De la hidosul numar al Dilemei nr 265 din data de 5 martie 1998, dedicat in intregime demolarii lui Eminescu, arta flegmei s-a diversificat. Periodic Eminescu este atacat si terfelit in fel si chip, mai ales de catre personaje de alt neam. Cum ar fi de exemplu, zilele trecute, CTP, care s-a intrebuintat in stilul sau cvasi comunist pentru a-i contura lui Eminescu o imagine de ateu, anticrestin adica, rupt si diferit de romani pana intr-acolo incat CTP-ul l-a definit drept neroman – ca si cand romanii ar fi ceva scarbos si gretos, definitie ce nu poate veni decat de la un personaj de alta etnie. Tampeniile lui CTP vin din neantul mintii sale inguste de evreu credincios in farfurii zburatoare, de inginer autor de insalilari si nuvelete de science fiction, cu omuleti verzi, adus de Iulian Vlad, unchiul sau in presa (cel putin asa se lauda pe vremuri CTP).
Nu inteleg de ce foarte putini dintre evreii din presa si din viata politica isi asuma public etnicitatea. Ciutacu, Andrei Gheorghe sunt doar doi dintre aceia care si-au clarificat public evreitatea. Sunt insa mult mai mult decat doi evrei in media si in politica.
Corect ar fi cånd se manifesta public sa-si decline identitatea pentru ca publicul sa-si poata calibra perceptiile in cunostinta de cauza. Faptul ca evreii au in mod special o problema cu Eminescu e de inteles. Din motive intemeiate Eminescu le-a dedicat „israelitilor” la vremea sa, numeroase materiale de presa.
Pana in ziua de azi, Eminescu, desi mort de mult, este inca o tinta predilecta a comentatorilor evrei, dar si al autoritatilor „religioase” ale evreilor (am pus ghilimele deoarece ei nu au chiar o religie) rabinul comunist Moses Rosen. In perioada comunista Eminescu a fost pus la index – pe partea de jurnalism politic, iar dupa 1989, inca mai abitir a devenit tinta politrucilor kominternisti, a urmasilor bolsevicilor evrei, concentrati in reduta lui Brucan de la GDS.
Gogomaniile proferate cu un senin imbecilism de CTP fac parte din seria de nesfarsite flegme aruncate inspre efigia lui Eminescu. CTP-ul este un supravietuitor zelos al acelor vremuri in care comentariul despre Eminescu era tributar indicatiilor de partid, care-l transformau pe Eminescu intr-un fel de profet al luptei proletare, un marxist angajat in lupta de clasa.
A-l face ateu si comunist pe Eminescu este in cel mai bun caz o proba de cretinism si analfabetism. A proclama apoi, cum o face CTP-ul, fara nicio replica publica, ca Eminescu nici n-ar fi roman, (atat de diferit era el de romani, vrea sa o intoarca smechereste CTP), arata nivelul delirului la care au ajuns detractorii lui Eminescu.
Intreaga familie a lui Eminescu era dedicata Ortodoxiei
Pentru a clarifica asa zisul „ateism” pe care i-l atribuie lui Eminescu CTP-ul, analfabetul trustului evreiesc al lui Ronald Lauder, trasam cateva coordonate si date ale vietii lui Eminescu plus fragmente dintr-o analiza a cunoscutului profesor si eminescolog Nae Georgescu, unul dintre cei mai calificati cunoscatori ai „temei” Eminescu.
Familia Eminescu a avut dintotdeauna o profunda credinta ortodoxa si o stransa legatura cu Biserica neamului, biserica din Ipotesti construita in 1803 fiind cumparata de Raluca Eminovici, mama lui Eminescu, in 1847 cu 250 de galbeni de la boierul Theodor Murgulet. Biserica a fost locas de cult pentru satenii din Ipotesti si dupa cumparare salariul preotului fiind platit de tatal poetului, Gheorghe Eminovici, care detinea mosia din Ipotesti.
Printre fratii mamei lui Eminescu se numarau nu mai putin de cinci calugari si calugarite – doi frati si trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat in calugarie: Calinic, Jachift, Fevronia, Olimpiada si Sofia. Jachift a ajuns chiar staret iar Olimpiada a ajuns maica stareta la Agafton. Olimpiada Jurcasu a fost cea mai apropiata de poet, tot ea indemnandu-l spre studiul credintei strabune.
O alta sora a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiica, Xenia, care s-a calugarit si ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, in copilarie, cum arata profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Manastirea Agafton, unde ramanea cu saptamanile, participa la viata de obste, asculta povesti, cantece si intamplari povestite de calugarite, iar matusa Fevronia l-a ajutat chiar sa descifreze alfabetul chirilic si i-a inlesnit accesul la cartile si manuscrisele din manastire.
La randu-i, maica Olimpiada Jurascu, stareta de mai tarziu a manastirii, l-a urmarit aproape toata viata pe poet, interesandu-se la un moment dat de cumpararea unei case in Botosani pentru Mihai si sora sa Harietta, care ii ingrijea sanatatea.
Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj si s-a stabilit in Bucovina, la Calinesti, prin anul 1802, unde a ridicat o casuta si, alaturi, o biserica din lemn la care a slujit.
Cercetatorul Nae Georgescu descrie intr-unul din studiile sale un episod mai putin cunoscut din viata lui Eminescu, care la randul lui atesta trairea in comuniune crestina a poetului si primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, cand Eminescu se afla la Manastirea Neamt de Sfintii Mihail si Gavriil, unde a cerut sa fie spovedit si impartasit de preot.
Consemnarea duhovnicului referitoare la acest moment a fost facuta cunoscuta de catre profesorul Paul Miron si citata de Nae Georgescu. Iata ce scria la vremea respectiva parintele duhovnic: „Pe ziua de Sfintii Voievozi in anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamtu, la bolnita, si l-am spovedit si l-am impartasit pe poetul M. Eminescu.
Si au fost acolo Ion Gheorghita, din Cracaoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac si trist. Si mi-au sarutat mana si mi-au spus: Parinte, Sa ma ingropati la tarmurile marii si sa fie intr-o manastire de maici, si sa ascult in fiecare seara ca la Agafton cum canta Lumina lina. Cantarea de la vecernie” Lumina lina”, se regaseste si in versurile poeziei „Rasai asupra mea” in care este invocata imaginea Fecioarei Maria dar si in alte dintre poeziile sale se gasesc motive crestine cum ar fi in „Rugaciune”, „Melancolie”,” invierea”.
Gandul calugaririi
Cercetatorul Theodor Codreanu arata in volumul „Eminescu si mistica nebuniei” ca poetul a avut in vedere chiar alternativa si gandul calugaririi – marturisit si lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Romanul”, in anul 1882, cand Titu Maiorescu nu-i descoperise inca semne de „alienat”. „stii ce, dragul meu, hai sa demisionam, tu de la „Romanul”, eu de la „Timpul”, si hai sa ne calugarim, caci nu suntem facuti sa traim intre lupi. La manastire, in chiliile solitare, sa scriem letopisete in cari sa insiram tot ce indura nenorocitul neam romanesc, pentru ca sa se stie cat amar a suferit romanul, cat a trait pe acest pamant”, ii spunea poetul.
In anul 1884, repeta gandul salvarii prin calugarire, ecoul lui razbatand intr-o scrisoare a lui Petre Missir catre Titu Maiorescu, pus insa pe seama nebuniei si luat drept gluma. Ca nu putea fi vorba doar de o simpla gluma sau de un semn al alienarii, o dovedesc eroii sai din „Sarmanul Dionis”, „Cezara”, „Povestea magului calator in stele”, aflati in ipostaza cea mai graitoare, aceea a calugarului Eminescu a trait relatia cu Ortodoxia, sincer, cu respect si evlavie intocmai unui bun crestin.
Acest lucru il marturiseste insusi Mihai Eminescu, atunci cand spune: „Istoria omenirii este desfasurarea cugetarii lui Dumnezeu. Nu se misca un fir de par din capul nostru fara stirea lui Dumnezeu”.
Iata scarnavia mai jos:
Sursa: Curentul, George Roncea
Evreii ca orice popor caruia i s-a sadit in minte ideea de popor ales a cazut de mult in pacatul mindriei, pacat care este platit cu sange de-a lugul a celor peste 3000 de ani de existenta a cestui popor. Asa se explica atacul alogenilor de origine evreeasca la adresa oricarui om de pe planeta care nu le impartasesc convingerile ba pe deasupra le mai si dezvaluie jocurile murdare de suprematie mondiala, spiritul avid de imbogatire cu orice pret. Stiu, vor fi voci care ma vor acuza de antisemetism, eu insa nu ma simt deloc antisemit si am consideratie pentru poporul care ni la dat pe Iisus, care a dat lumii cea mai ampla lucrare filosofica Biblia, a dat nenumarati artisti si oameni de stiinta. Eu i-mi permit sa critic reversul, acea fata murdara a spiritului evresc care a zamislit cea mai odioasa lucrare plina de ura la adresa celorlalte popoare locuitoare a pamantului, este vorba despre asa zisele “Protocoalele inteleptilor Sionului” lucrare pe care o consider singura responsabila de nasterea antisemetismului, si de suferintele indurate de poporul evreu de-a lungul celor peste 3000 de ani de existenta. Intoarcerea catre invataturile Mantuitorului Iisus este singura cale de conciliere a evreilor cu celelalte natiuni locuitoare a cestei frumoase planete daruita de Dumnezeu fiilor Sai Oamenii.
fratilor, cand generatia voastra va disparea in neant, NIMIC nu va ramane din rumegarile voastre de care nu are nimeni nevoie, decat tot cadristii educati la sanul imbacsit al patrulaterului rosu!
@ion din balon says:
Tinere chiar esti in balon si balonul e in deriva si cel mai probabil cand vei esua nu vei mai sti nici cum te chiama, vei fi un mare anonim fara identitate.
Un lucru imbucurator e ca majoritatea tinerilor nu gandesc ca tine.