 la mie în industria alimentară.
Reprezentanţii Coface au făcut şi un calcul despre cum se distribuie factura pierderilor. Astfel, 7 miliarde lei au revenit furnizorilor comerciali, 4,4 miliarde lei băncilor, acţionarilor două mi­liarde lei, iar Fiscului 1,3 miliarde lei. Pierderile către acţionari sunt însă cea mai mare parte dividende neplătite, iar cele ale ANAF plăţi neefectuate în contul unor taxe aferente anului intrării în insolvenţă, explică Iancu Guda, Business Information & Debt Collection Manager la Coface.

De la bula speculativă la crah
Privite în dinamica lor din 2008 până în prezent, firmele intrate în insolvenţă arată o explozie a nivelului de îndatorare în paralel cu o pulverizare a capitalurilor proprii. Astfel, dacă la nivelul cifrei medii de afaceri, aceasta a coborât de la 3,4 milioane lei în 2008 la 2,9 milioane lei în 2013, o cu totul altă esca­ladare o avem în cazul datoriilor. În vreme ce datoriile pe termen lung au fost de 3,9 miliarde lei atât anul trecut cât şi în 2008, datoriile pe termen scurt au explodat la 13 miliarde lei în 2013, faţă de 6 miliarde lei. Capitalurile proprii care se cifrau la 3,9 miliarde lei precriză mai numărau numai 0,5 miliarde lei în 2013. Gradul de îndatorare a urcat la 95% compa­rativ cu 70%. Oscilaţiile la nivelul activelor fixe sunt minime: 7,8 miliarde lei în 2013, faţă de 7,7 miliarde lei în 2008. Guda precizează că în aceşti ani s-au făcut investiţii de 4,5 miliarde lei, însă acestea abia au acoperit nivelul de amortizare a activelor vechi. Multe dintre active nu aveau orientare productivă, fiind achiziţii care nu aveau legătură cu activitatea de bază a societăţii.

Au fost investiţii greşite care au ajutat la deraierea companiilor respective către insolvenţă.

Cui plătesc, cui nu plătesc…
Un indicator foarte bun pentru firmele aflate în insolvenţă este numărul de zile întârziere cu care sunt plătite de către clienţi. Acest interval a crescut la 167 zile în 2013, faţă de 85 de zile în 2008. Societăţile în insolvenţă şi-au motivat intrarea în incapacitate de plată tocmai cu existenţa acestor arierate. „Este parţial adevărat”, spune Guda. Dacă ritmul întârzierilor clienţilor s-a dublat, în schimb aceştia au triplat intervalul de neplată către furnizori. Aceasta le-a asigurat un tampon de două-trei luni în care plăteau furnizorii prin rotaţie. Ei alegeau furnizorii pe care îi plătesc şi pe cei pe care nu-i plătesc în funcţie de discount, risc, interes, lungimea relaţiei sau puterea de negociere.

Veste proastă pentru economia naţională: Din urmă nu vine nimeni
Dincolo de fenomenul dispa­riţiei accelerate de firme, mai îngrijorător este că faptul că ritmul de înlocuire a acestora cu proiecte antreprenoriale noi este foarte redus, atrag atenţia reprezentanţii Coface. În interva­lul ianuarie – noiembrie 2014 numărul de firme suspendate, dizolvate, radiate sau care şi-au declarat insolvenţa a fost de 120.149 societăţi, în scădere cu 16%, faţă de 143.177 firme dispărute în perioada similară din 2013. Mai grav este că în aceeaşi raportare, numărul firmelor noi apărute a fost cu 19% mai mic.
Aşa-numita distrugere constructivă în care firmele vechi lasă loc în piaţă pentru înmatri­cularea de noi societăţi conduse mai bine merge mai degrabă pe latura distructivă decât pe cea constructivă, spune Eugen Anicescu, managing director la Coface Bois-Colombes. „Spiritul antreprenorial nu este încurajat de guvern prin cadrul fiscal”, este prima sa observaţie.
Constantin Coman a caracterizat, la rândul său, drept „îngrijorător” faptul că ritmul de regenerare este mai lent în raport cu firmele care dispar. „Viitorul pe termen lung nu este neapărat strălucit”, a continuat acesta. Mai grav este că în această perioadă dau faliment companii cu experienţă, care activau în piaţă încă din 1992-1993 sau de la începutul anilor 2000, fără a fi înlocuite de noi afaceri dinamice. „Este o întrebare strategică pentru economia românească”, a adăugat managerul de ţară pentru România al Coface.

Fripte de insolvenţa partenerilor, firmele româneşti încep să sufle şi în iaurt
Valurile succesive de insolvenţe din ultimii ani au lăsat loc şi unui fenomen pozitiv, respectiv o preocupare în creştere a firmelor pentru a se informa mai bine, observă Coman. Antreprenorii se interesează de partenerii de business şi nu mai trimit marfa fără să facă verificări premergătoare. „Lecţia a fost prea dură pentru a continua de această manieră superficială”, a declara.
Companiile se asigură contra riscului comercial, monitorizează informaţiile negative şi sunt con­ştiente că este important să aibă informaţii financiare precum structura de capital sau gradul de îndatorare. „Nu este exagerat. În Germania sau Franţa aceste comportamente sunt normale de zeci de ani”, a spus şeful Coface din România subliniind că aceasta conduce la educare, dar şi la o disciplinare mai bună a pieţei.

Clientela statului, următorul val de insolvenţe

Oprirea abruptă a unor investiţii publice în ultimii doi ani a adus o serie de companii în insolvenţă sau în pragul insolvenţei. Arieratele din partea sta­tului se arată ca fiind tema principală a anului 2014 invocată de firmele care şi-au cerut protecţia legală în faţa creditorilor, a spus Eugen Anicescu, managing director la Coface Bois-Colombes. „Nu neapărat că nu s-a mai întâmplat până acum”, a declarat acesta, adăugând că totuşi este pentru prima dată când problematica revine în mod repetat.
În luna decembrie a anului trecut, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României, Nicolae Cinteză, avertiza, de asemenea, în cadrul unui seminar organizat la Sinaia că un nou val de insolvenţe ar urma să vină din partea firmelor care au contracte cu statul pentru proiecte între timp sistate. Întârzierile de plată ale unor companii cu un astfel de profil indicau pentru suprave­ghetorii sistemului bancar existenţa unor probleme de lichiditate.
Pe de o parte sunt firmele care au contractat proiecte de investiţii ce nu s-au mai finalizat, dar sunt şi firme ce au fost subiectul unor controale ale Fiscului sau a altor autorităţi ale statului. Au fost popriri pe conturi pentru aspecte istorice, taxe neplătite şi neconcordanţe în contabilitate, arată reprezentanţii Coface. Solicitaţi de Curierul Naţional, aceştia nu au putut da indicaţii asupra cifrelor pierderilor care ar urma să apară pe aceste categorii de debitori.

Cine ia pierderile
Totuşi, am aflat că aceştia ar urma să fie în principal firme de construcţii, dar şi companii din domeniul agriculturii care nu şi-au încasat banii din programele APIA. Structura creditorilor care ar urma să încaseze pierderi este apropiată de cea pentru insolvenţele româneşti la nivel agregat, respectiv în principal furnizorii şi, în al doilea rând, băncile. Cum cea mai mare parte a firmelor afectate de acest fenomen sunt din sectorul de construcţii, furnizorii care ar urma să fie loviţi sunt cei de materiale de construcţii, cei care au vândut sau închiriat utilaje de construcţii, angajaţii din construcţii, dar şi furnizorii de combustibili. Băncile urmează să ia pierderi atât pe linii de credit de capital de lucru, cât şi pe credite la termen.
Acest fenomen are particularitatea că în multe cazuri nu era ceva predictibil, bilanţurile firmelor respective arătând bine până în momentul respectiv, mai spun reprezentanţii Coface.

Autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss