Joi Strâmtoarea Ormuz a început să se încingă. Două petroliere sunt atacate în Golful Oman fără ca cineva să revendice atacul. Întâmplător sau nu, cele două petroliere transportau aurul negru către Japonia. Acea Japonie al cărei premier, Shinzo Abe, se afla într-o vizită de stat în Iran. Abe se află în zonă pentru a încerca detensionarea situației din Orient. În același timp, întrucât teza cu „axa răului” a devenit fâsâită chiar și pentru copiii de grădiniță, tot mai multe țări – printre care și Japonia – continuă să cumpere petrol iranian.
Așadar ce-avem aici. Un premier dintr-o țară care refuză aplicarea embargoului dictat de americani, aflat într-o vizită oficială, constată că două tancuri petroliere care duceau materia primă în țara sa sunt atacate de necunoscuți. Mai mult, americanii apar imediat în zonă pentru a salva echipajele. Și, cum ei se nimeriseră pe-acolo ca niște buni samariteni s-au gândit să facă și o anchetă scurtă, doar ei sunt melițienii mondiali, nu-i așa? Anchetă în urma căreia, surpriză, s-a găsit și vinovatul de serviciu sub forma aceluiași „diavol iranian”. Care Iran, conform saudiților – se face vinovat de un atac al desculților Houti, care-au dat cu bombardeaua într-un aeroport.
Cum s-ar spune, treburile se leagă impecabil. Iranienii dau cu bombardeaua pe unde-apucă, fără pic de rațiune, doar pentru a-i determina pe bunii americani să intervină odată și să rezolve situațiunea. Aproape că te doare capul văzând ce scenariu oligofren au reușit să pună la punct de data asta. Păi ce sunt, fraților, iranienii? Sunt tembeli să atace petrolierele celui care le cumpără marfa? Acuma știm bine că-n SUA nebunia e prima boală, dar nu poți face scenarii ca-n țara ta în toată lumea. Nu de alta, dar la iranieni nebunii nu umblă liberi pe străzi din cauza că spitalele nu mai fac față. Așadar, scenariul atacului iranian nu ține nici măcar la oligofreni. Însă oficialii americani o țin langa. Ce să-i faci, un popor nevrozat și prostovan n-avea de unde scoate exemplare mai normale.
Treaba cu petrolierele se ține la cald deoarece în aceste zile se desfășoară numeroase întâlniri discrete SUA-Rusia. Motivul ar fi situația din Iran. Mai pe scurt, americanii ar vrea ca rușii să-și ia mâna de pe Iran și să spună ce vor la schimb. Au înaintat și-un preț: între altele, la pachet ar veni estul Ucrainei plus județete sudice și, atenție!, Republica Moldova. Poate înțelegeți miza cutremurului politic de la Chișinău.
Din ceea ce-am înțeles, până acum rușii au refuzat trocul, astfel încât americanii urmează să crească miza. Cert e că până când rusul nu-și ia mâna de pe iranieni, americanii nu intră acolo. Temerea multora e dată de faptul că rușii au făcut câteva blaturi cu americanii în Siria, mai ales atunci când au omis să se uite pe cer în timp ce avioanele israeliene atacau bazele iraniene din Siria. Asta în ciuda faptului că iranienii respectaseră înțelegerea de a nu se apropia cu mai puțin de 60 de km de granița israeliană.
Până acum diplomația rusă a rămas – așa cum e tradițional la ei – inflexibilă. Mai mult, se spune că singurul lucru pe care-l pot pune în discuție ar fi retragerea iranienilor din Siria, dar care-ar putea veni la pachet doar cu garantarea revenirii Siriei la granițele sale și retragerea tuturor „oamenilor verzi” de-acolo.
Situația e extrem de complicată și vă recomand să priviți spre evenimentele de la Chișinău și prin această prismă. E posibil ca, din rațiuni de răzbunare, americanii să ne împingă să mușcăm din mărul otrăvit de la Chișinău. Sper să nu ajungem într-un asemenea scenariu deoarece, nouă ca țară, ne-ar putea fi fatal.
P.S. Analizați, vă rog, cu atenție poziționarea factorilor noștri politici față de evenimentele de la Chișinău. Pe mine aproape că m-apucă tremuratul de-atâția nervi.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Adauga comentariu