C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Duelul jumătăților de adevăr

Motto: ”Trei de-ai mei i-au arestat pe alți trei de-ai mei.”(Traian Băsescu)



Schisma băsiștilor continuă.

Acum se vede clar că, în clica – monolit pe care atât de mult s-a străduit să o creeze Traian Băsescu în jurul său, pentru a fenta democrația în scopuri personale, a existat de la început o fisură. E drept, toți preferații săi au avut un „ce” comun care să-i recomande la început ca oameni potriviți pentru o atare gașcă: hahalerismul. Doar că unii au ales să-l practice pe cont propriu iar alții înregimentați. Astfel încât, când Traian Băsescu nu a mai fost președinte, monolitul i s-a spart în două: hahalerele ariviste și hahalerele recunoscătoare.

După cum se știe, primele au început să le elimine pe celelalte.

Întâia confirmare publică a fost strigătul de revoltă al lui Traian Băsescu, cel pe care l-am pus drept motto al acestui articol.

Iată că, în aceste zile, primim o a doua confirmare publică: războiul editorialelor între Dan Andronic și Dan Tapalagă. Doi foști băsiști frenetici care s-ar sfâșia, literalmente, între ei, dacă, acum, cuvintele lor ar avea colți.

Voi exemplifica prin articolele publicate de cei doi azi: Dan Andronic în EVZ (aici) și Dan Tapalagă pe HotNews (aici).

Avem de-a face cu un duel al jumătăților de adevăr. Ambii combatanți au o memorie prodigioasă a trecutului incriminabil al celuilalt (doar au fost atâta timp colegi de baricadă băsistă), extrăgându-și de aici jumătăți de adevăr convenabile, pe care le aruncă în luptă. Pentru a le face însă mai distrugătoare, le completează cu deducții proprii, speculații, insinuări ori extrapolări tendențioase, pe care cititorii mai puțin versați le înghit ca o continuare firească a adevărurilor ușor de recunoscut.

Eu, ceva mai hârșit în deslușirea limbajului sibilinic al mânuitorilor de condei, vreau să vă împărtășesc ce consider EU adevărat și ce fals (dintre afirmațiile mai grave) în pledoariile celor doi.

Dan Andronic:

Adevărat:

„Dan Tapalagă avea legături cu Florian Coldea, dar nu direct, ci printr-un intermediar”;

„Dan Tapalagă, apologetul luptei anticorupție cu orice preț, face parte din gașca care a intrat în arhiva SIPA ca la Disneyland”;

„Și-a cam băgat picioarele în ea de luptă anti-corupție încă de acum 12 ani de când savura dosarele SIPA în biroul lui Macovei”;

Fals:

„I-a plăcut să citească dosarele din arhiva SIPA, să consulte notițele celor care intrau și cercetau documente” – speculație inclusă pentru impactul ei emoțional. Nu este exclus să-i fi plăcut, dar este imposibil de dovedit o atare stare de spirit;

„… a luat parte la o operațiune de supunere a magistraților cu ajutorul arhivei SIPA” – extrapolare tendențioasă având în vedere nivelul actual, destul de redus, al informației publice;

„De ce acum, mai spune Dan Tapalagă. Aici răspunsul e simplu: pentru că acum am aflat” – asta mi se pare  o minciună stângace, cel mai strident argument defensiv dintre toate.

Dan Tapalagă:

Adevărat:

„Andronic avea raportul de la bun inceput. Pe baza informatiilor din el a elaborat primele articole,…”;

„Știu ca raportul secret a ajuns si la Traian Basescu pe vremea cand era presedinte, de fiecare data cand se discuta la Cotroceni problema arhivei SIPA.  Iar problema s-a discutat de nenumarate ori”;

„De notat ca amandoi au mai declansat recent un tambalau, cel a vizitei lui Kovesi acasa la Oprea in seara alegerilor din 2009, avand ca tinta tot justitia, mai exact decredibilizarea sefei DNA. In amorsarea ambelor scandaluri, atat Traian Basescu cât si Dan Andronic au un interes comun: dinamitarea justitiei” – adevărat în sensul că cei doi nu pot fi bănuiți că luptă pentru adevăr și dreptate.

Fals:

„borfasii si trompetele lor din presa s-au apucat sa toace scandalul SIPA in fiecare zi sub pretextul ca mor de grija procurorilor si judecatorilor, nu cumva sa-i santajeze cineva” – manipulare tipic securistică;

„Iata de ce discutam astazi atat de mult despre un subiect artificial, pus cu mana pe agenda publica. Unii n-au inteles nimic, altii manipuleaza cu rea credinta informatia” – aburirea credulilor;

„Publicul intoarce pe toate partile semnele de intrebare ridicate de toti smecherii de mai sus, prea putin interesati sa se ajunga la o solutie sau sa lamureasca problema dar foarte dornici sa faca pasul urmator. Cum sa puna ei mana pe niste note compromitatoare despre judecatori si procurori din arhiva SIPA, daca se poate chiar despre magistratii la care ajung dosarele lor? Cum s-ai intimideze, sa-i sperie si sa-i puna cu botul pe labe?” – minciună și gogonată și manipulatorie, din categoria „hoțul strigă hoții”.

***

Faptul că în duelul celor doi cavaleri negri presa și publicul se poziționează de partea unuia sau a celuilalt nu înseamnă, neapărat, că sunt și ele, aceste două categorii, negre. Unele, desigur, da! Dar nu toate!

Ziariștii și cetățenii de bună credință doresc, primordial, aflarea adevărului și asanarea instituțiilor statului român. Punct. Chiar dacă acestea vor rezulta dintr-o luptă între personaje negative.

Totuși, și unii și alții trebuie să fie atenți la nuanțe. Și să nu uite niciun moment a da dovadă de precauția necesară când e vorba de combatanți atât de controversați.

Sursa: Contele de Saint Germain

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss